Dacă în genere ne-am obişnuit să privim credinţa ca fiind doar o reacţie pozitivă la un mediu ostil şi imperfect, de data aceasta vedem cu ea devine un mijloc activ de contracarare şi respingere a tot ce este rău. Împotrivirea în faţa influenţelor negative îmbracă de multe ori forma unei lupte „corp la corp”, similară din multe puncte de vedere conflictelor pe care le-a avut de înfruntat Domnul Isus Hristos de-a lungul vieţii pe acest pământ. Practic, noi trebuie nu doar să stăm pasivi având credinţă, ci deseori este necesar să contraatacăm tendinţele spre rău, având credinţă în Dumnezeu şi în intervenţia Sa eliberatoare.

 

Dacă apostolii ar fi stat doar să aştepte vremuri mai favorabile, având credinţa că ele vor veni, atunci creştinismul ar fi dispărut înainte să se fi ştiut de el. Dimpotrivă, prin primirea darurilor spirituale acordate de către Duhul Sfânt, ei au înaintat înfruntând adversităţile şi împotrivirea, fiind convinşi că Dumnezeu le va da biruinţa. Ei au înţeles că se aflau angajaţi cu totul într-un război spiritual, în care iniţiativa, curajul, speranţa şi încrederea sunt lucruri de cea mai înaltă valoare.

 

Creştinismul nu se rezumă doar la o metodă de dezvoltare personală, având la bază principii pozitive şi o gândire axată pe intervenţia lui Dumnezeu. Realitatea este că prin intermediul religiei creştine, Dumnezeu a deschis un front mondial împotriva împărăţiei Celui Rău, un atac frontal atât în planul exterior, al evenimentelor istorice, cât şi interior, în inimile oamenilor. De aceea, niciodată nu a fost mai intens conflictul între bine şi rău, ca în vremurile ce au urmat răspândirii credinţei în Isus Hristos, ca Mântuitor al întregii lumi.

 

De îndată ce o persoană se decide să Îl urmeze pe Isus Hristos, conflictul începe cu adevărat în viaţa sa. Şi până atunci influenţele rele s-au manifestat asupra sa, dar din acel moment confruntările vor deveni tot mai dure. Deopotrivă, puterea lui Dumnezeu se va manifesta într-un mod mult mai clar pentru a susţine pe cel ce se luptă cu agenţii răului, cu circumstanţe defavorabile, slăbiciuni de tot felul sau împotriviri neaşteptate. Un creştin este de fapt un luptător, iar el trebuie să mânuiască cu măiestrie armele spirituale, în genul credinţei în Dumnezeu, rugăciunii sau studiului biblic.

 

Dacă vom citi din Evanghelii, vom vedea că atunci când Domnul Isus Hristos a fost ispitit în pustie, răspunsul Său a făcut o directă referinţă la ceea ce „stă scris”, adică la Biblie. De asemenea, fiind ispitit în diferite ocazii, inclusiv în grădina Ghetsemani, El S-a rugat cu putere pentru a dobândi tărie cu scopul de a învinge pe Cel Rău. Prin urmare, cunoaşterea Sfintelor Scripturi şi utilizarea acesteia la vreme de nevoie, când suntem încercaţi, precum şi practica rugăciunii stăruitoare, în cazul că avem o confruntare directă cu puterile răului, sunt mijloace care având la bază credinţa în Dumnezeu vor realiza alungarea vrăjmaşului.

 

Exerciţiul rugăciunii necesită o condiţie spirituală şi fizică de excepţie, fapt ce implică reformarea în totalitate a stilului nostru de viaţă. Nu vom putea practica niciodată o rugăciune stăruitoare, eficientă în lupta cu răul, dacă nu suntem într-o condiţie favorabilă prin abţinerea de la tot ce este nociv şi prin echilibru în orice lucru bun. Lăsarea în voia unui apetit alimentar excesiv, de multe ori reprezintă cauza pentru care nu avem putere să ne rugăm cu adevărat şi să insistăm, până când Dumnezeu îşi manifestă prezenţa Sa, alungând întunericul aruncat asupra noastră de către forţele răului.

 

Pe de o parte există mari confruntări, ce ne aşteaptă în momentele critice ale vieţilor noastre, pentru care trebuie să ne pregătim din timp. Pe de altă parte, există confruntări zilnice, de mai mică intensitate, care au drept scop să ne pregătească să trecem cu bine atunci când vor veni marile controverse. Aşadar, niciodată un creştin nu stă într-o stare de amorţire, ci el se pregăteşte luptând şi învingând problemele zilnice pe care le are de înfruntat. El nu poate să scape de acest lucru, dar satisfacţia biruinţei prin Isus Hristos este extraordinară.

 

În Biblie stă scris despre„cel neprihănit”, că „de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.” (Proverbe 24:16).Se poate întâmpla, mai ales la început, sau din cauza lipsei de antrenament şi de veghere, să fim înfrânţi în multe conflicte cu influenţele rele. De exemplu, obiceiuri vătămătoare vor fi greu de depăşit, sau răspunsul nostru în momentul când suntem provocaţi va fi departe de modelul divin, precum şi altele în felul acesta. Cu toate acestea, nu trebuie să ne dăm bătuţi. Apostolul Ioan spunea că dacă totuşi cădem în păcat, avem la Tatăl „un mijlocitor, pe Isus Hristos”. Cu atât mai mult este adevărat acest lucru, pentru un creştin care se luptă cu influenţele rele!

 

Biruinţa influenţelor negative nu se înseamnă întotdeauna eliminarea surselor ce le produc. Cineva s-ar putea afla o viaţă întreagă în compania unor persoane care îi batjocoresc credinţa, acestea fiind uneori rude, în genul părinţilor, copiilor, soţului sau soţiei, iar alteori vecini de care nu se poate scăpa. În astfel de situaţii, înţelepciunea, tactul şi mai ales răbdarea sunt de o nepreţuită valoare, fiindcă în cele din urmă biruinţa este de natură spirituală.

 

Biruinţa oferită de Isus Hristos se referă în primul rând la învingerea răului printr-un comportament şi un sistem de reacţie diferit, răspunzând răului cu bine, sau alteori prin tăcere, dar niciodată prin utilizarea unor metode similare celor folosite de forţele întunericului. Astfel, dacă privim la viaţa Domnului Isus Hristos, vom vedea că nenumărate au fost ocaziile în care a fost provocat să răspundă cu violenţă sau cu aceeaşi monedă, dar de fiecare dată El s-a supus pe deplin lui Dumnezeu şi a rămas de partea adevărului.

 

Este cu totul fals să credem că un creştin va deveni victima influenţelor negative, fiindcă el are la dispoziţie mijloace mult mai puternice. De exemplu, atunci când se spun lucruri rele despre noi, cel mai puternic argument stă tocmai în expunerea faptelor în adevărata lor lumină, dovedind lipsa de temei în ceea ce suntem acuzaţi. Sau dacă avem de-a face cu provocări în genul certurilor sau schimbului de cuvinte răutăcioase, un creştin va putea prin răbdare, înţelepciune şi un răspuns blând să stopeze un astfel de comportament, sau alteori va demonstra înaintea tuturor că dovedeşte o reacţie ce presupune un caracter şi o forţă interioară de excepţie, fapt ce se va impune de la sine înaintea celorlalţi.

 

Un creştin autentic va fi o persoană deosebit de puternică, având o tărie interioară şi o capacitate de a face faţă cu succes oricărei situaţii prin care ar fi chemat să treacă, fiindcă în el lucrează o putere supranaturală ce vine de la Isus Hristos. Prin intermediul relaţiei vii cu Dumnezeu pe care o are, despre care mărturiseşte deopotrivă propria conştiinţă şi propriile fapte, un creştin va fi capabil nu numai să reziste în faţa răului, dar şi să fie o sursă de influenţă pozitivă în mijlocul realităţilor în care este chemat să trăiască.

 

Cu siguranţă că un creştin autentic va fi o puternică reprezentare a Maestrului divin, astfel că prin exercitarea unei credinţe puternice va reuşi să smulgă şi să influenţeze în mod pozitiv multe persoane, care se află prinse în capcanele Celui Rău. Un creştin este de fapt un combatant, un luptător în marea armată a lui Dumnezeu care se luptă şi învinge la fiecare pas pe agenţii Celui Rău. Bineînţeles că lupta este în primul rând spirituală, dar rezultate concrete se pot vedea, dacă vom şti să privim prin ochii credinţei.

 

Un creştin nu este o persoană ce se bucură în mod egoist de vindecare spirituală, care are drept rod final vindecarea fizică şi primirea în Împărăţiei cerurilor. Acesta este doar un aspect al mântuirii. În acelaşi timp, un creştin ce trăieşte experienţa vindecării spirituale interioare, devine un luptător de succes cu forţele răului, fiind un agent activ în extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu chiar în mijlocul acestei lumi. De aceea, el nu se va limita doar să primească în mod pasiv har şi susţinere de la Dumnezeu, ci deopotrivă se va angaja activ acolo unde se găseşte pentru a face ca Împărăţia cerurilor să înainteze. Aici de fapt întâlnim adevăratul scop al bisericii, ce reuneşte pe toţi creştinii autentici, care nu numai cred, dar şi luptă învingând prin Isus Hristos în conflictul ce se desfăşoară între bine şi rău pe pământ. Prin urmare, un creştin va fi o persoană a cărei credinţă se va dezvolta cu fiecare etapă a experienţei prin care trece în această viaţă.

 

Rugăciune pentru a învinge la fiecare pas în controversa cu puterile răului, pentru a face faţă cu succes oricărei împrejurări prin care vom fi chemaţi să trecem şi pentru a aduce la Dumnezeu câţi mai mulţi oameni din această lume, făcând să înainteze Împărăţia cerurilor.