Într-una din zilele pe care le petreceam undeva la munte, priveam pe fereastră norii ce se mişcau pe cer şi ploaia ce cădea cu picuri mari pe pământ. Deja se formaseră adevărate bălţi pe marginea drumului şi deopotrivă pe asfaltul din faţa caselor. Cineva din preajmă spuse: – Ce vreme oribilă! Nu pot să suport ploaia aceasta ce nu se mai opreşte!

 

La scurt timp, la televizor se anunţa buletinul meteo în genul: – Vremea urâtă va continua şi în următoarele zile, dar va deveni cu siguranţă frumoasă spre sfârşitul săptămânii.

 

Auzind aceste lucruri m-am gândit că totuşi suntem nedrepţi când spunem despre o vreme ploioasă că este urâtă. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai exista ploaie. Cum ar mai fi posibil să avem hrană fără precipitaţii abundente, care să vină asupra pământului? Cum am mai putea să ne bucurăm de viaţă, dacă râurile ar seca din lipsa ploilor care le alimentează iarăşi şi iarăşi?

 

În culturile antice, ploaia era un semn al binecuvântării, fiindcă ea oferea posibilitatea de a avea recolte ce asigurau supravieţuirea şi dezvoltarea societăţii umane. În ce mă priveşte, m-am născut şi am crescut într-o zonă montană, unde ploile şi „vremea urâtă” erau regula şi nu excepţia, spre deosebire de câmpie, unde cerul senin şi soarele puternic sunt predominante mai tot timpul anului.

 

Spre deosebire de cei din jur, totdeauna m-am bucurat de vremea „mohorâtă” gândindu-mă la beneficiile extraordinare pe care ni le aduce. Fiecare strop de ploaie pe care îl simţeam cum mă atinge, mă făcea să tresar de bucurie, fiindcă aveam senzaţia că primesc binecuvântarea vieţii şi puterea de a trăi asemenea plantelor.

 

Chiar şi adierea vântului, care deseori se schimba sub forma unor rafale şuierătoare, ce făcea să-ţi vină direct în faţă stropii de ploaie, mă înveselea simţind puterea cerului ce era împrumutată pământului pentru a rodi şi întreţine viaţa nenumăratelor fiinţe de pe suprafaţa lui. Aşadar, din punctul meu de vedere vremea mohorâtă era deosebit de frumoasă şi de instructivă, învăţând de fiecare dată câte o nouă lecţie despre ce înseamnă să primeşti putere pentru a trăi.

 

Tot astfel stau lucrurile şi în ce priveşte viaţa noastră şi evenimentelor prin care trebuie sau suntem nevoiţi să trecem. Nu totdeauna putem vorbi despre soare şi lumină, ci de multe ori este ploaie şi întuneric, dar dacă am avea perspectiva completă, atunci ne-am da seama că perioadele de umbră nu au făcut decât să ne pregătească pentru cele de lumină, oferindu-ne elementele necesare germinării şi creşterii de mai târziu. Atunci, am vedea în fiecare lucru, inclusiv în cele ce par a fi negative, oportunitatea viitorului, a ceea ce vom deveni în raport cu ceea ce suntem în clipa de faţă. Nu vreau să spun că ar trebui să ne minţim pe noi înşine spunând că în orice rău există un bine, ci mai degrabă aş dori ca ignorând partea întunecată să privim spre cea luminoasă, fiindcă în cele din urmă pe acest pământ, totul este format dintr-un amestec de lumini şi umbre.

 

După un oarecare timp, m-am reîntâlnit cu prietenul meu şi l-am întrebat: – Se poate vedea lumina atunci când este întuneric?

 

El a zâmbit şi mi-a răspuns: – Poţi vedea chipul unei persoane, atunci când îi priveşti doar umbra?

 

De data aceasta am râs şi am zis: – Da, dar cu o singură condiţie, şi anume dacă îţi vei ridica privirea de la umbră la chipul persoanei în cauză.

 

- Aşa este, mi-a răspuns, iar lumina o vei vedea atunci când vei avea capacitatea de a ignora întunericul ce o înconjoară.

 

- Dar cum poţi ignora ceea ce este evident? Sau ce să faci atunci când întunericul predomină? l-am întrebat fiind puţin nedumerit de răspuns.

 

- Chestiunea este simplă: reformulează într-o manieră pozitivă problema cu care te confrunţi şi astfel lumina va fi pusă în evidenţă chiar în mijlocul celui mai dens întuneric! De fapt, tot acest drum pe care l-am parcurs începând cu enunţarea problemei, analiza ei, căutarea în Biblie, studiul aplicat, rugăciune şi elaborarea planului de acţiune, îşi atinge finalitatea vindecătoare prin reformularea pozitivă a problemelor întâlnite, ca bază pentru o nouă viziune asupra vieţii pe care o trăieşti, conducând la o schimbare radicală în cel mai bun sens al cuvântului.

 

Spunând aceste cuvinte, prietenul meu s-a ridicat şi a plecat, dar nu înainte de a-mi spune: – Aştept să îmi trimiţi cartea pe care o scrii. Sunt sigur că va fi un mare succes!

 

Am rămas singur, meditând la aceste cuvinte şi deodată am înţeles că maladia cosmică de care suferim cu toţii, se manifestă în primul rând prin această gândire cenuşie, negativă, întunecată chiar, creatoare de dezechilibre grave, ea însăşi fiind produsul lor. La polul opus avem însă Biblia, sau Cuvântul lui Dumnezeu, care ne oferă acel sprijin sigur pentru schimbarea acestor atitudini distructive, pesimiste şi nihiliste, un cuvânt dătător de lumină şi speranţă, chiar şi în mijlocul celui mai mare întuneric.

 

Astfel, am reuşit să identificăm un fundament sigur pentru a începe marea lucrare de schimbare a întregii vieţi, de aşezare pe izvoarele originare, aşa cum au fost ele lăsate la început de către Dumnezeu în grădina Eden. Prin urmare, să trecem acum la reformularea pozitivă a celor trei cazuri luate cu titlu de exemplu de-a lungul prezentei lucrări.

 

„În ultima perioadă de timp am înţeles că am capacitatea de a-i accepta pe cei din jur, aşa cum sunt ei, fie că este vorba de ceilalţi membri ai familiei, fie de colegii de muncă sau de alte persoane cu care am de-a face. Faptul că am învăţat ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu, mai precis faptul că El mă înţelege cu adevărat, că  El cunoaşte care sunt nevoile şi încercările mele, mă determină să am răbdare şi calm în relaţiile pe care le am cu ceilalţi, indiferent de împrejurare.

 

Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată şi El nu mă va lăsa vreodată singur, prin urmare El mereu îmi va oferi acoperământul providenţei Sale. Aşadar, nu pot să spun decât că nu mă mai simt abandonat pe o planetă pustie şi nici tratat cu indiferenţă de cei din jur. Am un nou orizont, pe care doresc atât de mult să îl explorez, fiindcă am descoperit că Edenul este o stare de spirit şi privind la Domnul El devine prezent chiar în inima mea.”

 

Să trecem acum la reformularea pozitivă a celei de-a doua probleme pe care am expus-o în cuprinsul prezentei lucrări.

 

„În ultimele zile am constatat că nu există raţiune pentru mulţimea de gânduri negre ce mă asaltau din toate părţile. De  fapt, teama de a privi în jurul meu era lipsită de raţiune, lucru de care mi-a dat seama de îndată ce am început să privesc la Dumnezeu şi să studiez Cuvântul Său. Înţeleg că lucrurile par negative doar în măsura în care privim prea mult la realitatea prezentă aşa cum suntem influenţaţi de o gândire distructivă ce ne răpeşte bucuria de a trăi şi aşteptarea de lucruri bune în viitor.

 

Am început deja să nu mai simt cum nesiguranţa mă împresoară la fiecare pas, fiindcă încrederea a luat locul deznădejdii. Veştile rele ce se succedau cu repeziciune până acolo încât le pierdeam şirul au dispărut ca şi cum nu ar fi fost, rămânând în valea unei gândiri pe care am abandonat-o la poalele muntelui cunoaşterii de Dumnezeu pe care am început să urc cu sârguinţă.

 

Acum am speranţă şi încredere din belşug şi mă simt în siguranţă, fiindcă Dumnezeu merge alături de mine şi este prezent la fiecare pas. Am redobândit controlul vieţii şi mă bucur la gândul zilei de mâine, fiindcă ştiu că Dumnezeu îmi va deschide calea de fiecare dată când mă voi confrunta cu probleme sau cu situaţii neobişnuite.”

 

Iar acum să trecem la reformularea pozitivă a celei de-a treia probleme expuse:

 

„Sunt tot mai preocupat să îmi investesc viaţa în lucrurile care merită cu adevărat: relaţia cu Dumnezeu, familia şi trăirea principiilor spirituale creştine. Am convingerea că aceste ţinte sunt cu putinţă de atins şi de aceea voi lua măsuri ca relaţia cu familia mea să fie tot mai bună.

 

Vreau să am o legătură deschisă, sinceră şi de suflet cu soţia mea, şi mă interesează să fiu cât mai apropiat de copii, pentru a le fi de ajutor, astfel încât să ofer un model de părinte şi de om responsabil.

 

În privinţa serviciului, am decis să vin acasă cât mai devreme posibil şi voi depune un efort înţelept pentru a avea timp pentru familie şi viaţa personală. Sfârşitul de săptămână îl voi petrece alături de cei dragi şi nu voi mai lăsa ca acest timp preţios să fie risipit în întruniri de afaceri.

 

Astfel, sunt sigur că voi trăi o viaţă împlinită şi de un succes autentic.”

 

Am încheiat şi acest capitol, dar înainte de a trece mai departe, vă recomand următoarele idei ce merită a fi reţinute:

 

 

Idei ce merită a fi reţinute:

1. Ia-ţi timp pentru a-ţi reformula pozitiv problemele cu care te confrunţi având la bază ceea ce ai studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi, cu scopul de a-ţi dezvolta viaţa spirituală, mai precis acele capacităţi cu care ai fost înzestrat de către Creator.
2. De îndată ce te confrunţi cu diferite probleme în viaţa ta, parcurge etapele rezolvării şi reformulării lor într-o manieră pozitivă, cu scopul de a le depăşi. Nu încerca să amâni acest lucru, deoarece lucrurile se vor agrava, iar pierderile vor fi din ce în ce mai mari dacă nu intervii la timp.
3. Nu acţiona după o singură schemă, ci întocmeşte mai multe variante de reformulare pozitivă a problemelor cu care te confrunţi, pe care să le foloseşti în mod creativ în funcţie de situaţie.
4. Îmbină gândirea pozitivă cu studiul Bibliei şi rugăciunea, preluând subiecte din ceea ce citeşti în Scriptură şi împletindu-le cu experienţa cotidiană. Nu încerca să fugi de realitate, ci confruntă realitatea cu o gândire pozitivă în baza a ceea ce „stă scris” şi cu o acţiune hotărâtă în acest sens.
5. Fă-ţi un obicei din a scrie în acest „Jurnal de studiu şi rugăciune” şi mai ales urmează metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.