Pentru a demara această nobilă acţiune, am apelat din nou la prietenul meu, sfătuitor în realizarea unui studiu biblic aplicat. Prin urmare, l-am întrebat direct într-una din zile:

 

- Spune-mi, te rog, cum ai vedea tu această chestiune a înţelegerii lucrurilor scrise în „Caietul problemelor”? Am impresia că mă aflu în faţa enunţului unei teoreme, bine exprimată, dar imposibil sau în orice caz greu de rezolvat.

 

Adresându-i aceste cuvinte, el s-a întors surâzător şi mi-a zis:

 

- De fapt abia acum începe cu adevărat urcuşul călătoriei noastre. Faptul că descriem o situaţie ce ne deranjează nu înseamnă că am şi găsit rezolvarea ei. Pe de altă parte, înainte de a rezolva o problemă, este obligatoriu să îi dezlegi misterul, taina ce nu se arată de la început privirii noastre. Dar pentru aceasta trebuie să priveşti problema din unghiul care trebuie.

 

A fost rândul meu să zâmbesc înainte de a spune:

 

- Îmi amintesc de un alt profesor de matematică, ce ne spunea la o lecţie de geometrie în spaţiu că este esenţial să priveşti dintr-o perspectivă avantajoasă figura geometrică ce redă problema pe care încerci să o rezolvi.

 

- Aşa este, îmi răspunse el, dar m-aş gândi şi la modul în care erau pictate tablourile în timpul Renaşterii. Astfel, tabloul putea fi bine înţeles doar dintr-un anumit unghi, oferind o anumită perspectivă şi numai privind la nişte detalii semnificative ce îi dezlegau, sau în orice caz reliefau, misterul compoziţiei. A picta, însemna de fapt, a codifica, a exprima prin simboluri şi semne ceva care trecea dincolo de subiectul imediat al tabloului în cauză.

 

- Te gândeşti cumva la tabloul Giocondei, în care Leonardo da Vinci a introdus acel detaliu al surâsului, ce avea să suscite atâtea întrebări şi speculaţii de-a lungul timpului? l-am întrebat pe prietenul meu.

 

- Nu uita, îmi răspunse la rândul său, că Leonardo da Vinci a fost deopotrivă matematician, fizician, filozof şi artist. El a înglobat în pictura sa câte ceva din toate domeniile în care excela cu prisosinţă. Acum, întorcându-mă la „Caietul problemelor”, descrierile realizate trebuie să fie oarecum înţeles, mai bine zis trebuie să identificăm detaliile semnificative ce dau înţeles ansamblului celor relatate.

 

- Dar care ar putea fi aceste detalii semnificative la un fragment de text? am întrebat în continuare.

 

- Pentru a-ţi răspunde, îţi voi pune la rândul meu o întrebare. Din ce este compus un tablou, mă refer la pictura redată de către un artist?

 

- Cu siguranţă, că o pictură reprezintă o compoziţie realizată din imagini aşezate pe o pânză, am răspuns imediat.

 

- Bine ai răspuns! Dar detaliile semnificative din ce sunt alcătuite? continuă el în aceeaşi linie.

 

- Bineînţeles că tot din imagini, sau mai bine zis din fragmente de imagini ce redau elementele cheie ale compoziţiei în cauză, am răspuns mai departe.

 

- Iarăşi ai dat un răspuns bun. Dar un text din ce este compus? reluă el.

 

- Normal, ceea ce sunt imaginile pentru un tablou vor fi cuvintele pentru un text, am răspuns fiind oarecum nedumerit unde dorea prietenul meu să ajungă.

 

- Aşadar, continuă el, ce vor fi detaliile semnificative pentru un text? Care va fi corespondentul lor? mă întrebă din nou fixându-mă cu privirea sa.

 

- Cred că am înţeles la ce te referi! am exclamat. Detaliile semnificative dintr-un tablou corespund unor cuvinte sau expresii cheie ce vor determina înţelesul de ansamblu al textului în cauză, am continuat fiind încrezător că acesta trebuia să fie răspunsul corect.

 

Răsuflând uşurat, prietenul meu adăugă:

 

- Evrika! Ai înţeles în cele din urmă şi îmi pare bine că am ajuns să mergem pe calea cea bună, adăugă el. Mintea umană este un fel de Leonardo da Vinci, care comunică cu exteriorul prin intermediul cuvintelor şi imaginilor de tot felul, un fel de tablouri sau compoziţii ce se cer înţelese. A identifica acele cuvinte cheie dintr-o descriere în genul celor din „Caietul problemelor”,  continuă el, înseamnă de fapt să vezi detaliile semnificative ce te vor conduce la dezlegarea misterului sau înţelesului celor scrise. Cuvintele cheie sunt asemenea ieroglifelor ce te ajută să dezlegi indicaţiile ce te vor conduce la intrarea în „piramidele” redate în „Caietul problemelor”.

 

Reflectând la cele spuse, am exclamat:

 

- Ce mi-ai spus mă determină să mă gândesc acum la misterul piramidelor din Valea Regilor, din Egipt. Mulţi oameni au dorit să le afle misterul şi mai ales modul în care se putea intra în ele având convingerea că lucruri deosebite sunt ascunse în interiorul lor, am adăugat gândindu-mă la cât efort s-a depus de-a lungul timpului pentru a descifra tainele piramidelor, dar deopotrivă şi misterul sufletului uman.

 

- Mai mult chiar, adăugă prietenul meu, ai putea da un alt titlu „Caietului cu probleme”, ceva în genul „Caietul piramidelor sufletului omenesc”. Acest gen de „piramide” îşi au Sfinx-ul lor, ce stă de pază la intrare, cerându-ţi cuvintele cheie pentru a te lăsa să treci mai departe, adăugă zâmbind la ideea acestei comparaţii.

 

De fapt fiecare om poartă în sine un mister, o taină, ce nu poate fi înţeleasă niciodată pe deplin. Uneori ea se exprimă ca un dor lăuntric mistuitor, ce te determină să mergi înainte, să cauţi, să nu fii mulţumit cu nimic materia. Aş spune, că dorinţa profundă a sufletului omenesc este de natură spirituală, ce trece dincolo de nevoile şi trebuinţele naturii noastre fizice, trupeşti ca să spun altfel. În fiecare dintre noi se află un artist, un Leonardo da Vinci, care desenează tot felul de reprezentări dorind să ne comunice atât nouă cât şi lumii, valoare unică reprezentată în adâncul inimii unui om.

 

Nu este vorba nici de cultură, nici de cunoştinţe; de la omul cel mai simplu, până la cel mai mare geniu, fiecare are în interior nişte capacităţi creative de excepţie, făcându-l să fie unic şi de o valoare nepreţuită. Niciodată nu voi înceta să mă minunez de cât de complex este realizat sufletul omenesc, indiferent de condiţia în care acesta s-ar putea afla. De aceea, nu trebuie să ne preţuim mai puţin decât valoare infinită ce se manifestă din noi, o valoare ce nu poate fi evaluată în bani sau în lucruri materiale, exprimând ca să spun aşa chiar „gândul lui Dumnezeu”, chiar divinitatea Sa, fiindcă să nu uităm că „omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu”.

 

Aplicând cele discutate cu prietenul meu, am înţeles că în fiecare text ce cuprinde o anumită descriere va trebui să caut cuvintele cheie, sau termenii, ce sintetizează ceea ce este redat. Practic va trebui să văd cum se exprimă întregul ansamblu prin intermediul câtorva cuvinte pe care se bazează întregul înţeles. Având aceste lucruri în minte, am luat prima dintre descrieri şi am citit-o de mai multe ori pentru a identifica cuvintele cheie.

 

Aceste cuvinte cheie nu sunt unice. Ele depind foarte mult de modul în care percepem respectivul text într-o anumită circumstanţă şi în funcţie de experienţa personală. În cele din urmă am evidenţiat termenii ce mi s-au părut a fi cheie.

 

 

Astfel, am identificat următoarele expresii cheie: neputinţa de a mai putea accepta, nimeni nu mă înţelege, un loc în care să mă retrag, singurătate. Aşadar, am identificat trei elemente exprimate prin diferite acţiuni de neacceptare, neînţelegere şi retragere, ce conduc către starea de singurătate. Cu siguranţă că mă aflam aproape de dezlegarea unui mister. Totuşi, care dintre termenii selectaţi era totuşi cel mai relevant?

 

M-am întâlnit din nou cu sfătuitorul meu în alcătuirea acestei cărţi şi el mi-a spus următoarele:

 

- Alegerea celui mai relevant dintre termeni, presupune să determini acea expresie sau acel concept către care converg toţi ceilalţi termeni cheie selectaţi, ca dealtfel şi întreaga descriere în ansamblul ei, îmi spuse accentuând în special ultimele cuvinte.

 

- Adică înseamnă să identifici conceptul cheie, sau termenul principal, ce se află în spatele sau mai bine zis, la originea enunţului în cauză? am întrebat în continuare.

 

- Foarte adevărat ce spui, fiindcă dezlegarea misterului „piramidei” din text constă în identificarea principiului ce a stat la baza întregii relatări. Într-un mod mai plastic, înseamnă să priveşti în spatele cortinei, pentru a vedea adevărata identitate a actorilor, adică a ideilor expuse.

 

Întorcându-mă la enunţul analizat, am înţeles că termenul cheie relevant era cel către care convergeau toate acţiunile descrise, pe care le selectasem, şi era cel de singurătate. Explicând acum termenul în cauză, am înţeles că persoana în cauză suferea de sindromul izolării, mergând pe scara neacceptării, neînţelegerii şi retragerii către această finalitate numită „singurătate”, o izolare (auto-) impusă, un principiu ce îşi genera mecanismele pentru a se putea materializa, acţionând asupra minţii persoanei în cauză. De aceea, am intitulat prima relatare cu numele de „Retragerea în singurătate”, pe care sperăm să o compensăm în viitor cu o altă relatare, pozitivă de data aceasta, ce va purta un nume în genul „Dincolo de singurătate”, sau „Dobândind încredere în cei din jur”.

 

Să trecem acum la următorul enunţ amintit în primul capitol şi să aplicăm metoda determinării cuvintelor cheie:

 

 

Termenii cheie identificaţi sunt următorii: teamă de a privi în jurul, (teamă de a mai privi) în viitor, veştile rele se succed cu repeziciune, năucindu-mă în trecerea lor, urmărit de un prădător nevăzut, pierd controlul vieţii, îngrozesc la gândul zilei de mâine. O analiză de relevanţă ne conturează o criză în ce priveşte controlul vieţii, o pierdere a perspectivei, a speranţei şi a încrederii, a acestor determinanţi ai viitorului. Gândurile negre ce apar sunt doar suprafaţa unei probleme profunde, ce greu poate fi sondată în adâncul simţămintelor ce se revarsă peste malul realităţii imediate. Aşadar, termenul cheie relevant este cel de pierdere a controlului vieţii şi a perspectivei viitorului, şi de aceea această relatare o vom numi cu titlul „În umbra lucrurilor ce vor veni”. Vom încerca în final să ajungem la o redare „În lumina lucrurilor ce vor veni”, dar până acolo avem un drum de parcurs.

 

Vom trece acum la ultimul enunţ din capitolul anterior şi vom evidenţia cuvintele cheie, după care vom face o analiză de relevanţă:

 

 

 

 

Expresiile cheie identificate sunt următoarele: preocupat să investesc cât mai profitabil, relaţiile mele cu familia au suferit ceva schimbări, succesul presupune efort şi iar efort, am petrecut nenumărate discuţii şi întruniri de afaceri. Convergenţa acestor termeni subliniază ideea efortului de a investi cu scopul obţinerii succesului material, dar cu efecte dăunătoare în planul relaţiilor de familie. Însă nu efortul în sine este problema, cât supraefortul redat prin expresia „efort şi iarăşi efort”. Astfel, avem o persoană ce nu ştie să se odihnească, să se relaxeze şi care tensionează relaţiile cu ceilalţi oameni, care sacrifică pe „altarul” afacerilor toate celelalte valori.

 

Expresia cheie relevantă este prin urmare aceea că „succesul presupune efort şi iar efort”, sau cu alte cuvinte „succes prin supraefort”. Titlul acestei relatări ar putea fi formulat în genul „Sacrificând totul pentru succes”, iar la final am speranţa că vom ajunge la o relatare reformulată sub titlul „Investind înţelept pentru a obţine succes”.

 

Am ajuns la finalul acestui capitol şi am învăţat să căutăm cuvintele cheie ce dezleagă problema, sau cel puţin surprind esenţa unei descrieri. Ca aplicaţie personală, vă îndemn să preluaţi fragmente de descrieri din ceea se publică în presa scrisă sau pe Internet şi să faceţi o analiză de determinare a expresiilor cheie. În felul acesta vă veţi da seama de conţinutul real al informaţiilor ce vă sunt furnizate zilnic prin intermediul acestor mijloace de comunicare în masă.

 

Acestea fiind zise, nu pot să spun decât că am ajuns să parcurgem şi a doua etapă majoră în studierea aplicată a Bibliei. Astfel, am trecut de „prima jumătate” în rezolvarea unei probleme, dar va trebui să trecem şi la „a doua jumătate”, lucru pe care îl vom face în capitolele următoare.