Descrierea problemei

În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputinţa de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie că este vorba de ceilalţi membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înţelege cu adevărat, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacţionând cu violenţă faţă de ceilalţi, chiar dacă nu am nici o raţiune precisă în acest sens. Mi-aş dori să pot merge într-un loc în care să mă retrag, în singurătate poate, cel puţin pentru timp, undeva departe, un loc în care să-mi redescopăr sensul şi valorile.

 

Expresii cheie

Neputinţa de a mai putea accepta, nimeni nu mă înţelege, un loc în care să mă retrag, singurătate.

 

Termenul cel mai relevant: Singurătate.

 

Ioan 8:29 „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut”.

 

Î. Deşi tot mai mulţi ucenici Îl părăseau, Isus spune că totuşi nu va rămâne singur. Ce înseamnă acest lucru?

R. Singurătatea este o stare de spirit determinată nu de cei care îţi dau atenţie din jur sau de cei ce te ignoră. Ceea ce este important se referă la relaţia pe care o avem cu Dumnezeu şi modul în care ne conformăm planurilor Sale de a aduce binecuvântare pe pământ. Cât timp urmezi pe această cale, nu vei fi vreodată singur în accepţiunea deplină a cuvântului.

 

Î. Cum era Tatăl ceresc prezent împreună cu Isus? Cum se realiza la modul practic acest lucru?

R. Tatăl ceresc era prezent cu Isus prin tot ceea ce El făcea, prin tot ce vorbea, cu alte cuvinte prin toată viaţa Sa. Nu este vorba, în cazul de faţă, de o unire mistică, ci mai degrabă de conlucrarea între două Persoane şi două puteri care acţionează în aceeaşi direcţie. Această conlucrare aducea cu sine şi prezenţa Tatălui împreună cu Fiul.

 

Î. Prin urmare, care este condiţia de bază pentru a nu fi singur niciodată?

R. Pentru a nu fi singur niciodată, condiţia de bază este de a deveni conlucrător împreună cu Dumnezeu, ceea ce presupune o schimbare deplină a vieţii, dar având ca rezultat o satisfacţie deplină aici pe pământ şi o răsplată veşnică în Împărăţia cerurilor.

 

Redare amplificată

Cel ce L-a trimis pe Isus Hristos, adică Tatăl ceresc, avea să nu Îl abandoneze vreodată, fiindcă întotdeauna Fiul lui Dumnezeu s-a conformat planurilor divine pentru care a venit pe pământ.

 

Aplicaţie personală

Dacă Dumnezeu mă trimite, înseamnă că va fi cu mine mereu şi nu mă va părăsi vreodată. Dacă rămân consecvent acestei trimiteri, atunci mereu El îmi va fi aproape şi va merge alături de mine clipă de clipă şi ceas de ceas.

 

Pe măsură ce voi fi tot mai conştient de chemarea şi trimiterea lui Dumnezeu, voi avea o tot mai clară percepţie asupra prezenţei Sale împreună cu mine în fiecare clipă, indiferent de loc. Astfel singurătatea nu va mai exista pentru mine i deopotrivă nu voi mai fi perturbat în relaţiile mele cu ceilalţi, fiindcă voi înţelege că există un sens în tot ce trăiesc, un scop al lui Dumnezeu, o încredere pe care El mi-a acordat-o acolo unde mă găsesc şi oriunde mă voi afla de acum înainte.

 

Ioan 8:9 „Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia care stătea la mijloc (- n.a. acuzată de cei care ieşiseră din sală şi care o aduseseră înaintea lui Isus cu scopul de a fi omorâtă cu pietre)”.

 

Î. De ce au plecat toţi cei care o acuzau pe această femeie, după ce au auzit cuvintele lui Isus (la versetul 8 scrie că Domnul a spus să arunce cu pietre cel care este fără de păcat)?

R. Toate aceste persoane s-au simţit mustrate de acest răspuns care punea în evidenţă condiţia de bază pentru a putea acuza pe ceilalţi, care se reflectă prin a nu fi deopotrivă vinovat de o faptă similară.

 

Î. Care este prin urmare, condiţia de bază pentru a rămâne alături de Isus?

R. Pentru a rămâne alături de Isus este esenţial să accepţi cuvintele Sale, chiar şi atunci când ele cuprind o mustrare. Mai departe, trebuie să te identifici cu o situaţie similară cu a femeii descrise în acest verset, care era conştientă de dreptatea acuzaţiilor ce i se aduceau, dar nu avea nici un fel de argument pentru a le contracara. Ea ştia că destinul ei depindea de îndurarea Celui care fusese chemat să o judece: Isus.

 

Î. Legând înţelesul versetelor studiate, întrebarea este: Cum poţi să alungi singurătatea?

R. Singurătatea poate fi alungată prin prezenţa Tatălui ceresc, prin intermediul conlucrării cu El în împlinirea planurilor veşnice, iar pe de altă parte prin prezenţa Fiului, datorată acceptării învăţăturilor Sale, chiar şi atunci când ele conţin o binemeritată mustrare. În concluzie, trebuie să ajungem la o supunere deplină faţă de voia lui Dumnezeu şi să dovedim o ascultare continuă.

 

Redare amplificată

Un sentiment de profundă mustrare s-a produs în cugetul celor ce veniseră să o acuze pe acea femeie şi să-i ceară moartea. De aceea, aproape fără să realizeze ce făceau, au început să se retragă unul câte unul în măsura în care-şi dădeau seama de propria vinovăţie. În cele din urmă Isus a rămas singur cu persoana acuzată de aceşti învăţători ai Legii.

 

Aplicaţie personală

Ori de câte ori vor exista persoane care se vor uni să-mi facă vreun rău sau pentru a mă umili în vreun fel, dacă voi alerga la Hristos, dacă Îi voi cere ajutorul, dacă-L voi chema ca drept Judecător, atunci El va veni lângă mine şi îi va face de ruşine pe toţi aceştia.

 

Nimeni nu poate sta înaintea Sa, atunci când este stăpânit de gânduri murdare şi intenţii rele. De aceea, pentru a scăpa de cei ce îmi doresc răul este suficient să Îl chem pe Isus. Cât timp El este împreună cu mine voi avea o siguranţă deplină şi indiferent cât de multe ar fi persoanele răuvoitoare sau cei ce nu mă înţeleg, voi avea un sprijin ce nu va putea fi clătinat sau înlăturat de ceva din această lume sau de oriunde altundeva.

 

Rugăciune

„Dumnezeul meu atotputernic,

 

Chemarea pe care mi-o adresezi prin intermediul cuvintelor Scripturii, întrece cu mult tot ce mi-aş fi putut dori sau imagina. Tu m-ai ales şi m-ai trimis în această lume pentru a trăi o viaţă sfântă prin prezenţa Ta alături de mine în fiecare clipă, în fiecare ceas, oriunde m-a afla.

 

Prin urmare, niciodată nu sunt singur, fiindcă Tu eşti împreună cu mine şi mă înconjuri cu binecuvântarea Ta. Iar în relaţie cu ceilalţi, Tu mă înviorezi pentru a fi o sursă de putere şi de înţelepciune.

 

Cum să nu fiu împlinit datorită tuturor acestor lucruri? Şi cum îmi voi putea exprima pe deplin recunoştinţa faţă de tot ce faci pentru mine?

 

Totul are un sens clar în planul Tău cel veşnic şi nimic nu este trecut cu vederea. Chiar şi viaţa mea are un sens bine definit, iar eu nu pot decât să mă bucur mereu având acest gând în inimă şi în suflet.

 

Tu mi-ai acordat o încredere sfântă de a Te reprezenta acolo unde mă găsesc, iar dorinţa mea este de a împlini acest plan pe care îl ai cu mine. De aceea, în aceste clipe vin înaintea Ta pentru a-Ţi cere să mă întăreşti şi să îi dai acea înţelepciune de care am nevoie în împlinirea datoriilor vieţii.

 

De acum înainte nu am să mai dau atenţie sugestiilor negative, ci voi privi numai la Tine şi la ţinta desăvârşirii pe care ai pus-o înaintea mea.

 

Îţi sunt cu totul recunoscător, Te laud şi mă închin înaintea Ta. Slăvit să fii Tu în veci! Amin.”

 

O altă rugăciune

„Părintele meu ceresc,

 

Mă închin înaintea Ta şi am o bucurie negrăită fiindcă Tu eşti Dumnezeul meu, astfel că am convingerea că îmi vei oferi sprijin şi ajutor în faţa celor ce vin împotriva mea.

 

Indiferent cât de mare ar fi încercarea sau cât de multe ar fi persoanele sau situaţiile ce vin asupra mea, sunt sigur că vei fi alături de mine şi vei înlătura orice oprelişte.

 

Nimeni şi nimic nu poate sta împotriva Ta şi de aceea nu am de ce să mă tem atunci când Tu eşti alături de mine. De aceea, nu voi fugi din faţa unei realităţi schimbătoare, fiindcă puterea Ta se va manifesta şi o cale va fi deschisă pentru mine, pe care să păşesc.

 

De fiecare dată când încercările vor veni asupra mea sau negura gândurilor rele mă va cuprinde, am să privesc la prezenţa Ta împreună cu mine şi la puterea pe care o desfăşori în favoarea mea. De aceea, Te chem Dumnezeul meu alături de mine şi Te rog să creezi în mine acea siguranţă şi încredere pentru a nu mai da atenţie vreodată lucrurilor rele sau descurajării care mă asaltează.

 

Fii pentru mine acea putere care să distrugă orice fel de circumstanţe care s-ar ridica împotriva mea.

 

De aceea, aleg să nu îmi mai fac nici un fel de griji cu privire la prezent sau la viitor, ci toate lucrurile le voi privi ca fiind sub controlul Tău deplin. De fapt, toate sugestiile negative nu au bază în realitate, ci sunt un joc periculos al imaginaţie ce tinde să ne despartă de tine. Înţeleg acum că grija Ta ocrotitoare întotdeauna a fost şa va rămâne alături de mine.

 

A Ta să fie slava acum şi în veci! Amin.”

 

Plan de acţiune: Eliminarea simţământului de singurătate şi abandon

 

De acum înainte voi conştientiza tot mai mult faptul că Dumnezeu este alături de mine şi de aceea voi dedica mai mult timp în care să mă gândesc la acest lucru. Deopotrivă voi încerca să cuget la scopul pentru care Dumnezeu m-a chemat la existenţă, iar în relaţiile pe care le am cu ceilalţi voi încerca să reacţionez conform modelului divin descris în Biblie, adică dovedind blândeţe, înţelepciune, încredere, menţinând şi cultivând echilibrul interior.

 

Atingerea echilibrului interior va conduce la eliminarea sentimentului de singurătate şi de abandon, lucru pe care îl voi atinge prin exprimări verbale îngrijite, gânduri alese şi un comportament amabil faţă de cei din jur.

 

Plan de acţiune: Eliminarea temerii de cei din jur

 

De fiecare dată când îmi va mai fi teamă de ceilalţi oameni, mă voi gândi la faptul că Isus Hristos este alături de mine şi El nu va permite să fiu copleşit de către cei din jur. În acelaşi timp voi conştientiza prezenţa îngerilor sfinţi, venind în ajutorul meu şi astfel nu voi mai permite ca acest sentiment să mă mai domine.

 

În continuare, mă voi comporta prin raportare la această prezenţă cerească, fără a mai cere sau aştepta aprobarea celor din jur. Prin exprimare şi gândire voi dovedi curaj şi încredere, fiindcă prezenţa divină îmi va da putere şi motivaţie de a mă comporta astfel.

 

Exprimarea pozitivă a problemei

În ultima perioadă de timp am înţeles că am capacitatea de a-i accepta pe cei din jur, aşa cum sunt ei, fie că este vorba de ceilalţi membri ai familiei, fie de colegii de muncă sau de alte persoane cu care am de-a face. Faptul că am învăţat ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu, mai precis faptul că El mă înţelege cu adevărat, că  El cunoaşte care sunt nevoile şi încercările mele, mă determină să am răbdare şi calm în relaţiile pe care le am cu ceilalţi, indiferent de împrejurare.

 

Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată şi El nu mă va lăsa vreodată singur, prin urmare El mereu îmi va oferi acoperământul providenţei Sale. Aşadar, nu pot să spun decât că nu mă mai simt abandonat pe o planetă pustie şi nici tratat cu indiferenţă de cei din jur. Am un nou orizont, pe care doresc atât de mult să îl explorez, fiindcă am descoperit că Edenul este o stare de spirit şi privind la Domnul El devine prezent chiar în inima mea.

 

Observaţii şi adnotări

 

14.08.2008: Am aplicat cu succes ce am scris în planul de acţiune, dar ar mai trebui să adaug o nouă acţiune importantă şi anume aceea de a fi atent ca în contextul locului de muncă unde îmi desfăşor de activitate să îmi definesc un comportament specific diferit de cel manifestat în familie sau în viaţa personală. Acest lucru este de la sine înţeles şi de aceea voi analiza din nou problema cu care mă confrunt dar adaptată situaţiilor pe care le am în relaţie cu colegii de serviciu.

 

***