Îngrijorările apar din cauza modului deformat în care privim realitatea încercând să rezolvăm doar prin puterea noastră problemele cu care ne confruntăm. Nu este nimic mai periculos pentru mintea noastră, decât să încercăm să rezolvăm lucrurile şi situaţiile încurcate bazându-ne numai pe noi înşine. De aici rezultă o perspectivă îngrijorătoare asupra vieţii pe care o ducem şi asupra a ceea ce va fi cu noi. A privi cu îngrijorare înseamnă să pierzi perspectiva pozitivă la care ne îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu şi să uiţi de faptul că Dumnezeu se îngrijeşte de tine, în mijlocul tuturor situaţiilor pe care le-ai putea întâlni în viaţă.

 

Îngrijorările subminează în mod hotărât şi sigur orice efort de a face faţă cu succes datoriilor vieţii, aducând un sentiment de nesiguranţă, care conduce în cele din urmă la disperare şi abandon de sine. Prin cumulare, ele devin asemenea unor munţi de netrecut, dincolo de care nu mai poţi zări nimic, împiedicându-te să mai poţi înainta pe cărarea vieţii.

 

Teama este un simţământ ce ne copleşeşte, aducându-ne perspectiva unui viitor incert, pe care nu putem să îl depăşim. Atunci când te temi, rămâi practic într-o stare de nesiguranţă din care nu ştii cum să mai ieşi, împiedicându-te să mai vezi soluţia pentru a ieşi din impas. Ea provine întotdeauna din pierderea încrederii asupra faptului că vei mai putea să faci faţă problemelor vieţii şi atrage după o sine o demobilizare generală, manifestată în multiple forme.

 

Soluţia biblică la problemele generate de îngrijorare şi de teamă se traduce în conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu alături de tine, de sprijinul care este gata a-ţi fi oferit de către Creatorul universului, de această convingere fermă în faptul că El este alături de tine, care se numeşte de fapt „credinţă”. De fapt, atunci când manifestăm credinţă, orice fel de îngrijorare sau de teamă nu au cum să se mai manifeste, fiindcă un simţământ superior pune stăpânire pe mintea noastră, capabil să dea la o parte orice urmă de întuneric. În mod concret, trebuie să nu mai privim spre „sursa de întuneric”, ci să ne îndreptăm privirile spre Dumnezeu, spre făgăduinţele Sale. După aceea, este necesar să ni le însuşim, să credem că au fost scrise pentru întărirea noastră la vreme nevoie. Iar după aceea, trebuie să acţionăm ca şi cum acele lucruri promise prind contur chiar sub ochii noştri, iar făgăduinţele divine încep deja să se împlinească.

 

În mod obiectiv, Dumnezeu totdeauna este lângă noi, însă problema este că noi nu suntem conştienţi de acest lucru, încât pierdem din vedere acest mare adevăr. De aici încep o mulţime de probleme, care conduc în cele din urmă pe om într-un labirint de situaţii şi probleme din care nu mai poate ieşi. Atunci însă când conştientizăm faptul că Dumnezeu este alături de noi, se produce o iluminare interioară, o aprindere a speranţei şi încrederii, care va alunga imediat orice fel de temere. Biblic vorbind, singurul antidot pentru teamă stă în conştientizarea prezenţei divine împreună cu tine. Teama a apărut atunci când oamenii au ales să se separe de Dumnezeu, dar atunci când ne întoarcem la El, teama nu mai are loc să se mai producă.

 

Dar nu este suficient să conştientizăm faptul că Dumnezeu este alături de noi, dacă nu avem convingerea că El va interveni pentru noi. Într-o astfel de situaţie, ar fi ca şi cum Dumnezeu este prezent doar pentru a lua notă de suferinţa noastră, ceea ce nu reprezintă o imagine completă a planului său de intervenţie în favoarea noastră. De aceea, trebuie să mergem mai departe să conştientizăm faptul că El ne întăreşte, ne dă putere pentru a face faţă situaţiilor cu care ne confruntăm şi de asemenea, El ne vine în ajutor în multe chipuri. De fapt, ori de câte ori am ieşit dintr-o încurcătură, Dumnezeu a fost de faţă şi a intervenit în favoarea noastră direct sau indirect. Când avem o astfel de convingere, atunci îngrijorarea nu mai are cum să se manifeste. În realitate, îngrijorarea a apărut de îndată ce omul a ales să nu mai depindă de Dumnezeu şi a încercat să îşi rezolve singur problemele pe care le-a adus asupra sa. Dar atunci când convingerea intervenţiei divine devine dominanta vieţii noastre, îngrijorarea nu mai poate să acţioneze.

 

Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a învinge la fiecare pas pe care îl facem în viaţă, singura condiţie fiind aceea de a-L recunoaşte în toate căile noastre, de a căuta să trăim în prezenţa Sa. Această biruinţă se răsfrânge asupra tuturor aspectelor vieţii noastre, conducându-ne în mod progresiv la învingerea tuturor dificultăţilor şi slăbiciunilor pe care le avem, între care am menţionat: simţământul de teamă şi cel de îngrijorare. Împreună cu Dumnezeu, totul devine simplu, iar experienţa biruinţei se transformă într-un lucru cât se poate de normal şi de natural.

 

Rugăciune: pentru eliberarea de îngrijorare şi teamă prin conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu împreună cu noi şi a intervenţiei Sale eliberatoare.