Modelul rugaciunii desavarsite ne este oferit de catre Domnul HristosAm ajuns la un moment important al căutării vindecării prin Cuvânt, după ce am parcurs etapele identificării situaţiei cu care ne confruntăm şi am studiat aplicând personal învăţăturile Bibliei. Acum trebuie să îmbinăm toate aceste lucruri într-un mod unitar, astfel ca ele să funcţioneze armonios.
Elementul ce le va oferi coeziunea, acea îmbinare miraculoasă în ciuda diversităţii, este rugăciunea sau dialogul interior cu Dumnezeu. Însă cum se poate ca rugăciunea să fie o formă de dialog? Multe persoane au îndoieli asupra unei astfel de posibilităţi, iar altele chiar se dau înapoi considerând că a te ruga reprezintă doar un ritual de împlinit şi atât.
Fără a intra în polemici fără sens, aş dori să subliniez că adevărata rugăciune presupune o anumită formă de dialog cu Dumnezeu, o modalitate de a ne deschide sufletul înaintea Sa. O astfel de abordare a rugăciunii ne va conduce la întărirea relaţiei noastre cu Dumnezeu, ce trebuie să se bazeze pe sinceritate şi pe exprimarea directă a ceea ce simţim sau gândim.
Am reluat discuţia cu prietenul meu şi el mi-a pus o întrebare: – Ce înţelegi prin dialog? după care a continuat, cum putem să discutăm cu o persoană pe care nu o vedem şi nici nu ne răspunde direct la ce îi comunicăm?
Am stat puţin pe gânduri, după care am răspuns: – Putem vorbi cu o persoană pe care nu o vedem prin folosirea unui mijloc intermediar. De exemplu, apelăm la scris pentru a transmite mesaje celor ce nu sunt în imediata noastră prezenţă. Cel mai simplu exemplu este al scrisorilor expediate celui cu care dorim să comunicăm. Mai nou, scrisorile au devenit electronice, dar ideea iniţială a rămas.
Reflectând la cele spuse, prietenul meu m-a întrebat: – Vrei să spui că rugăciunea poate fi asimilată cu transmiterea de mesaje lui Dumnezeu, un fel de scriere sau de exprimare sub o anumită formă a ceea ce dorim să Îi spunem?
- Cu siguranţă că lucrurile sunt similare, însă cu o deosebire majoră care derivă din faptul că Dumnezeu este cu noi tot timpul şi mai ales când ne rugăm. Însă El nu comunică, de regulă, direct cu noi. În acest sens, am continuat, El ne-a scris deja o epistolă destul de lungă şi anume: Sfânta Scriptură sau Biblia.
- Prin urmare, continuă prietenul meu, rugăciunea este epistola noastră de răspuns lui Dumnezeu? Şi ori de câte ori ne rugăm, de fapt răspundem marii epistole adresate prin Scriptură umanităţii, de fapt fiecăruia dintre noi?
- Da, sunt sigur că aşa stau lucrurile şi aş mai adăuga, am spus mai departe, că rugăciunea noastră trebuie să facă referinţă în mod obligatoriu la învăţăturile Bibliei, la ce stă scris în această carte fundamentală a umanităţii, tocmai fiindcă ea este răspunsul pe care-l dăm lui Dumnezeu la epistola pe care deja ne-a transmis-o. Aşa cum am spus, avem o epistolă generală, dar cu o aplicare pentru fiecare dintre noi, astfel că în mod normal ar trebui să existe o mulţime nenumărată de răspunsuri personale din partea noastră adresate lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii.
- De fapt, continuă prietenul meu, rugăciunea este epistola noastră către Dumnezeu, în care aşternem gândurile, simţămintele, planurile noastre şi practic orice problemă cu care ne confruntăm. De aceea nu ar trebui să ne limităm doar la cereri, ci într-un mod similar Bibliei, ar fi bine să înglobăm întreaga noastră experienţă, adică tot ce trăim.
Reflectând la acest scurt dialog, am înţeles că rugăciunea trebuie să fie o epistolă către Dumnezeu din partea noastră, aşa cum Biblia este epistola Sa către noi. Astfel, aşa cum distingem diversitatea de stiluri şi de idei din cărţile Sfintelor Scripturi, tot aşa rugăciunea noastră ar trebui să fie multicoloră, plină de prospeţime şi viaţă, aşa cum se cuvine atunci când ne adresăm lui Dumnezeu.
Un alt dialog interesant pe tema rugăciunii l-am avut cu prietenul meu. el m-a întrebat: – Cum crezi că este cel mai bine să adresezi o rugăciune lui Dumnezeu? Prin vorbire sau în scris?
Am reflectat puţin şi i-am răspuns: – Depinde de situaţie şi de modul în care suntem obişnuiţi să comunicăm. De regulă este dificil să ai la îndemână un instrument de scris, astfel încât să poţi să îţi aşterni pe o hârtie gândurile tale. Ori rugăciunea nu se limitează la anumite ocazii ale zilei. De aceea cred că rugăciunea este cel mai uşor de adresat prin intermediul vorbirii, mă refer în mod special la vorbirea interioară, neauzită de cineva în afară de tine. Pe de altă parte, vorbirea nu poate să aibă profunzimea scrisului şi mă gândesc că ar fi indicat ca atunci când avem ocazia, să ne alcătuim rugăciunile şi în scris.
- Ai dat un răspuns foarte bun, mi-a răspuns prietenul meu, la care aş mai adăuga faptul că atunci când transpui în scris o rugăciune, vei putea să o împărtăşeşti şi altora. În fond, nimeni nu poate cunoaşte gândurile noastre dacă nu le exprimăm cumva. Dar atunci când scriem, şi mai ales când scriem într-un calculator, putem să răspândim experienţa pe care am acumulat-o în cunoaşterea de Dumnezeu.
- Şi încă ceva, am adăugat, având o formă scrisă a rugăciunii, chiar şi într-un caiet, vom putea reveni la experienţele pe care le-am avut cu scopul de a găsi inspiraţie şi resurse pentru viitor.
- Aşa este, mi-a răspuns el, fiindcă atunci când scriem de fapt gândim mult mai profund asupra a ceea ce avem de spus. Scrierea este legată de un proces de auto-reflecţie, foarte util când este vorba de analizarea propriilor gânduri.
Acestea fiind zise, am trecut la alcătuirea unor modele de rugăciune cu privire la situaţiile pe care le-am trecut în revistă până în acest moment. Aşadar, am expus şi identificat problema cu care ne confruntăm, am căutat răspunsul în Biblie şi am găsit versete care să ne ajute, am studiat amplificat respectivele versete şi am aplicat ce am învăţat la situaţia în cauză, iar acum, ca răspuns la cuvintele Scripturii pe care le-am primit din partea lui Dumnezeu, vom adresa o rugăciune corespunzătoare pentru fiecare caz în parte.
La problema legată de alegerea singurătăţii ca alternativă la o lume în mijlocul căreia nu te poţi regăsi, în urma studiului aplicat redat în capitolul anterior am alcătuit următoarea rugăciune sau epistolă către Dumnezeu:
„Dumnezeul meu atotputernic,
Chemarea pe care mi-o adresezi prin intermediul cuvintelor Scripturii, întrece cu mult tot ce mi-aş fi putut dori sau imagina. Tu m-ai ales şi m-ai trimis în această lume pentru a trăi o viaţă sfântă prin prezenţa Ta alături de mine în fiecare clipă, în fiecare ceas, oriunde m-a afla.
Prin urmare, niciodată nu sunt singur, fiindcă Tu eşti împreună cu mine şi mă înconjuri cu binecuvântarea Ta. Iar în relaţie cu ceilalţi, Tu mă înviorezi pentru a fi o sursă de putere şi de înţelepciune.
Cum să nu fiu împlinit datorită tuturor acestor lucruri? Şi cum îmi voi putea exprima pe deplin recunoştinţa faţă de tot ce faci pentru mine?
Totul are un sens clar în planul Tău cel veşnic şi nimic nu este trecut cu vederea. Chiar şi viaţa mea are un sens bine definit, iar eu nu pot decât să mă bucur mereu având acest gând în inimă şi în suflet.
Tu mi-ai acordat o încredere sfântă de a Te reprezenta acolo unde mă găsesc, iar dorinţa mea este de a împlini acest plan pe care îl ai cu mine. De aceea, în aceste clipe vin înaintea Ta pentru a-Ţi cere să mă întăreşti şi să îi dai acea înţelepciune de care am nevoie în împlinirea datoriilor vieţii.
De acum înainte nu am să mai dau atenţie sugestiilor negative, ci voi privi numai la Tine şi la ţinta desăvârşirii pe care ai pus-o înaintea mea.
Îţi sunt cu totul recunoscător, Te laud şi mă închin înaintea Ta. Slăvit să fii Tu în veci! Amin.”
Aşa cum se poate observa cu relativă uşurinţă, rugăciunea pe care am alcătuit-o a cuprins elemente majore ale studiului biblic deja efectuat şi am adăugat recunoştinţa faţă de Dumnezeu, încrederea în călăuzirea Sa şi conştiinţa unei misiuni pe care mi-ai acordat-o, fapt care nu lasă loc disperării, depresiei, plictisului sau însingurării. Însă este posibil să nu fii familiarizat cu o astfel de abordare, dar aplicând principiile expuse, vei reuşi să descoperi o profunzime a relaţiei cu Dumnezeu ce va avea un efect regenerator, însufleţindu-te pe cărarea vieţii.
Pe de altă parte, nu trebuie să ne limităm la o singură rugăciune şi să „îngrămădim” totul într-o singură exprimare, ca şi cum nu ar mai exista şi o altă ocazie de a ne mai adresa lui Dumnezeu. De aceea, am adăugat o rugăciune relativ al primat situaţie inspirată strict din studiul aplicat asupra versetului Ioan 8:9:
„Părintele meu ceresc,
Mă închin înaintea Ta şi am o bucurie negrăită fiindcă Tu eşti Dumnezeul meu, astfel că am convingerea că îmi vei oferi sprijin şi ajutor în faţa celor ce vin împotriva mea.
Indiferent cât de mare ar fi încercarea sau cât de multe ar fi persoanele sau situaţiile ce vin asupra mea, sunt sigur că vei fi alături de mine şi vei înlătura orice oprelişte.
Nimeni şi nimic nu poate sta împotriva Ta şi de aceea nu am de ce să mă tem atunci când Tu eşti alături de mine. De aceea, nu voi fugi din faţa unei realităţi schimbătoare, fiindcă puterea Ta se va manifesta şi o cale va fi deschisă pentru mine, pe care să păşesc.
De fiecare dată când încercările vor veni asupra mea sau negura gândurilor rele mă va cuprinde, am să privesc la prezenţa Ta împreună cu mine şi la puterea pe care o desfăşori în favoarea mea. De aceea, Te chem Dumnezeul meu alături de mine şi Te rog să creezi în mine acea siguranţă şi încredere pentru a nu mai da atenţie vreodată lucrurilor rele sau descurajării care mă asaltează.
Fii pentru mine acea putere care să distrugă orice fel de circumstanţe care s-ar ridica împotriva mea.
De aceea, aleg să nu îmi mai fac nici un fel de griji cu privire la prezent sau la viitor, ci toate lucrurile le voi privi ca fiind sub controlul Tău deplin. De fapt, toate sugestiile negative nu au bază în realitate, ci sunt un joc periculos al imaginaţie ce tinde să ne despartă de tine. Înţeleg acum că grija Ta ocrotitoare întotdeauna a fost şa va rămâne alături de mine.
A Ta să fie slava acum şi în veci! Amin.”
În această ultimă rugăciune am inclus mai multe elemente decât cadrul strict al problemei enunţate la început, fiindcă atunci când ne rugăm o mulţime de alte lucruri se vor împleti cu ceea ce dorim să exprimăm. De fapt, problemele pe care le conştientizăm sunt doar suprafaţa situaţiilor critice în care ne găsim, doar acele elemente ce ajung, ca să spunem aşa „în partea superioară” a conştiinţei noastre.
Mergând mai departe, la următoarea problemă, legată de prezenţa gândurilor negre, m-am gândit că o posibilă rugăciune ar putea fi următoarea:
„Iubitul meu Tată din ceruri,
Îmi dau seama că nu există raţiune pentru îngrijorare, fiindcă totul este în mâna Ta. De aceea, nu mă voi mai lăsa afectat de impresii negative, ci mereu voi privi către Tine şi voi deveni tot mai conştient de prezenţa Ta părintească alături de mine.
Chipul Tău îndurător este mereu vizibil atunci când disting detaliile vieţii, care mărturisesc despre lucrarea Ta. Tu îmi oferi o bucurie lăuntrică ce nu poate fi distrusă de nimic. Gândurile rele nu pot locui în mintea celui ce se încrede în Tine şi vede toate aceste lucruri.
Tu cunoşti toate problemele cu care mă confrunt şi fiecare întâmplare a vieţii mele nu îţi rămâne ascunsă. Orice fel de opoziţie interioară sau exterioară se dă la o parte atunci când Tu păşeşti alături de mine pe cărarea vieţii.
Aşadar, gânduri pline de bucurie asemenea râurilor ce se revarsă din izvoarele de munte îmi vin acum în inimă, în suflet, spălând orice formă de impresie cenuşie sau neagră. Tu veghezi ca aceste ape interioare să nu mai fie tulburate de zgura a tot ce este rău, de orice lucru murdar sau de orice grijă ce creează fantasme de întuneric şi îndoială.
Când vin înaintea Ta, faţa mi se înseninează şi totul se transformă dobândind sens şi gust. Acum pot să mă bucur de viaţa pe care mi-ai acordat-o, fiindcă această cunoştinţă a Ta îmi aduce fericire. Până acum nu am ştiut ce înseamnă să zâmbesc privind la viitor, dar din această clipă voi păşi plin de speranţă pe cărarea care duce către Tine.
În mâna Ta atotputernică îmi pun toată nădejdea şi am siguranţa că niciodată nu voi fi lăsat singur, iar apele murdare ale descurajării nu voi mai reveni, cât timp voi rămâne pe stânca mântuirii Tale.
A Ta să fie slava în veci! Amin.”
Şi acum să mergem la ultima situaţie amintită, cu scopul de alcătui o rugăciune:
„Părintele meu Atotputernic,
Toate lucrurile se află în mâna Ta şi totul se supune voinţei Tale. Nimeni nu poate adăuga sau scădea la ceea ce Tu realizezi şi de aceea îmi dau seama că zadarnic este efortul omenesc, atunci când nu se află sub călăuzirea Ta.
Înţeleg că Tu ne oferi odihnă de toate problemele noastre şi orice lucru îşi are rezolvare la Tine. Orice împovărare a minţii sau tulburare a sufletului este îndepărtată de Tine, astfel că orice îngrijorare devine nejustificată şi orice preocupare în exces îşi pierde sensul.
Îmi dau seama că munca şi preocuparea câştigării de mijloace materiale nu trebuie să ne absoarbă cu totul, încât să nu mai rămână timp nici pentru familie, nici pentru relaţia cu Tine.
Recunosc că am greşit acordând prea multă atenţie muncii, până când am ajuns să lucrez peste măsură şi prea puţin timp mi-a mai rămas pentru celelalte aspecte importante ale vieţii.
De aceea, vreau din această clipă să echilibrez această balanţă şi Te rog, Dumnezeul meu, să ridici acest jug al lipsei de măsură de pe umerii mei, fiindcă mărturisesc sincer că nu îl mai pot purta. Am nevoie de repaus, de odihnă fizică şi sufletească; vreau să mă bucur de viaţa pe care mi-o oferi în dar alături de ceilalţi.
Eficienţa în ceea ce facem Tu ne-o acorzi, ea fiind o binecuvântare pe care Tu o oferi celui ce se încrede în Tine. Degeaba stăm nopţi la rând plănuind ce să facem, fiindcă dacă Tu nu intervii, totul nu devine decât un efort zadarnic, fără rost. Însă atunci când puterea Ta se uneşte cu efortul omenesc, rezultatul este multiplicat de mii de ori. Am înţeles acum acest lucru şi-l voi aplica din clipa de faţă.
Bogăţia materială nu valorează nimic fără a fi însoţită de partea spirituală. Nu doresc să pierd viaţa veşnică, sau sufletul, din pricina alergării nesăbuite numai după lucrurile lumii acesteia. Vreau să mă bucur cumpătat de viaţa de acum şi deopotrivă de ceea ce Tu ai promis că vei împlini.
De aceea, din clipa de faţă, sunt decis să pornesc într-o nouă viaţă, în care să se îmbine în mod armonios activitatea profesională şi viaţa de familie, preocupările obişnuite şi cele spirituale, şi să se regăsească tot ce am neglijat de-a lungul vieţii până acum.
Te rog, Dumnezeul meu, să mă ajuţi în această privinţă, precum şi în orice alt lucru de care am nevoi pentru a duce o viaţă cu adevărat înţeleaptă şi utilă pe pământ.
A Ta să fie slava, în veci de veci! Amin.”
În rugăciunile din acest capitol s-a putut cu uşurinţă remarca faptul că au fost împletite mai multe elemente, sau motive, în genul: recunoaşterii suveranităţii lui Dumnezeu, lauda Sa, exprimare dependenţei şi a recunoştinţei de Creator, mărturisirea a ceea ce este greşit, alegerea de a începe o viaţă nouă, meditaţii asupra vieţii şi relaţiei cu Dumnezeu etc. Astfel, am surprins faptul că rugăciunea poate cuprinde un univers nesfârşit de idei şi sentimente ce se revarsă din inima sau sufletul nostru către Dumnezeu, având drept rezultat dobândirea vindecării spirituale, ca urmare a atingerii Cuvântului divin clar exprimat prin Scriptură.
Atunci când învăţăturile Bibliei ating coardele sufletului, ca răspuns la conştientizarea nevoii personale, vom fi martorii unei descătuşări interioare a unor energii spirituale latente, o trezire a acelor facultăţi superioare cu care am fost înzestraţi de către divinul nostru Creator.
Dragul meu cititor, am cea mai de seamă rugăminte să încerci aplicarea acestor sfaturi, pentru a te putea bucura pe deplin de această viaţă prin comuniunea cu Dumnezeu. Pe de altă parte, persoanelor ce au o concepţie atee despre lume şi univers, le recomand să încerce aplicarea paşilor ce au fost schiţaţi, fiindcă în mod surprinzător vor constata că situaţia lor se va îmbunătăţi. Astfel, oricine doreşte se va convinge că aşa cum există legi ale naturii fizice, tot astfel există legi ale naturii spirituale, care o dată respectare vor produce efecte benefice pe măsură.
Persoanelor care nu cred în Hristos, dar care cred totuşi în Dumnezeu, le adresez totuşi rugămintea de a parcurge aceste rânduri şi de a practica ideile menţionate, făcând referinţă la Tatăl şi Creatorul nostru al tuturora.
Iar celor ce nu cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, le recomand să se adreseze direct lui Celui Atotputernic, preluând din ceea ce am scris acele elemente morale ce sunt comune tuturor religiilor de pe faţa pământului, ca să nu spun fiecărui om, prin ceea ce se numeşte a fi „conştiinţa morală”, pe care într-un fel sau altul o avem cu toţii.
Ce doresc să spun în finalul acestui capitol? Biblia nu a fost dată doar creştinilor sau evreilor, ci ea este Epistola lui Dumnezeu către întreaga umanitate. În acelaşi timp, mărturia Bibliei se armonizează, fără însă a se substitui, cu mărturiile istoriei, conştiinţei morale şi naturii. Aşadar, indiferent unde am locui în această lume, mărturia lui Dumnezeu este prezentă pentru a ne conduce la mântuire. Acum, înainte de a încheia acest capitol voi recapitula mai multe idei ce merită a fi reţinute.
Idei ce merită a fi reţinute:
  1. Luaţi-vă timp pentru a vă ruga şi aplica personal ceea ce aţi studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi în legătură cu problemele cu care va confruntaţi, pentru a putea dezvolta viaţa spirituală, mai precis acele capacităţi cu care am fost înzestraţi de către Creator.
  2. De îndată ce vă confruntaţi cu diferite probleme în viaţa dumneavoastră, exersaţi de îndată practica rugăciunii, exprimând înaintea lui Dumnezeu toate lucrurile cu care vă confruntaţi. Nu încercaţi să va ascundeţi în spatele cuvintelor, ci fiţi deschişi şi sinceri pentru a putea primi un răspuns care să vă ajute în situaţia concretă în care vă aflaţi.
  3. Nu vă rugaţi doar după o singură schemă, ci permiteţi un conţinut cât mai divers şi mai natural, evitând orice exprimare artificială care v-ar îngreuia să puteţi vedea pe Dumnezeu aşa cum este El: bun şi îndurător.
  4. Îmbinaţi studiul Bibliei cu rugăciunea, preluând subiecte din ceea ce citiţi în Scriptură şi împletindu-le cu experienţa cotidiană. Nu încercaţi să fugiţi de realitate, ci confruntaţi realitatea cu ceea ce stă scris şi cu exprimarea în rugăciune.
  5. Realizaţi un obicei din a completa sau scrie în acest „Caiet cu probleme” şi mai ales urmaţi metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.