Priveam un peisaj deosebit de încântător de pe culmea unui deal destul de înalt şi mă gândeam că nu aş fi putut vedea acele lucruri dacă nu aş fi depus un efort susţinut timp de o oră pentru a urca din valea ce se zărea acum la picioarele mele. De multe ori de-a lungul acestei excursii mi-am dorit să renunţ, dar în cele din urmă mă hotăram să merg până la capăt şi astfel am ajuns pe cel mai înalt vârf al acelui masiv muntos.

 

Gândindu-mă la această experienţă am înţeles că nu este suficient să dorim să atingem o anumită înălţime spirituală, ci trebuie să plănuim şi să acţionăm pentru a avea succes. Tocmai de aceea, vom trece la învăţarea unui lucru fundamental în obţinerea vindecării spirituale prin Cuvânt, şi anume vom examina ce înseamnă şi cum se poate realiza un plan de acţiune.

 

A întocmi un plan reprezintă un lucru similar pregătirii pentru escaladarea unui versant muntos, fapt ce presupune însuşirea deprinderilor necesare unei astfel de acţiuni. În plus, nu este suficient să plănuieşti o acţiune, dacă nu o şi execuţi, iar experienţa va fi similară alpinismului, a acelei avântări către înălţimi necunoscute învingând gravitaţia, obstacolele terenului şi mai presus de toate propria inerţie pentru a ajunge în final să pui steagul biruinţei pe cel mai înalt dintre toate vârfurile.

 

Recunosc că nu este nici simplu şi nici uşor să întocmeşti un plan, dar după o vreme devine un obicei acela de a-ţi defini obiective şi de a le aduce la îndeplinire. Iar executarea corectă, desăvârşită a unui plan bun, va aduce cu sine ceam mai de seamă satisfacţie.

 

Discutam cu prietenul meu, călăuza călătoriei mele în lumea miraculoasă a cunoaşterii şi aplicării Cuvântului lui Dumnezeu, iar el mi-a zis: – Pentru a întocmi un plan de acţiune este necesar să ai o ţintă clară şi cel puţin un obiectiv către care să te îndrepţi, fiindcă altfel nu vei reuşi să ştii unde vrei să ajungi şi distanţa la care te afli în raport cu ceea ce ţi-ai propus. Practic, un plan este asemenea desenării un traseu pe o hartă, stabilind itinerariul ce trebuie parcurs, punctele de evaluare, de alimentare şi în final, ţinta întregii expediţii.

 

- Vrei să spui, am răspuns, că un plan fără obiective reprezintă un lucru lipsit de sens? am spus mai departe.

 

- Mai mult ca sigur că aşa stau lucrurile, mi-a răspuns el. Ei bine, înainte de a schiţa chiar şi cea mai mică etapă de realizare a unui plan, trebuie să îţi fie clare obiectivele pe care vrei să le aduci la îndeplinire. Nu aş exagera dacă aş spune că simpla enumerare a acestora poate forma deja schiţa unui plan de acţiune.

 

- Totuşi, am continuat, nu aş dori să scriu despre lucruri prea complicate, care să ajungă să fie greu de urmărit de către cititori. Poate că deprinderea acestei „simple” arte se reduce la formularea obiectivelor pe care să le ai în vedere în cursul vieţii, pornind de la studiul biblic aplicat, despre care am vorbit deja.

 

- Nu este chiar aşa, mi-a răspuns el, ci mai degrabă ar trebui să gândeşti de la început că vei acţiona în vederea atingerii obiectivelor pe care le vei formula. În principiu, nu este necesar să încorporezi mai mult de trei – patru obiective în cadrul unui plan de acţiune, iar pentru fiecare obiectiv va trebui să formulezi suficiente detalii legate de aplicarea concretă. Întotdeauna puterea se află în stăpânirea detaliilor şi cu cât viziunea îţi este mai precisă, cu atât vei reuşi sa realizezi mai mult.

 

- De fapt, am continuat, orice comentariu biblic are la bază capacitatea de a comenta un singur verset, corect?

 

- Bineînţeles că da, mi-a răspuns, şi în felul acesta ai ajuns să deprinzi arta vindecării prin Cuvântul lui Dumnezeu! De fapt, continuă el, farmecul studiului biblic se descoperă atunci când treci la aplicarea a ceea ce ai învăţat, iar un plan de acţiune este obligatoriu pentru obţinerea unor beneficii maxime.

 

- Înţeleg că până la urmă scopul unui plan de acţiune este cel de a se realiza o şlefuire interioară conform modelului pe care-l descoperim prin intermediul studiului biblic. Am dreptate sau nu?

 

- Ai perfectă dreptate! a exclamat prietenul meu. Prin şlefuirea interioară se realizează armonizarea deplină cu marile legi spirituale ce guvernează întregul univers, o acordare a „pulsului interior”, ca să-i spun astfel, cu marile ritmuri cosmice, aşa cum au fost ele rânduite de către Creator. De aceea, un plan de acţiune trebuie să fie suficient de simplu pentru a fi pus în practică cu uşurinţă şi suficient de precis în a surprinde detaliile esenţiale.

 

M-am întors cu nerăbdare la masa de lucru şi am revăzut cazurile pe care le studiam cu titlu de exemplu. Pornind de la ele am întocmit mai multe planuri de acţiune, menite să restabilească echilibrul interior şi să ne armonizeze cu marile legi universale ale naturii spirituale. Astfel, pentru prima situaţie am elaborat următorul plan de acţiune:

 

 

De acum înainte voi conştientiza tot mai mult faptul că Dumnezeu este alături de mine şi de aceea voi dedica mai mult timp în care să mă gândesc la acest lucru. Deopotrivă voi încerca să cuget la scopul pentru care Dumnezeu m-a chemat la existenţă, iar în relaţiile pe care le am cu ceilalţi voi încerca să reacţionez conform modelului divin descris în Biblie, adică dovedind blândeţe, înţelepciune, încredere, menţinând şi cultivând echilibrul interior.

 

Atingerea echilibrului interior va conduce la eliminarea sentimentului de singurătate şi de abandon, lucru pe care îl voi atinge prin exprimări verbale îngrijite, gânduri alese şi un comportament amabil faţă de cei din jur.

 

 

De fiecare dată când îmi va mai fi teamă de ceilalţi oameni, mă voi gândi la faptul că Isus Hristos este alături de mine şi El nu va permite să fiu copleşit de către cei din jur. În acelaşi timp voi conştientiza prezenţa îngerilor sfinţi, venind în ajutorul meu şi astfel nu voi mai permite ca acest sentiment să mă mai domine.

 

În continuare, mă voi comporta prin raportare la această prezenţă cerească, fără a mai cere sau aştepta aprobarea celor din jur. Prin exprimare şi gândire voi dovedi curaj şi încredere, fiindcă prezenţa divină îmi va da putere şi motivaţie de a mă comporta astfel.”

 

În acest moment mă opresc din alcătuirea acestui plan de acţiune pentru a argumenta suplimentar asupra necesităţii întocmirii unui plan de acţiune atunci când dorim să realizăm o schimbare semnificativă a vieţii noastre. Mi-am amintit o altă conversaţie avută cu prietenul meu, care m-a întrebat într-o anumită ocazie: – Oferă-mi un exemplu de plan de acţiune care să fie strâns legat de atingerea unui ideal spiritual.

 

Am reflectat câteva momente şi i-am răspuns: – Un astfel de plan de acţiune a fost cel de construire a sanctuarului în care se oficiau serviciile divine închinate Domnului. Din câte ştiu, au fost date foarte multe detalii cu privire la modul cum urma să se acţioneze şi ce anume avea să se realizeze. Practic, aveai înaintea ochilor întregul sanctuar încă înainte să se fi întreprins ceva concret. Cred că în acest plan au fost încorporate cele mai alese detalii şi cele mai precise indicaţii de realizare din câte mi-a fost dat să examinez de-a lungul vieţii.

 

- Foarte bine, mi-a răspuns, dar aş mai dori să îmi mai oferi câteva exemple întâlnite în cuprinsul Sfintelor Scripturi.

 

- Pe aceeaşi temă, am reluat discuţia, ne putem aminti de planul de zidire a templului de la Ierusalim în timpul lui Solomon, de rezidirea acestuia în vremea lui Zorobabel, şi nu în ultimul rând de proiectul profetic de rezidire a templului şi de administrare a Ţării Sfinte din cartea profetului Ezechiel. În fiecare caz întâlnim instrucţiuni precise, existând o anumită pasiune pentru redarea detaliilor. De fapt, în modul în care putem furniza detalii cu privire la un lucru se află puterea de exprimare a unei descrieri, aşa cum am mai menţionat.

 

- Este foarte bine ce ai spus, dar cred că ar fi util să privim lucrurile din perspectiva cea mai înaltă cu putinţă. Spune-mi, te rog, cum este redat în mod sintetic conceptul ce cuprinde totalitatea acţiunilor lui Dumnezeu pentru salvarea umanităţii căzute în păcat?

 

Am stat puţin pe gânduri reflectând adânc la întrebare, după care o idee extraordinară a strălucit asupra cugetului meu, asemenea unei lumini deosebit de puternice ce venea de la tronul lui Dumnezeu şi am zis: – Planul de mântuire! Aşa este! Dumnezeu a întocmit un plan de acţiune pentru a salva omenirea din abisul distrugerii! am exclamat în continuare plin de bucurie.

 

- Şi nu numai atât, mi-a răspuns prietenul meu, ci fiecare profeţie, atât din Vechiul Testament, cât şi din Noul Testament, cuprinde părţi din acest plan de mântuire, fiindcă de fapt orice profeţie biblică nu este altceva decât schiţa unui anumit plan de acţiune al lui Dumnezeu, în funcţie de diferite circumstanţe concrete la care se face referinţă.

 

- Prin urmare, am zis mai departe, darul profetic este legat de capacitatea de a vedea planurile de acţiune ale lui Dumnezeu, aşa cum au fost ele descoperite prin providenţa Sa?

 

- Aşa este, dar nu este vorba doar de a vedea planurile acţiunilor viitoare, sau prezente, ale lui Dumnezeu, dar şi de a le însuşi sau urmări, după caz, în propria ta viaţă. Orice plan personal de acţiune trebuie să fie în cele din urmă o detaliere a anumitor aspecte reliefate în marile planuri profetice ale lui Dumnezeu!

 

După mai multe momente de tăcere, prietenul meu reluă: – De fapt, planul de mântuire nu este altceva decât un plan de vindecare a omului, a planetei Pământ, iar în cele din urmă al întregului univers, fiind o refacere completă a Edenului de la început şi o eliminare deplină a tot ce este rău, incluzându-se orice consecinţă nefastă ce a urmat prin intrarea acestei triste realităţi în lumea noastră.

 

- Dar care sunt etapele de realizare a acestui plan de acţiune având drept scop vindecarea umanităţii şi a planetei Pământ? am întrebat mai departe, fiind interesat de această nouă abordare pe care o auzeam din partea prietenului meu.

 

- Problemele au început în ceruri prin răzvrătirea unei anumite părţi dintre îngerii lui Dumnezeu, dar după un timp toată această controversă s-a extins şi pe pământ, afectând lumea în care trăim într-o triplă ipostază. Vorbim despre alterarea mediului înconjurător, lucru ce ne devine tot mai clar în zilele noastre. De asemenea, vedem cum natura fizică, biologică, a fost degradată prin tot felul de slăbiciuni, boli şi în cele din urmă prin moarte. Iar în ce priveşte natura spirituală, ea a fost coruptă, înjosită, viciul luând locul virtuţii, neliniştea şi încordare în locul echilibrului interior şi a păcii sufleteşti.

- Dar este teribilă această realitate negativă în mijlocul cărei trăim! am exclamat. Cu cât devii mai conştient de aceasta, cu atât devii mai disperat, negăsind nici o soluţie.

 

- Aşa este, dar Dumnezeu în providenţa Sa, avea alcătuit un plan de vindecare, care face referinţă la toate aspectele anterior enumerate şi astfel vedem cum Fiul Său a luat natura noastră omenească, aşa deteriorată cum este ea din cauza păcatului, şi printr-o perseverenţă unică a mers până la capăt, aducând o jertfă deplină pentru noi, fapt care Îi dă dreptul să ne vindece şi să restaureze această planetă aşa cum a fost ea la început.

 

- De multe ori oamenii se gândesc la Fiul lui Dumnezeu ca la un personaj de basm, sau ca un fel de Prometeu într-o mitologie creştină!

 

- Din nefericire aşa stau lucrurile pentru mulţi, dar prima venire a lui Isus Hristos a avut drept scop principal vindecarea naturii noastre spirituale, oferindu-se drept metodă ceea ce se numeşte a fi „naşterea din nou”. Aceasta a fost prima mare etapă din planul de vindecare alcătuit de către Dumnezeu.

 

- Dar a doua etapă când va fi? am întrebat mai departe.

 

- A doua etapă va începe prin a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, când toţi cei ce au avut experienţa vindecării spirituale depline, prin intermediul „naşterii din nou”, vor beneficia de vindecarea fizică deplină prin înviere şi prin primirea unei naturi fizice desăvârşite, care nu va mai fi vreodată afectată de boli, degradare sau moarte. Astfel, a doua mare consecinţă a căderii în păcat va fi şi ea îndepărtată.

 

- Dar a treia etapă în ce va consta? am întrebat mai departe, fiind din ce în ce mai curios să aflu întregul raţionament.

 

- A treia etapă va fi marcată de a treia venire a Fiului lui Dumnezeu pe planeta Pământ, când va reface Edenul de la început, pentru ca aici să locuiască cei care au beneficiat de experienţa vindecării spirituale şi fizice de pe urma primelor două veniri. Practic, întreg mediul înconjurător al acestei lumi va fi restaurat, vindecat, şi deopotrivă orice agent al răului va dispărea atât de pe pământ, cât şi din întregul univers. Detaliile sunt redate în cuprinsul Bibliei, iar cei care doresc pot să le afle cu uşurinţă citind în mod deosebit cartea Apocalips.

 

După mai multe momente de tăcere, prietenul meu continuă: – Vom mai reveni asupra acestui subiect, însă acum trebuie să treci mai departe la întocmirea planurilor de acţiune pentru celelalte două cazuri luate cu titlu de exemplu pentru cititorii acestor rânduri.

 

Am ajuns din nou la masa de lucru, fiind îmbogăţit de pe urma acestei discuţii ce mi-a deschis o perspectivă cosmică asupra problematicii vindecării. Astfel am înţeles că de fapt nu trebuie să întocmesc doar nişte simple planuri de acţiune, ci va fi necesar să elaborez adevărate planuri de vindecare spirituală, care să fie o aplicare, sau o parte, a marelui Plan de Vindecare al întregului Univers! Cu uşurinţă am remarcat acum că în centrul fiecărei etape din acest Plan se află venirea Fiului lui Dumnezeu, mai întâi ca profet şi jertfă, după aceea ca Mare Preot şi Judecător, iar în final ca Împărat şi Domn. Ce frumoasă perspectivă!

 

În cazul oricărui plan de acţiune, sau de vindecare spirituală, pe care-l vom alcătui ca soluţie la problemele concrete cu care ne confruntăm, va trebui să Îl avem în centru pe Fiul lui Dumnezeu, prin intermediul modelului pe care ni l-a oferit, aşa cum este relatat în cuprinsul Bibliei. Vom trece acum la alcătuirea unui plan de acţiune pentru a doua situaţie enunţată:

 

„Plan de acţiune: Dezvoltarea încrederii în Dumnezeu

 

De acum înainte îmi propun să-mi dezvolt încrederea în Dumnezeu prin concentrarea atenţiei asupra lucrurilor ce au un caracter spiritual şi asupra subiectelor pe care le întâlnesc prin studierea Sfintelor Scripturi, aflate în legătură cu experienţa zilnică. Prin dezvoltarea capacităţii de contemplare a realităţii înconjurătoare voi putea distinge tot mai mult detalii semnificative ce mărturisesc despre intervenţia providenţei divine, fapt ce îmi va inspira curaj, încredere şi speranţă.

 

Deopotrivă, nu voi mai acorda atenţie impresiilor negative, ce m-ar determina să părăsesc atmosfera luminoasă şi caldă a încrederii, optimismului şi bucuriei lăuntrice. De îndată ce voi mai întâlni astfel de influenţe, voi căută să mă îndepărtez imediat, sau dacă acest lucru nu este posibil, să mă retrag în interiorul fiinţei mele, concentrându-mă asupra ceea ce este pozitiv şi înălţător. Chiar dacă nu voi reuşi totdeauna acest lucru, totuşi voi persevera până când va deveni o deprindere pe care o voi urma în mod natural.

 

Este de asemenea important să nu mai invit influenţele negative printr-o atitudine necorespunzătoare, prin exprimarea îndoielii, temerii sau a altor lucruri similare. De asemenea, nu voi mai cultiva obiceiuri care mă pot afecta în mod negativ, în genul vorbirii de rău sau al vorbirii fără rost. În schimb voi cultiva arta de a selecta ceea ce este bun şi de a omite sau evita ceea ce este rău, atât în viaţa personală, cât şi în relaţiile pe care le am cu ceilalţi.

 

În plus, voi cultiva deprinderea de a lăuda pe Dumnezeu şi deopotrivă voi încerca să apreciez lucrurile bune pe care le întâlnesc pe cărarea vieţii. Voi fi perseverent şi nu voi ceda până la atingerea unui nivel deplin al încrederii în Dumnezeu, indiferent de împrejurare. Fie ca acest lucru să devină o regulă a vieţii mele!”

 

Mă opresc puţin în expunerea planului de acţiune pentru acest al doilea caz, cu scopul de a sublinia faptul că deşi anumite elemente au forma unor îndemnuri, totuşi un plan de vindecare trebuie să le cuprindă, fiind necesară o mobilizare motivaţională a întregii noastre fiinţe în realizarea unei reforme depline a vieţii.

 

 

De acum înainte trebuie să acord timp pentru a privi în jurul meu cu scopul de a vedea intervenţia continuă a lui Dumnezeu în favoarea mea. Acest lucru va necesita educarea atenţiei pentru a distinge detaliile ce îmi arată prezenţa harului divin, în genul resurselor ce ne sunt puse la dispoziţie de către Dumnezeu, cum ar fi: lucrurile asupra cărora putem dispune, timpul, sănătatea, mijloacele financiare şi altele în felul acesta.

 

Mai departe, voi rememora întâmplările vieţii în care s-a putut vedea în mod lămurit intervenţia lui Dumnezeu. Astfel, voi identifica acele momente în care providenţa divină a fost mai mult decât evidentă în călăuzirea mea. Voi consemna în scris sau voi exprima faţă de ceilalţi, ca mărturie, aceste evenimente care mi-au adus lumină în viaţă şi m-au îndrumat în ceea ce aveam de făcut.”

 

Comentând varianta de plan de acţiune de mai sus, aş putea spune că este util să rememorăm experienţele în care am primit o călăuzire specială din partea lui Dumnezeu. O astfel de „jurnalizare” a experienţelor poate deveni ea însăşi o activitate de explorare şi identificare a problemelor cu care ne confruntăm. Alcătuirea unui „jurnal al experienţelor spirituale” ar conferi o profunzime deosebită relaţiei pe care o avem cu Dumnezeu şi ar fi deopotrivă un instrument util în vindecare prin intermediul Cuvântului divin. Cu titlu de exemplu, am inserat un astfel de model la finalul acestei părţi, rememorând o anumită experienţă din viaţa mea, ce m-a condus să devin creştin[1]. Să trecem acum la următorul plan de acţiune dedicat celui de-al doilea caz. Am considerat ca fiind necesar să includ un pachet de astfel de planuri de acţiune, deoarece gândirea negativă este o problemă ce nu se poate rezolva doar prin intermediul unei singure abordări.

 

 

De acum înainte, în loc să mai dau atenţie gândurilor descurajatoare, am să contemplu tot mai atent planul de vindecare deplină întocmit de către Dumnezeu, adică planul de mântuire. În plus, am să îmbin contemplarea cu participarea activă în aducerea sa la îndeplinire, în tot ceea ce mă priveşte, în calitate de creştin care îl urmez pe Isus Hristos.

 

Sunt conştient că nu este simplu să acţionez diferit faţă de cum procedam în mod obişnuit până în clipa de faţă, dar cu perseverenţă şi ajutor divin sunt sigur că acest lucru va deveni posibil. De acum înainte voi include pe lista mea de priorităţi studierea Bibliei, exerciţiul rugăciunii şi deopotrivă aplicarea principiilor creştine de viaţă. În loc să mă mai las pradă negurii depresiei şi descurajării, îmi voi investi timpul şi efortul pentru dezvoltarea unei gândiri pozitive, bazată pe ancorarea în realităţile spirituale descoperite de Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Nu în ultimul rând, voi căuta să aduc razele soarelui speranţei în viaţa semenilor mei, începând cu persoanele cele mai apropiate de mine şi continuând tot mai departe, prin providenţa lui Dumnezeu. Vreau ca din această clipă, viaţa mea să fie cu totul alta şi cred că aşa va fi!”

 

Vom trece acum la al treilea caz relatat de-a lungul acestei lucrări, dar nu înainte de a sublinia faptul că jurnalizarea şi planificarea sunt două instrumente puternice de explorare a problemelor cu care ne confruntăm şi a realităţii în mijlocul căreia trăim, fiind mijloace de a sonda soluţii şi găsi răspunsuri care să ne ajute să avansăm pe drumul vieţii. În acest mod, vom putea să ne dezvoltăm relaţia pe care o avem cu Dumnezeu şi deopotrivă cu toţi semenii noştri.

 

 

De acum înainte nu voi mai permite ca activitatea profesională să-mi mai ocupe tot timpul, ci voi stabili un program de lucru pe care îl voi respecta. De asemenea, am să fiu mult mai eficient în ceea ce fac şi nu voi mai lăsa ca o mulţime nesfârşită de activităţi să îmi răpească tot timpul. De aceea, voi planifica sarcinile pe care trebuie să le desfăşor, cu scopul de a putea aloca eficient timpul şi resursele, astfel încât activitatea profesională să fie limitată la un nivel optim şi raţional.

 

Printr-o planificare înţeleaptă şi o adaptare flexibilă la circumstanţele schimbătoare ale zilei, voi renunţa la ceea ce nu este oportun şi voi reuşi să dezvolt un cadru pentru o viaţă armonioasă, în care profesia să fie doar un mijloc şi nicidecum un scop în sine.

 

 

Îmi dau seama că am neglijat viaţa de familie şi de aceea doresc să remediez această situaţie. Astfel, voi aloca mai mult timp pentru a fi împreună cu soţia şi copiii, iar deopotrivă voi investi în relaţiile pe care le am cu cei apropiaţi, acordând atenţie şi resurse în acest sens. Mai mult decât atât, voi investi din resursele acumulate, pentru a petrecerea recreativă, alături de familie, a timpului liber, încercând să ofer un model de soţ şi de tată.

 

Îmi dau seama că iubirea trebuie să se vadă prin fapte care să o dovedească şi de aceea voi face aceste schimbări într-un timp cât mai scurt cu putinţă.

 

 

De acum înainte îmi propun ca zilnic să am un timp de citire a Bibliei şi de scriere în jurnalul meu de studiu şi rugăciune. Voi acorda atenţie în mod deosebit aspectelor ce au un caracter practic şi voi căuta să înţeleg ce înseamnă să fii un creştin autentic.

 

Nu îmi place să mă rezum doar la cunoştinţe teoretice, ci voi încerca să transpun în practică, adică să aplic, ceea ce ne învaţă Scriptura, avându-L ca model pe Isus Hristos.”

 

Acestea fiind zise, dragul meu cititor, nu îţi rămâne decât să îţi întocmeşti propriul tăul plan de acţiune, sau de vindecare, pentru problemele cu care te confrunţi. dar înainte de a încheia acest capitol, îţi recomand următoarele sugestii de dezvoltare personală:

 

 

---