Conexiuni Creştine Contemporane

- Cum ai defini termenul de „descurajare” sau mai bine zis, cum l-ai descrie?

- Descurajarea se manifestă prin neputinţa de a mai putea privi cu încredere spre viitor având drept consecinţă principală slăbirea capacităţii de a face faţă realităţilor prezentului.

- Ce ar fi dacă ai oferi un exemplu de manifestare a sindromului descurajării, dând şi câteva elemente specifice uşor de urmărit?

- Un exemplu de manifestare a sindromului descurajării poate fi redat prin următoarele cuvinte pe care am să le exprim sub forma unui monolog interior:

„Sunt tot mai neîncrezător în ce priveşte viitorul, moralul meu este la pământ şi trăiesc o profundă insatisfacţie cu privire la propria mea viaţă. Deseori am simţăminte de depresie şi descurajare, unite cu o teamă pe care o resimt fizic, asemenea unei revolte surde împotriva unei realităţi pe care nu o pot schimba, dare care mă agresează la fiecare pas.”

- Care ar putea fi cuvintele cheie ale descrierii pe care tocmai ai expus-o? Putem identifica  principiile ce stau la baza unei astfel de atitudini?

- Privind cu atenţie asupra acestei descrieri şi conectând ideile enunţate, pot spune că următoarele cuvinte sunt relevante, sintetizând tot mesajul: insatisfacţie, neîncredere şi revoltă, ele evoluând pe o scară progresivă după cum urmează: mai întâi se manifestă insatisfacţia cu privire la propria viaţă; drept consecinţă avem neîncrederea legată de viitor, iar în final vedem revolta împotriva unei realităţi ostile, ce nu poate fi schimbată.

- Aşadar, descurajarea reprezintă consecinţa logică a acestui lanţ de cauze şi efecte? Cu alte cuvinte, ea se află la capătul unei evoluţii interioare ce porneşte de la insatisfacţia vieţii pe care o trăieşti?

- Cu siguranţă că aşa stau lucrurile. Avem de-a face cu un fel de domino conceptual sau cu un balans a cărui amplitudine creşte pe măsură ce se avansează de la o trăire la alta.

- În rezumat, putem spune că insatisfacţia cu privire la viaţa trăită, adică raportându-ne la trecut, conduce la nemulţumire, sau revoltă, în raport cu prezentul, pentru ca în final să rezulte neîncredere şi descurajare în relaţie cu viitorul. Este bine?

- Într-adevăr, putem spune că nu a mai rămas nici măcar un fragment de timp care să nu fi fost afectat de acest sindrom al descurajării. Vă daţi seama că rezultatul este pur şi simplu dezastruos, distrugând orice fel de bucurie în ce priveşte viaţa pe care o ai de trăit pe pământ.

- Ai putea reprezenta grafic problema pe care am enunţat-o? Mă gândesc că o diagramă ar fi utilă pentru a clarifica toate conceptele expuse.

- Voi încerca să dau o reprezentare cât mai simplă şi mai uşor de urmărit. Practic, în centru voi plasa subiectul analizat, ce poate fi propria noastră persoană, iar radial voi dispune conceptele la care se face referinţă în descrierea de caz. Prin intermediul unor arce de cerc voi face referinţă dinspre subiectul analizat către conceptele în cauză şi voi marca trăirile specifice. Rezultatul se poate vedea mai jos. Cu un arc dublu, am reprezentat consecinţa la care se ajunge, iar prin arc simplu premisele care au stat la baza ei.

- Cred că într-un fel ar trebui să ajungem să generăm noi „săgeţi”, adică trăiri specifice, care să le înlocuiască pe cele reprezentate. Aşa este?

- Cu siguranţă că va trebui să facem o tranziţie la reacţii şi atitudini cu un substrat pozitiv, în genul: satisfacţie, mulţumire şi încredere, astfel încât să ajungem la diagrama următoare.

- Să trecem acum la căutarea remediului biblic pentru problema pe care tocmai am enunţat-o. Ce cuvânt cheie vrei să folosim pentru a căuta în textul Sfintelor Scripturi?

- Cred că vom „ataca” în centrul problemei expuse, adică vom aborda atitudinea de nemulţumire, care mi se pare cea mai periculoasă dintre toate cele menţionate.

- Am lansat un proces de căutare în textul Bibliei folosind cuvântul „nemulţumire” şi am identificat patru versete: 1Samuel 22:2, Luca 6:35, 2Timotei 3:2 şi Iuda 1:16. Pe care ai dori să îl foloseşti?

- Cel mai potrivit pentru situaţia de faţă este Luca 6:35, fiindcă ni se oferă un exemplu explicit cu privire la modul în care trebuie să ne raportăm la starea de nemulţumire.

- Să citim aşadar Luca 6:35-36, concentrându-ne în mod deosebit asupra ultimei părţi: „Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.”. Realizează, te rog, o expunere, poate chiar o diagramă, a conceptelor enunţate în acest verset, făcând o aplicaţie directă cu referinţă la atitudinea de nemulţumire.

- Versetele enunţate se explică aproape de la sine, fiindcă ne este ilustrată îndurarea lui Dumnezeu, fiind incluse şi persoanele din categoriile „nemulţumitori şi răi”. Cred că avem în faţă un exemplu, ca să nu spun un model, de reacţia pozitivă faţă de o realitate în mare parte negativă.

- Prin urmare, putem aplica acest exemplu şi la vieţile noastre? Cum s-ar putea realiza o redare amplificată a conţinutului acestor versete?

- O astfel de redare amplificată ar putea fi în genul:

„Trebuie să avem în faţă mereu modelul bunătăţii lui Dumnezeu, care asemenea unui Tată îndurător are milă chiar şi faţă de cei care greşesc sau nu Îl iau în seamă. De aceea, nu este potrivit să răspundem cu aceeaşi monedă faţă de ceea ce ni se întâmplă şi nici să acumulăm resentimente sau gânduri de răzbunare. Cu siguranţă, că nici lui Dumnezeu nu Îi este simplu să fie bun faţă de cei ce sunt răi, dar El ne iubeşte pe toţi şi doreşte să ne câştige prin manifestarea îndurării Sale.”

- Pare fascinantă această iubire divină ce nu îşi găseşte neapărat un ecou în inima celor ce fac obiectul acestei manifestări. Totuşi, cum am putea reda aplicat la experienţa noastră această învăţătură?

- O redare amplificată a acestei învăţături ar putea fi în următoarea:

„Voi avea mereu înaintea mea modelul bunătăţii lui Dumnezeu, care are milă chiar şi de cei ce nu Îl recunosc. De aceea, nu voi mai răspunde de acum înainte cu aceeaşi măsură faţă de ceea ce mi se întâmplă şi nici nu voi mai lăsa ca sentimentele de amărăciune şi de nemulţumire să îmi inunde sufletul. Deşi acest lucru va presupune o atentă veghere din partea mea, totuşi sunt dispus să fac acest efort cu scopul de a-i câştiga pe cât mai mulţi de partea adevărului şi a dreptăţii.”

- Să fiu sincer, sună deosebit de „evanghelistic” ceea ce ai redat mai devreme. Cum îţi explici un astfel de lucru?

- Atunci când venim în atingere cu adevărul divin, este cu neputinţă să nu fim schimbaţi, dacă bineînţeles nu ne vom opune acestei puteri supranaturale ce doreşte să ne modeleze şi ne ofere adevărata fericire.

- Să trecem acum la următorul pas şi anume la elaborarea unei rugăciuni având la bază studiul biblic pe care l-am parcurs.

- Cuvintele rugăciunii le voi lua în mare măsură din redarea amplificată de mai sus, încercând să fiu deopotrivă explicit şi concis:

„Tatăl meu ceresc şi atotputernic,

Doresc să am mereu înaintea mea exemplul Tău desăvârşit, să văd îndurarea şi iubirea Ta faţă de tot ce există pe pământ. De aceea, nu vreau să îmi mai las gândurile şi mintea să mai urmeze pe calea supărării sau amărăciunii în faţa nedreptăţilor vieţii. O astfel de atitudine mă va distruge şi de aceea Îţi cer să umpli simţămintele mele cu trăirea plenară a iubirii Tale, făcând să se topească orice urmă de resentimente sau de întuneric ce îmi umbreşte bucuria vieţii.

Te rog să mă înveţi cum să câştig pe cât mai mulţi dintre semenii mei pentru cauza Ta şi astfel să aduc un rod bogat în preamărirea Numelui Tău.

A Ta să fie slava în veci. Amin.”

- Îmi place mult această rugăciune, fiindcă este legată de conţinutul unui verset biblic ce vine ca un răspuns pentru o problemă concretă a vieţii.

- Aici este de fapt forţa vindecării prin Cuvânt. Mă refer la momentul în care conectăm energia nesfârşită a revelaţiei divine la problemele concrete ale vieţii, suplinind neputinţa noastră în faţa unei realităţi ce deseori ne depăşeşte.

- Ai dori să încerci să redai printr-o diagramă învăţătura ce se desprinde din Luca 5:35?

- Bineînţeles că da! În centru vom avea reprezentată noţiunea de „fiu al lui Dumnezeu”, sugerată de versetul Luca 5:36, iar radial voi dispune mai multe concepte menţionate, ce ţin de o realitate negativă în genul: cei nemulţumitori, cei răi, vrăjmaşi şi cei ce nu îşi onorează datoria faţă de Dumnezeu şi semeni. Pe arcele de cerc voi scrie atitudinile reflectate de verset în genul: bunătate, îngăduinţă, iubire şi toleranţă.

- Se pare că ne apropiem de modelul de reacţie pozitivă pe care l-ai propus ca soluţie pentru sindromul descurajării. Aşadar, soluţia pentru a remedia un astfel de sindrom este reprezentată de faptul că trebui să devenim „copii ai lui Dumnezeu”, preluând modelul de reacţie manifestat de către Tatăl ceresc?

- Cu siguranţă că aşa stau lucrurile. Pornind de la această nouă identitate la care începem să ne raportăm, putem demara o amplă acţiune de reformă a întregii vieţi.

- Prin urmare, putem să întocmim acum un plan concret de acţiune, cu scopul remedierii sindromului descurajării, al vindecării de această maladie ce ne strică viaţa?

- Da, putem să elaborăm un plan de acţiune care să conducă la eliminarea completă din viaţă a acestui sindrom, având la bază vindecarea spirituală deplină oferită de Dumnezeu. Un astfel de plan ar putea fi întocmit după cum urmează:

„De acum înainte îmi propun ca zilnic să dedic timp pentru a cugeta la bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu faţă de această lume rea şi nerecunoscătoare. De aceea, mă voi gândi la modul în care iubirea lui Dumnezeu s-a manifestat faţă de mine în evenimentele concrete ale vieţii.

Mai departe îmi propun să nu mai dau atenţie sugestiilor negative şi voi încerca să văd partea bună a lucrurilor în tot ce mi se întâmplă. Conectând imaginea iubirii lui Dumnezeu cu realitatea în mijlocul căreia trăiesc, vreau să dobândesc puterea de a fi fericit şi de a transmite acest sentiment tuturor celor cu care mă întâlnesc pe cărarea vieţii, oferind o pildă asupra acestui dar ceresc.

Cu toată stăruinţa voi veghea ca descurajarea să nu mai îmi afecteze viaţa şi mereu mă voi raporta la iubirea lui Dumnezeu, ori de câte ori acest sindrom va încerca să pună din nou stăpânire pe mine.”

- Îmi place cum ai formulat acest plan de acţiune în jurul contemplării iubirii lui Dumnezeu. Mai  departe, am rugămintea să reformulezi acum viziunea cenuşie pentru a obţine o abordare pozitivă, care să descopere slava Celui Prea Înalt, şi care să înlocuiască atitudinea defetistă de la început.

- În regulă. Voi prelua viziunea descurajantă de la început şi o voi rescrie având la bază tot ce am învăţat din studiul Cuvântului divin:

„Sunt deosebit de încrezător în ce priveşte viitorul, fiindcă Dumnezeu este mereu alături de mine. Pe zi ce trece sunt tot mai plin de nădejde, deoarece trăiesc o împlinire continuă în propria mea viaţă a Cuvântului sfânt, prin faptul că orice urmă de descurajare este dată la o parte prin lumina ce vine din Scriptură prin intermediul făgăduinţelor divine.

Sentimente pozitive de curaj şi încredere vin acum cu putere în sufletul meu, fiind capabil în clipa de faţă să trec biruitor prin mijlocul realităţilor acestei lumi, pe care chiar dacă nu le pot totdeauna schimba, totuşi am capacitatea de a le suporta într-un mod calm şi liniştit, o atitudine ce se reflectă din iubirea lui Dumnezeu faţă de această lume.”

- Îmi place această schimbare a simţămintelor, chiar dacă realitatea exterioară a rămas practic aceeaşi!

- Aşa este! Totul se rezumă în cele din urmă la modul în care percepem realitatea şi la maniera în care reacţionăm la ceea ce se întâmplă cu noi sau în jurul nostru. Aici este de fapt cheia vindecării spirituale prin Cuvântul lui Dumnezeu. Realitatea s-ar putea să rămână aceeaşi, dar modul în care ne raportăm la ea face diferenţa dintre a fi fericit sau nu.

- Să trecem acum la jurnalizarea experienţei de reformă a vieţii şi de îndepărtare definitivă a sindromului descurajării.

- Aşa cum am mai spus, jurnalizarea presupune urmărirea planurilor de acţiune şi consemnarea eventualelor dificultăţi întâlnite:

„20.02.2008: Am înţeles că este bine să dedic în jur de 20 de minute de studiu în fiecare după-amiază, în loc să mai vizionez programele de televizor. Am constatat că o sursă majoră pentru sindromul descurajării era produsă de conţinutul negativ al programelor de televiziune pe care le vizionam în mod curent.

05.03.2008: Sunt multe situaţiile în care sunt provocat să reacţionez în mod negativ, aşa cum procedam în mod obişnuit. Am observat că în astfel de momente este cel mai bine să nu mai reacţionez mai departe, ci să îmi blochez reacţiile, până când îmi recâştig controlul de sine.”

- Cred că într-un fel jurnalizarea poate fi utilă în îmbunătăţirea unui plan de acţiune. Ce părere ai?

- Prin intermediul consemnării sub formă de jurnal al experienţei aplicării unui plan de acţiune, se poate ajunge la îmbunătăţirea continuă a performanţelor de reformă a vieţii şi deopotrivă la realizarea de noi planuri de acţiune.

- Corect! Am parcurs astfel traseul definirii unui plan de vindecare a descurajării şi avem speranţa că am oferit un model ce poate fi urmat de către toţi cei interesaţi!

Am ajuns la finalul expunerii metodei studiului biblic aplicat şi cred că am reuşit sub o formă sau alta să vă captez atenţia. Cum orice final reprezintă ocazia pentru un nou început, am mai adăugat în finalul acestei secţiuni o relatare asupra modului în care am devenit creştin.

Această experienţă se constituie ca o punte către o nouă lucrare ce va fi dedicată vindecării prin evocarea experienţelor vieţii, care va continua într-un fel ideea planului de vindecare spirituală prin metoda studiului biblic aplicat. De asemenea, am mai ataşat şi un caz pe care nu l-am tratat în cuprinsul lucrării, dar pe care îl găsesc util ca titlu de exemplu, legat de vindecarea de necredinţă.

Prezenta secţiune va fi urmată de una dedicată tratării particularizate a diferitelor altor probleme spirituale cu care ne confruntăm, fapt  pentru care vă invit să urmăriţi în continuare apariţia şi publicarea lor. Nu în ultimul rând, vă îndemn să aplicaţi şi să exersaţi metodele pe care le-am expus în cuprinsul lucrării, pentru a putea gusta din vindecarea  spirituală pe care ne-o oferă Domnul nostru Isus Hristos prin intermediul Cuvântului Său.

De aceea, de fiecare dată când voi avea ocazia, voi insista asupra necesităţii de a avansa etapă cu etapă în dobândirea vindecării prin Cuvântul lui Dumnezeu. Practic, nu există o altă cale de a ieşi din labirintul vieţii de pe acest pământ la al cărui capăt este distrugerea, dacă nu ajungi la ieşirea oferită de Dumnezeu. vindecarea deplină înseamnă eliminarea păcatului, anihilarea răului de orice fel din viaţa noastră şi din istoria  umanităţii. Conceptul este mult mai larg decât ne-am putea închipui, fiindcă include în cele din urmă refacerea Edenului, creat de Dumnezeu ca sălaş pentru omul creat după chipul Său.

Dacă discutăm despre vindecare la modul cel mai general cu putinţă, atunci vom identifica o vindecare spirituală, ce are drept scop refacerea chipului divin în noi, o vindecare fizică, ce se va realiza pe deplin când vom intra în slava divină şi vom primi trupuri nemuritoare, precum şi o vindecare a mediului înconjurător, adică a lumii în care trăim, a acestei naturi ce este poluată şi aproape distrusă de iresponsabilitatea omului în gestionarea planetei Pământ.

Vindecarea spirituală se realizează prin intermediul „naşterii din nou”, lucru menţionat cu insistenţă în Evanghelii. Vindecarea fizică se va realiza pe deplin prin înviere şi glorificare în slava lui Dumnezeu. Vindecarea planetei Pământ se va realiza prin refacerea lumii naturale, după ce judecata divină va distruge răul pe deplin.

Mergând mai departe în înţelegerea acestui concept, pot să spun că termenii „mântuire” şi „vindecare” trimit către o aceeaşi realitate a renaşterii noastre şi a lumii în care trăim, făcându-se referinţă din unghiuri diferite. A fi vindecat înseamnă de fapt să fii mântuit, aşa cum citim în Evanghelii, iar a fi mântuit înseamnă să fii vindecat de păcat şi de toate consecinţele acestuia: neputinţă, boală şi moarte.

Păcatul, sau neascultarea de Dumnezeu, a afectat întregul pământ, având o putere de distrugere formidabilă, consecinţele fiind gustate pe deplin de fiecare generaţie de oameni de-a lungul veacurilor. Prin urmare, vindecarea de păcat va presupune eliberarea de sub puterea acestuia ca rezultat al acţiunii unei autorităţi superioare a Duhului Sfânt.

De aceea, vindecarea prin Cuvânt nu reprezintă altceva decât rezultatul acţiunii creatoare şi regeneratoare a Duhului Sfânt, care materializează conţinutul acestui Cuvânt, adică îl transpune în realitate, într-un mod similar cu cel pe care-l vedem menţionat în cartea Genezei, unde citim că „Domnul a zis” şi „aşa a fost”. Puterea Duhului Sfânt este de aşa manieră încât fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, aşa cum citim din Sfintele Scripturi, devine o realitate obiectivă pe care ne putem baza, având astfel o siguranţă deplină.

Pe de altă parte, noi nu putem să comandăm Duhului Sfânt să facă ceea ce noi credem sau dorim, însă atunci când ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu, avem asigurarea că El va începe să acţioneze vindecător asupra noastră. Astfel, pe măsură ce vom studia Cuvântul, Duhul Sfânt va începe să se manifeste asupra vieţii noastre în chip tainic, dar tot mai lămurit, iar vindecarea va începe să se producă progresiv în inima şi mintea noastră.

O astfel de vindecare va ajunge să atingă fiecare nivel al fiinţei noastre, făcând să se închidă rănile cauzate de păcat şi redând aspectul original al fiinţei noastre lăuntrice sub acea formă curată, aşa cum a fost creată de către Dumnezeu. O astfel de lucrare este la început invizibilă, dar efectele vor fi tot mai vizibile, pe măsură ce vom „scufunda” gândurile noastre în „cugetarea lui Dumnezeu” redată în Scriptură, până când cele două, gândirea noastră şi cea a lui Dumnezeu, se vor împleti într-o ţesătură indestructibilă.

A studia din Biblie înseamnă să gândeşti împreună cu Dumnezeu, iar a te ruga presupune să exprimi aceste gânduri împreună cu Dumnezeu, consecinţa directă a celor două conducându-te să acţionezi în viaţă împreună cu Dumnezeu, lucru deseori menţionat în epistolele apostolului Pavel sub numele de „taina evlaviei”.

Toate cele menţionate mai sus nu sunt altceva decât manifestarea unei vindecări depline, care aduce pace, bucurie, speranţă, chiar şi aici pe pământ, în mijlocul haosului, păcatului şi neascultării din această lume. Aşadar, vindecarea prin Cuvânt trebuie să fie scopul închinării noastre, a studiului Bibliei şi al rugăciunii, deoarece numai astfel vom ajunge să „umblăm împreună cu Dumnezeu” şi să devenim sfinţi, fără prihană. Nimic nu se poate mai mult şi nimic nu trebuie să fie mai puţin în atingerea standardului pus înaintea noastră de către Dumnezeu.

Gândul meu la încheierea acestor rânduri nu poate fi decât:

Soli Deo Gloria

Verbum Dei Manet In Aeternum

***

La scurt timp după ce am încheiat ultimul capitol, am avut ocazia să călătoresc cu un vas de croazieră alături de prietenul meu pe care l-am menţionat de-a lungul lucrării. Stând pe puntea vasului într-una dintre după-amiezele călătoriei, el m-a întrebat pe neaşteptate: – Care sunt cele două documente deosebit de importante pentru a naviga, din punctul de vedere al traseului ce trebuie să fie parcurs?

Am stat puţin pe gânduri şi i-am răspuns: – Cred că un astfel de document este planul de navigaţie, în care se consemnează itinerariul călătoriei. În aviaţie se numeşte „plan de zbor” şi cuprinde toată desfăşurarea planificată a călătoriei, fiind indicate punctele de verificare a corectitudinii urmării traseului de zbor.

- Excelent răspuns! Dar care ar fi celălalt document important pentru a naviga în condiţii de maximă siguranţă?

Am reflectat mai mult decât la prima întrebare, după care am răspuns: – Cred că este vorba despre jurnalul de bord, acel document în care se consemnează modul în care s-a desfăşurat călătoria şi problemele apărute, însoţite de modul în care au fost ele rezolvate. În acest jurnal de bord se menţionează şi dacă s-a respectat sau nu planul de călătorie, sau de voiaj, stabilit iniţial. Pe baza acestui jurnal se pot trage concluzii utile în întocmirea pe viitor a planurilor de navigaţie, în funcţie de cele consemnate.

- Minunat! mi-a zis din nou prietenul meu. Acum hai să aplicăm aceste lucruri la situaţia noastră pentru a avea o învăţătură utilă în elaborarea planurilor de vindecare spirituală. Prin intermediul a tot ce ai scris până în clipa de faţă, ai stabilit un plan de călătorie, sau de voiaj, pornind de la problemă şi ajungând la soluţie. În acest sens, am parcurs un itinerariu similar traseului parcurs de o navă pe mările şi oceanele acestei lumi. Însă în viaţa „reală”, uneori lucrurile nu decurg aşa cum ţi-ai planificat iniţial. Uneori pot să apară furtuni neaşteptate sau împrejurări neprevăzute pe care nu aveai cum să le iei în considerare de la început. În plus, s-ar putea ca planul pe care l-ai alcătuit să nu fie totuşi prea bine adaptat la situaţia concretă cu care te confrunţi, fapt pentru care sunt utile observaţiile ce vor conduce la modificarea şi îmbunătăţirea lui. Sau s-ar putea ca pur şi simplu să doreşti să adaugi impresii desprinse pe durata „călătoriei”, adică a aplicării planului de vindecare pe drumul de la problemă la soluţie. Iată câte raţiuni pentru a mai adăuga o etapă în aducerea la îndeplinire a unui plan de vindecare şi anume cea de întocmire a jurnalului „de bord”, sau de călătorie.

Am înţeles imediat ceea ce a dorit să îmi comunice prietenul meu şi s-a mai născut un capitol destinat „jurnalizării” traseului spiritual în cazul problemelor pe care căutăm să le rezolvăm prin intermediul planului de vindecare spirituală. Practic, este puţin probabil ca un astfel de plan să fie atât de bun încât să nu mai fie necesară nici un fel de modificare. Să ne gândim la diferitele produse comercializate pe piaţa calculatoarelor. La diferite intervale producătorii aduc îmbunătăţiri la produse şi astfel apar versiuni noi care le înlocuiesc parţial sau total pe cele vechi, ca rezultat al modificării vechilor variante de produs.

De aceea, este necesar să adăugăm această rubrică ce ne va permite să definim noi planuri de vindecare spirituală şi de asemenea vom putea identifica noi probleme pe care trebuie să le rezolvăm. Jurnalul asociat unui plan de acţiune va fi un mijloc continuu de reflectare asupra modului în care tratăm problema cu care ne confruntăm şi deopotrivă o modalitate de corecţie în cazul în care planul nu funcţionează aşa cum ne-am propus.

În continuare voi oferi câteva modele de jurnalizare, pe care le vom ataşa planurilor deja alcătuite sub titlul de „Observaţii şi adnotări” pentru fiecare caz. Astfel, pentru prima situaţie luată cu titlu de exemplu, intitulată generic „De la singurătate la acceptarea celorlalţi”, am putea avea adnotări în genul:

„14.08.2008: Am aplicat cu succes ce am scris în planul de acţiune, dar ar mai trebui să adaug o nouă acţiune importantă şi anume aceea de a fi atent ca în contextul locului de muncă unde îmi desfăşor de activitate să îmi definesc un comportament specific diferit de cel manifestat în familie sau în viaţa personală. Acest lucru este de la sine înţeles şi de aceea voi analiza din nou problema cu care mă confrunt dar adaptată situaţiilor pe care le am în relaţie cu colegii de serviciu.”

La al doilea caz analizat în cadrul lucrării noastre, intitulat generic „De la gânduri negre la trăirea pozitivă a vieţii”, am putea avea adnotări în genul:

„15.01.2009: Am aplicat cu succes principiile enunţate în planul de acţiune. Totuşi, mai există multe lucruri pe care le omit în aplicarea lui şi de aceea am hotărât să îl citesc de mai multe ori pe săptămână pentru a-l însuşi pe deplin.”

La al treilea caz analizat în cadrul lucrării noastre, intitulat generic „De la excesul în muncă la o viaţă armonioasă”, am putea face observaţii în genul:

„24.01.2009: Sunt încântat de rezultate şi îmi pare rău că nu am aplicat aceste principii de acum câţiva ani, de când am început să am problemele pe care le-am menţionat în descrierea de la începutul planului de vindecare. Mă gândesc să mai definesc un plan de vindecare intitulat „De la dezordine la o viaţă eficientă şi împlinită”.”

În continuare vă recomand următoarele idei ce merită a fi reţinute:

Idei ce merită a fi reţinute:

1. Ia-ţi timp pentru a completa planul de vindecare spirituală alcătuit cu o secţiune destinată observaţiilor şi adnotărilor, care să te ajute să rezolvi pozitiv problemele cu care te confrunţi având la bază ceea ce ai studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi.
2. De îndată ce te treci la aplicarea unui plan de vindecare, este util să treci la consemnarea sub forma de „jurnal de bord”, care să te ajute să corectezi eventualele aplicări greşite sau să reformulezi principiile în funcţie de experienţa ta practică.
3. Nu acţiona rigid după un plan, ci încearcă să fii flexibil în aplicarea lui, menţionând eventualele abateri justificate în partea de „observaţii şi adnotări”.
4. Urmăreşte modul în care planul de vindecare se armonizează cu experienţa ta individuală prin îmbinarea gândirii pozitive cu studiul Bibliei şi rugăciunea, preluând subiecte din ceea ce citeşti în Scriptură şi împletindu-le cu experienţa cotidiană.
5. Fă-ţi un obicei din a scrie în acest „Jurnal de studiu şi rugăciune” şi mai ales urmează metodele ce au fost expuse în capitolele anterioare.

Într-una din zilele pe care le petreceam undeva la munte, priveam pe fereastră norii ce se mişcau pe cer şi ploaia ce cădea cu picuri mari pe pământ. Deja se formaseră adevărate bălţi pe marginea drumului şi deopotrivă pe asfaltul din faţa caselor. Cineva din preajmă spuse: – Ce vreme oribilă! Nu pot să suport ploaia aceasta ce nu se mai opreşte!

La scurt timp, la televizor se anunţa buletinul meteo în genul: – Vremea urâtă va continua şi în următoarele zile, dar va deveni cu siguranţă frumoasă spre sfârşitul săptămânii.

Auzind aceste lucruri m-am gândit că totuşi suntem nedrepţi când spunem despre o vreme ploioasă că este urâtă. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai exista ploaie. Cum ar mai fi posibil să avem hrană fără precipitaţii abundente, care să vină asupra pământului? Cum am mai putea să ne bucurăm de viaţă, dacă râurile ar seca din lipsa ploilor care le alimentează iarăşi şi iarăşi?

În culturile antice, ploaia era un semn al binecuvântării, fiindcă ea oferea posibilitatea de a avea recolte ce asigurau supravieţuirea şi dezvoltarea societăţii umane. În ce mă priveşte, m-am născut şi am crescut într-o zonă montană, unde ploile şi „vremea urâtă” erau regula şi nu excepţia, spre deosebire de câmpie, unde cerul senin şi soarele puternic sunt predominante mai tot timpul anului.

Spre deosebire de cei din jur, totdeauna m-am bucurat de vremea „mohorâtă” gândindu-mă la beneficiile extraordinare pe care ni le aduce. Fiecare strop de ploaie pe care îl simţeam cum mă atinge, mă făcea să tresar de bucurie, fiindcă aveam senzaţia că primesc binecuvântarea vieţii şi puterea de a trăi asemenea plantelor.

Chiar şi adierea vântului, care deseori se schimba sub forma unor rafale şuierătoare, ce făcea să-ţi vină direct în faţă stropii de ploaie, mă înveselea simţind puterea cerului ce era împrumutată pământului pentru a rodi şi întreţine viaţa nenumăratelor fiinţe de pe suprafaţa lui. Aşadar, din punctul meu de vedere vremea mohorâtă era deosebit de frumoasă şi de instructivă, învăţând de fiecare dată câte o nouă lecţie despre ce înseamnă să primeşti putere pentru a trăi.

Tot astfel stau lucrurile şi în ce priveşte viaţa noastră şi evenimentelor prin care trebuie sau suntem nevoiţi să trecem. Nu totdeauna putem vorbi despre soare şi lumină, ci de multe ori este ploaie şi întuneric, dar dacă am avea perspectiva completă, atunci ne-am da seama că perioadele de umbră nu au făcut decât să ne pregătească pentru cele de lumină, oferindu-ne elementele necesare germinării şi creşterii de mai târziu. Atunci, am vedea în fiecare lucru, inclusiv în cele ce par a fi negative, oportunitatea viitorului, a ceea ce vom deveni în raport cu ceea ce suntem în clipa de faţă. Nu vreau să spun că ar trebui să ne minţim pe noi înşine spunând că în orice rău există un bine, ci mai degrabă aş dori ca ignorând partea întunecată să privim spre cea luminoasă, fiindcă în cele din urmă pe acest pământ, totul este format dintr-un amestec de lumini şi umbre.

După un oarecare timp, m-am reîntâlnit cu prietenul meu şi l-am întrebat: – Se poate vedea lumina atunci când este întuneric?

El a zâmbit şi mi-a răspuns: – Poţi vedea chipul unei persoane, atunci când îi priveşti doar umbra?

De data aceasta am râs şi am zis: – Da, dar cu o singură condiţie, şi anume dacă îţi vei ridica privirea de la umbră la chipul persoanei în cauză.

- Aşa este, mi-a răspuns, iar lumina o vei vedea atunci când vei avea capacitatea de a ignora întunericul ce o înconjoară.

- Dar cum poţi ignora ceea ce este evident? Sau ce să faci atunci când întunericul predomină? l-am întrebat fiind puţin nedumerit de răspuns.

- Chestiunea este simplă: reformulează într-o manieră pozitivă problema cu care te confrunţi şi astfel lumina va fi pusă în evidenţă chiar în mijlocul celui mai dens întuneric! De fapt, tot acest drum pe care l-am parcurs începând cu enunţarea problemei, analiza ei, căutarea în Biblie, studiul aplicat, rugăciune şi elaborarea planului de acţiune, îşi atinge finalitatea vindecătoare prin reformularea pozitivă a problemelor întâlnite, ca bază pentru o nouă viziune asupra vieţii pe care o trăieşti, conducând la o schimbare radicală în cel mai bun sens al cuvântului.

Spunând aceste cuvinte, prietenul meu s-a ridicat şi a plecat, dar nu înainte de a-mi spune: – Aştept să îmi trimiţi cartea pe care o scrii. Sunt sigur că va fi un mare succes!

Am rămas singur, meditând la aceste cuvinte şi deodată am înţeles că maladia cosmică de care suferim cu toţii, se manifestă în primul rând prin această gândire cenuşie, negativă, întunecată chiar, creatoare de dezechilibre grave, ea însăşi fiind produsul lor. La polul opus avem însă Biblia, sau Cuvântul lui Dumnezeu, care ne oferă acel sprijin sigur pentru schimbarea acestor atitudini distructive, pesimiste şi nihiliste, un cuvânt dătător de lumină şi speranţă, chiar şi în mijlocul celui mai mare întuneric.

Astfel, am reuşit să identificăm un fundament sigur pentru a începe marea lucrare de schimbare a întregii vieţi, de aşezare pe izvoarele originare, aşa cum au fost ele lăsate la început de către Dumnezeu în grădina Eden. Prin urmare, să trecem acum la reformularea pozitivă a celor trei cazuri luate cu titlu de exemplu de-a lungul prezentei lucrări.

„În ultima perioadă de timp am înţeles că am capacitatea de a-i accepta pe cei din jur, aşa cum sunt ei, fie că este vorba de ceilalţi membri ai familiei, fie de colegii de muncă sau de alte persoane cu care am de-a face. Faptul că am învăţat ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu, mai precis faptul că El mă înţelege cu adevărat, că  El cunoaşte care sunt nevoile şi încercările mele, mă determină să am răbdare şi calm în relaţiile pe care le am cu ceilalţi, indiferent de împrejurare.

Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată şi El nu mă va lăsa vreodată singur, prin urmare El mereu îmi va oferi acoperământul providenţei Sale. Aşadar, nu pot să spun decât că nu mă mai simt abandonat pe o planetă pustie şi nici tratat cu indiferenţă de cei din jur. Am un nou orizont, pe care doresc atât de mult să îl explorez, fiindcă am descoperit că Edenul este o stare de spirit şi privind la Domnul El devine prezent chiar în inima mea.”

Să trecem acum la reformularea pozitivă a celei de-a doua probleme pe care am expus-o în cuprinsul prezentei lucrări.

„În ultimele zile am constatat că nu există raţiune pentru mulţimea de gânduri negre ce mă asaltau din toate părţile. De  fapt, teama de a privi în jurul meu era lipsită de raţiune, lucru de care mi-a dat seama de îndată ce am început să privesc la Dumnezeu şi să studiez Cuvântul Său. Înţeleg că lucrurile par negative doar în măsura în care privim prea mult la realitatea prezentă aşa cum suntem influenţaţi de o gândire distructivă ce ne răpeşte bucuria de a trăi şi aşteptarea de lucruri bune în viitor.

Am început deja să nu mai simt cum nesiguranţa mă împresoară la fiecare pas, fiindcă încrederea a luat locul deznădejdii. Veştile rele ce se succedau cu repeziciune până acolo încât le pierdeam şirul au dispărut ca şi cum nu ar fi fost, rămânând în valea unei gândiri pe care am abandonat-o la poalele muntelui cunoaşterii de Dumnezeu pe care am început să urc cu sârguinţă.

Acum am speranţă şi încredere din belşug şi mă simt în siguranţă, fiindcă Dumnezeu merge alături de mine şi este prezent la fiecare pas. Am redobândit controlul vieţii şi mă bucur la gândul zilei de mâine, fiindcă ştiu că Dumnezeu îmi va deschide calea de fiecare dată când mă voi confrunta cu probleme sau cu situaţii neobişnuite.”

Iar acum să trecem la reformularea pozitivă a celei de-a treia probleme expuse:

„Sunt tot mai preocupat să îmi investesc viaţa în lucrurile care merită cu adevărat: relaţia cu Dumnezeu, familia şi trăirea principiilor spirituale creştine. Am convingerea că aceste ţinte sunt cu putinţă de atins şi de aceea voi lua măsuri ca relaţia cu familia mea să fie tot mai bună.

Vreau să am o legătură deschisă, sinceră şi de suflet cu soţia mea, şi mă interesează să fiu cât mai apropiat de copii, pentru a le fi de ajutor, astfel încât să ofer un model de părinte şi de om responsabil.

În privinţa serviciului, am decis să vin acasă cât mai devreme posibil şi voi depune un efort înţelept pentru a avea timp pentru familie şi viaţa personală. Sfârşitul de săptămână îl voi petrece alături de cei dragi şi nu voi mai lăsa ca acest timp preţios să fie risipit în întruniri de afaceri.

Astfel, sunt sigur că voi trăi o viaţă împlinită şi de un succes autentic.”

Am încheiat şi acest capitol, dar înainte de a trece mai departe, vă recomand următoarele idei ce merită a fi reţinute:

Idei ce merită a fi reţinute:

1. Ia-ţi timp pentru a-ţi reformula pozitiv problemele cu care te confrunţi având la bază ceea ce ai studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi, cu scopul de a-ţi dezvolta viaţa spirituală, mai precis acele capacităţi cu care ai fost înzestrat de către Creator.
2. De îndată ce te confrunţi cu diferite probleme în viaţa ta, parcurge etapele rezolvării şi reformulării lor într-o manieră pozitivă, cu scopul de a le depăşi. Nu încerca să amâni acest lucru, deoarece lucrurile se vor agrava, iar pierderile vor fi din ce în ce mai mari dacă nu intervii la timp.
3. Nu acţiona după o singură schemă, ci întocmeşte mai multe variante de reformulare pozitivă a problemelor cu care te confrunţi, pe care să le foloseşti în mod creativ în funcţie de situaţie.
4. Îmbină gândirea pozitivă cu studiul Bibliei şi rugăciunea, preluând subiecte din ceea ce citeşti în Scriptură şi împletindu-le cu experienţa cotidiană. Nu încerca să fugi de realitate, ci confruntă realitatea cu o gândire pozitivă în baza a ceea ce „stă scris” şi cu o acţiune hotărâtă în acest sens.
5. Fă-ţi un obicei din a scrie în acest „Jurnal de studiu şi rugăciune” şi mai ales urmează metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.

Priveam un peisaj deosebit de încântător de pe culmea unui deal destul de înalt şi mă gândeam că nu aş fi putut vedea acele lucruri dacă nu aş fi depus un efort susţinut timp de o oră pentru a urca din valea ce se zărea acum la picioarele mele. De multe ori de-a lungul acestei excursii mi-am dorit să renunţ, dar în cele din urmă mă hotăram să merg până la capăt şi astfel am ajuns pe cel mai înalt vârf al acelui masiv muntos.

1. Ia-ţi timp pentru a întocmi planuri de acţiune având la bază ceea ce ai studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi în legătură cu problemele cu care te confrunţi, cu scopul de a-ţi dezvolta viaţa spirituală, mai precis acele capacităţi cu care ai fost înzestrat de către Creator.
2. De îndată ce te confrunţi cu diferite probleme în viaţa ta, treci la întocmirea de planuri de acţiune pentru a le depăşi. Nu încerca să amâni găsirea unei soluţii, deoarece lucrurile se vor agrava, iar pierderile vor fi din ce în ce mai mari dacă nu intervii la timp.
3. Nu acţiona după o singură schemă, ci întocmeşte mai multe variante pe care să le aplici în mod creativ în funcţie de situaţie.
4. Îmbină acţiunea cu studiul Bibliei şi cu rugăciunea, preluând subiecte din ceea ce citeşti în Scriptură şi împletindu-le cu experienţa cotidiană. Nu încerca să fugi de realitate, ci confruntă realitatea cu planuri alcătuire în baza a ceea ce „stă scris” şi cu exprimarea prin rugăciune.
5. Fă-ţi un obicei din a scrie în acest „Jurnal de studiu şi rugăciune” şi mai ales urmează metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.