Dragă cititorule, dacă am reuşit să-ţi atrag atenţia cu această mică introducere, atunci te invit să fii partenerul meu de discuţie în înţelegerea aplicată la experienţa cotidiană a învăţăturilor Sfintelor Scripturi. Dar pentru început am o întrebare pentru tine: Cum poţi să exprimi cel mai bine problemele şi dilemele cu care te confrunţi? Sigur, există multe metode de a spune ce simţi şi de a încerca să te faci înţeles, dar cred că fundamental este ca indiferent de metodă să descrii cât mai clar problema cu care te confrunţi.

 

Când eram elev, deseori profesorul de matematică ne zicea „O problemă bine enunţată este pe jumătate rezolvată”, iar uneori la lecţiile de geometrie, de care cred că îţi aduce aminte orice fost elev, ne spunea că „Nu poţi gândi corect pe o figură desenată incorect”. De aceea, deseori trebuia să desenez din nou figura geometrică în cauză, până când arăta suficient de clar pentru a putea gândi corect pe marginea ei.

 

Aşadar, iată-ne împreună, tu şi cu mine, la o lecţie de geometrie a vieţii, în faţa unor probleme care înainte de a fi rezolvate trebuie să fie bine exprimate. Poate acum ar fi momentul să iei un caiet, ca la şcoală, sau să te aşezi în faţa calculatorului deschizând un nou fişier, şi să începi să descrii în propriile tale cuvinte problema cu care te confrunţi. Nu este nevoie să te cenzurezi, fiindcă oricum caietul îl vei pune într-un loc sigur, iar fişierul deschis îl vei parola. Important este să fii sincer cu tine însuţi şi să descrii cât mai clar cu putinţă, nu uita ce spunea profesorul de matematică, problema cu care te confrunţi chiar acum.

 

Cu siguranţă că lucrurile pe care le-ai scris ar putea să semene cu ceea ce am aşternut şi eu pe hârtie în caietul pe care l-am intitulat: „Problemele cu care mă confrunt”, sau mai simplu „Caietul problemelor”, pe care sperăm că în viitor îl vom numi din nou sub forma „Caietul problemelor şi soluţiilor”. Ar fi interesant acum să citim împreună ce ai scris, dar până vom ajunge la aceasta, hai să citim împreună ce am scris eu în „Caietul cu probleme”. În fond, vom schiţa enunţurile pentru o viitoare temă pentru acasă, nu este aşa?

 

 

Am descris în paragraful anterior, în mod succint, o situaţie tipică de înstrăinare redată simptomatic, adică prin manifestarea diferitelor simţăminte. Sunt sigur că am trecut uneori prin astfel de situaţii, însă în orice caz deocamdată nu am dorit să examinez cauzele. Şi aici este momentul să enunţ un principiu atunci când scrieţi în „Caietul problemelor”, şi anume că nu trebuie să vă opriţi asupra posibilelor cauze, cel puţin nu la acest moment, ci doar constataţi şi scrieţi, ca şic cum ar fi o altă persoană cea despre care vorbiţi.

 

Unul dintre primele beneficii ale unei astfel de abordări rezultă din detaşarea ce se creează faţă de problema descrisă. Este ca şi cum te-ai privi din exteriorul condiţiei tale şi ai viziona propria ta viaţă asemenea unui film. Atunci când ne descriem simţămintele, mai ales în scris, tindem să devenim mai obiectivi în aprecierea situaţiei în care ne găsim.

 

Excesivul subiectivism, sau „eu”, în înţelegerea problemelor cu care ne confruntăm, generează o concentrare pe sine ce conduce la amplificarea percepţiei lucrurilor ce ne deranjează, generând senzaţia de fundătură, de neputinţă de a ieşi din mijlocul circumstanţelor defavorabile. De aceea, avem nevoie să ne detaşăm şi să descriem asemenea unui artist care priveşte un peisaj şi îl redă într-un tablou, care bineînţeles va prelua acele elemente ce i se vor fi părut a fi relevante.

 

Sunteţi un artist care contemplaţi propria dumneavoastră viaţă şi înainte de a emite judecăţi de valoare şi de a da verdicte, este esenţial să o priviţi aşa cum este ea, cu bunele şi relele ei. Înaintea de a interpreta un lucru este important să redai cât mai bine ceea ce vezi, ceea ce simţi, ceea ce gândeşti.

 

Să încercăm acum o altă redare a unei posibile situaţii cu care ne-am putea confrunta. Voi încerca să fiu cât mai realist, preluând anumite elemente ce le-am întâlnit în propria mea viaţă, dar încercând, din raţiuni „didactice”, să fiu cât mai general cu putinţă.

 

 

În acest paragraf nu am fost concret în legătură cu stările descrise, care pot proveni din cauze multiple, dar am schiţat mai multe elemente ce redau o situaţie de afundare în incertitudine şi teamă, în principal cauzată de ceea ce numim a fi „gânduri negre”. Într-un „Caiet cu probleme” este bine să facem descrieri cât mai concrete cu putinţă, să fim sinceri cu noi înşine, menţinând totuşi nivelul de principiu.

 

Tocmai când terminasem aceste lucruri de scris, m-am întâlnit din nou cu prietenul meu, despre care am mai avut ocazia să amintesc şi i-am arătat manuscrisul. El l-a parcurs cu repeziciune şi mi-a zis următoarele:

 

- Văd că ai făcut progrese serioase în înţelegerea studiului biblic aplicat, îmi spuse el reflectând puţin. Cred că eşti pe calea cea bună, dar aş dori să nu dai impresia că te ocupi doar de cazurile legate de depresie sau de slăbiciune în faţa problemelor vieţii. Gândeşte-te că mulţi oameni nu au astfel de simţăminte sau cel puţin nu sunt conştienţi de ele.

 

- Bine, dar un om ce nu este conştient de propria sa neputinţă, nu are nevoie de un „Caiet de probleme”, am răspuns fiind nelămurit cu privire la ce dorea să îmi spună. El este deasupra problemelor vieţii, nu este aşa?

 

Reflectând în continuare la aceste cuvinte, prietenul meu îmi răspunse la rândul său:

 

- A nu avea probleme şi a nu fi conştient de ele sunt două lucruri complet diferite ca ziua de noapte. Nu există oameni fără probleme pe planeta Pământ; cei care par că nu au fie bravează, fie sunt ameţiţi de ceva ce-i determină să piardă simţul realităţii.

 

- Dar cum să redau în „Caietul problemelor” situaţia unui om care nu este conştient de existenţa lor în viaţa sa? am întrebat mai departe.

 

- Simplu; prin expunerea simplă a ceea ce îl preocupă problemele vor ieşi imediat la iveală, chiar dacă ele stăteau în întuneric. Cum am mai zis: „Nu există om fără probleme pe planeta Pământ”.

 

- Crezi că voi reuşi să redau o astfel de situaţie? am întrebat cu nedumerire.

- Sigur că vei reuşi; încearcă şi vei vedea că merge! îmi spuse în cele din urmă prietenul meu.

 

Acceptând această nouă provocare, am luat manuscrisul şi am redat ceea ce aş fi intitulat ca fiind „Problemele unui om fără probleme”, un titlu care de la început stârnea controverse nu numai în mintea mea, dar şi a celui care ar fi citit astfel de rânduri.

 

 

 

 

Orice citire onestă a unei astfel de descrieri ar arăta imediat că există nu una, ci o suită de probleme serioase în viaţa unui astfel de persoane. Practic, eroul nostru munceşte „zi – lumină” şi nu mai are timp de nimic altceva, bineînţeles nici de familie. Deşi se justifică la fiecare pas asupra propriei conduite, totuşi este silit să constate efectele, care îl conduc să îşi pună tot mai multe întrebări.

 

Înainte de a încheia acest capitol, aş vrea să reiau câteva idei de principiu. Astfel, pentru a putea a avea o justă privire de ansamblu asupra problemelor cu care ne confruntăm, este util să avem un „Caiet cu probleme” în care să notăm onest, direct, ca să nu spun sincer şi fără prejudecăţi, problemele ce ne ocupă atenţia, încercând să descriem cât mai fidel situaţia în care ne găsim, dar fără a intra, cel puţin pe moment, în detalii şi presupuneri cu privire la cauze. Această etapă va urma ulterior.

 

Mai departe, este bine să descriem lucrurile privindu-le oarecum din exterior, detaşându-ne de propria noastră situaţie, sau condiţie, şi încercând să nu emitem judecăţi de valoare, nici faţă de noi, nici faţă de ceilalţi sau situaţiile apărute. Justificarea de sine, este un obstacol serios, la fel ca prejudecata, în înţelegerea corectă a problemelor cu care ne confruntăm, conducând la sentimentul fie că suntem victime ale neînţelegerii celor din jur, fie la cel de judecător al celorlalţi. Fiind obiectivi în raport cu noi înşine, vom ajunge să fim obiectivi şi în ce priveşte înţelegerea situaţiilor şi a cauzelor în etapa de analiză, ce va urma.

 

Aşadar, studiul biblic aplicat presupune evaluarea corectă a problemelor cu care ne confruntăm, înainte de a trece la etapa următoare, de analiză şi determinare nu neapărat a cauzelor, care de multe ori ne rămân ascunse, ci a principiilor care generează probleme în viaţa noastră. De aici, vom trece ulterior la găsirea remediului potrivit, oferit de cuvintele Sfintelor Scripturi. Dar până atunci, vă invit să trecem la o nouă etapă descrisă în următorul capitol.