Conexiuni Creştine Contemporane

Jurnal de studiu si dezvoltare personala

Afişare articole în Valori româneşti

Atunci când autenticitatea şi prospeţimea devin o emblema în rime. Despre poezia Corinei Lupu

august 10, 2009 admin 1 comentariu
De Octavian Curpas, justitia@justice.com 
Poezia Corinei Lupu este ornamentală, liniştită, expresivă. Poeta priveşte cu interes constructiv viaţa, cu imaginile şi experienţele ei, astfel că versurile seamănă cu un mozaic. Cu o desfăşurare de registre tematice şi de exprimări cuminţi, emoţionate şi emoţionante, lumea din poemele Corinei Lupu este diversă şi atrăgătoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage şi stimulează imaginaţia.
 
Corina Lupu s-a născut pe 7 aprilie 1967, la Bucureşti. În iulie 1989, îşi ia licenţa la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, iar în octombrie acelaşi an, se căsătoreşte cu Octavian Lupu. După terminarea studiilor, aceasta este profesoară de limbra şi literatura română şi apoi, traducător. Pasiunile sale rămân neschimbate, aceleaşi ca şi în anii studenţiei. Autoarea este atrasă de artă în general, şi în special de literatură, preferându-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie şi Georges Simenon. În ceea ce priveşte poezia, are o adevărată pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson şi Ezra Pound, iar în pictură pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier şi Elisabeth Louise Vigee Le Brun.
 
Pe lângă artă, una dintre preocupările de căpătâi ale Corinei Lupu sunt lucrurile spiirituale. Dragostea pentru Dumnezeu, studiul Bibliei şi închinarea fac parte din viaţa ei obişnuită de credinţă. Apartenenţa la o biserică creştină îi aduce linişte şi pace interioară şi o susţine pe calea vieţii. În afară de Cartea Cărţilor, din lecturile Corinei Lupu fac parte scrierile unor autori creştini ca John Bunyan şi Charles Spurgeon. De altfel, din literatura religioasă, aceasta a preluat în poeziile sale nota de verticalitate, standardul moral, exprimarea “cu suflet” a ideilor.
„Literatura nu e în genere, o vocaţie feminină, ci bărbătească“, spunea Eugen Lovinescu. Minusurile atribuite în general, literaturii feminine (considerată, lirică, subiectivă, imatură, etc.) nu se regăsesc în poezia Corinei Lupu, care foloseşte un stil cultivat, dar în acelaşi timp lejer, degajat, dinamic.  Apelând la unelte literare cum ar fi epitetul, comparaţia, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare, poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictură în cuvinte, în culori vii, pastelate, însă în acelaşi timp diafane. Versurile ei se remarcă prin abilitatea de a surprinde în mod clar, fără ezitări şi cu detalii preţioase, un anumit aspect din realitate. Corina Lupu are puterea de a transfigura, de a declanşa fără ostentaţie, emoţia generală, sintentizând imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trăit. Poemele sale sunt rezultatul unei sensibilităţi dispuse la comunicare, necenzurate, care o situează sub zodia originalităţii.

Corina Lupu descrie ceea ce vede şi ceea ce aude, întorcând totuşi privirea asupra propriului conţinut sufletesc. Ea ştie să ne atragă atenţia, cu tact, într-o demonstraţie elegantă şi convingătoare, asupra atributului „feminin“. Compoziţia sa este autentică, uniliniară, fără alunecări de prisos şi fără crispări morale, oferind răgazul trăirilor lăuntrice lucide şi pertinente. Fără să se abată de la obiectivul iniţial – să fii sincer la modul absolut, aceasta ne convinge că dincolo de cuvinte, se află un om viu, în permanentă mişcare. Iar opţiunea sa rămâne orientarea spre nuanţe filologice limpezi, cu semne, deprinderi şi expresii caracteristice. Iată de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplităţii şi spontaneităţii unor rostiri elementare.

Autoarea dovedeşte o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului şi având vocaţia directităţii şi gustul pentru propoziţiile concise. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât poeta preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuanţată şi riguroasă, iar stilul este controlat, elegant, sobru, fără efuziuni retorice şi clişee leneşe. Caracterizându-se prin coerenţă şi expresivitate, analizele sale sunt atente, migăloase, de o logică impecabilă. Lectura ne descoperă o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxată, dezbărată de orice inhibiţie.

Poezia Corinei Lupu se remarcă prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul şi alte sentimente, stări şi ipostaze care ţin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Trăirile sale sunt intense, ceea ce o determină să deschidă supapa expresiei, în speranţa că mărturisirea în versuri îi va aduce eliberarea. Aristotel spunea că “speranţa este visul omului treaz”, iar poezia Corinei Lupu depăşeşte limitele iluziei, îmbrăţişând într-un mod miraculos o realitate necosmetizată.
Nu există monotonie, ambiguitate, lipsă de perspectivă în poemele acesteia. Stihurile sale vorbesc despre semnificaţia vieţuirii într-un univers unic, real, însă în acelaşi timp, estetic prin sine însuşi.

Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

Dialog cu jurnalista si scriitoarea Ligya Diaconescu despre cum este sa fii proprietarul si directorul general al unei publicatii online cu peste 1.000.000.000 de vizitatori

august 3, 2009 admin 1 comentariu
De Octavian Curpas, justitia@justice.com
 
Numele jurnalistei si scriitoarei Ligya Diaconescu este sinonim cu dorinta de autodepasire. Cunoscuta realizatoare de emisiuni de televiziune, dar si promotoare a culturii si turismului din Romania, aceasta considera ca intotdeauna exista loc de mai bine si… mai mult. De aceea, daca ar fi sa poata schimba ceva in lumea noastra, Ligya Diaconescu ar schimba doar… conceptia oamenilor.
 
Ligya Diaconescu s-a nascut pe 14 iulie 1960. Vorbind despre inceputuri, despre parintii ei, ea afirma ca deoarece Dumnezeu a harazit-o sa iubeasca frumosul , cultura , sa asculte cum creste iarba, sa simta mirosul romanesc al fanului proaspat cosit, i-a daruit tata valcean… Si pentru ca tot Dumnezeu a harazit-o de asemenea, sa auda muzica valului ce se sparge la poale de Ceahlau – in Bistricioara si sa colinde potecile Duraului , i-a daruit mama, din judetul Neamt. De la amandoi, scriitoarea a invatat optimismul si a dobandit mentalitatea de invingator si puterea de a lupta pentru a-si realiza nazuintele. Ligya Diaconescu detine o licenta in finante-contabilitate, luata la Iasi si una in jurnalism, obtinuta la Bucuresti , cu specializare la BBC Londra. Este casatorita si are o fiica, Andrada-Victoria, care a terminat anul acesta, liceul.
 
- Ce este STARPRESS ?
- STARPRESS www.valcea-turism.ro este revista romano-canado–americana , care fara a vrea sa devina o punte de legatura intre romanii creatori , artisti si …simtitori ai frumosului de pretutindeni , a devenit , intrecandu-se in creatii , care mai de care mai valoroase, in domeniul scriitoricesc , al picturii , sculpturii , dansului , chiar si al jurnalismului.
A devenit o revista de prezentare a Romanaiei altfel decat este privita in unele tari , locatiile , zonele turistice , afacerile romanesti , prezentate in limba romana , engleza si, uneori, in franceza , reusind sa starneasca interesul nu numai al romanilor plecati departe de tara, dar si pe al prietenilor acestora si al oamenilor de afaceri, ca si al iubitorilor de calatorii din diverse zone ale lumii.
 
- Ce rol are Ligya Diaconescu la STARPRESS ?
- STARPRESS www.valcea-turism.ro este propriul meu “copil”. L-am creat , l-am crescut si a devenit ceea ce este, din iubire pentru tot ceea ce fac. Mai bine putin si bun , decat …mult si prost.
Asadar, sunt proprietarul si directorul general al Revistei SRARPRESS. Am reusit sa deschid impreuna cu prietenii mei de suflet (pentru ca trebuie sa stiti , nu lucrez decat cu oameni de o deosebita valoare) , redactii in CANADA , USA si subredactii in AUSTRALIA,
ISRAEL , REPUBLICA MOLDOVA , ITALIA , SPANIA, GERMANIA .
In curand, vrem sa dam nastere unui puiut , STUDENT STARPRESS , care …sper eu, sa creeze legaturi intre copii , elevi si studenti – talentati , cu aceleasi preocupari , sa se cunoasca mai bine si de ce nu , in vacante sa petreaca reciproc , careva saptamani , unii in familiile celorlalti , in USA , Spania sau Israel , sa realizam pentru ei tabere de creatie si …ar mai fi mult de vorbit , dar deja cred ca plictisesc cititorul !
 
- Vorbeste-ne despre publicata STARPRESS. Cand si cum a inceput si care au fost provocarile cu care te-ai confruntat la debut?
- Totul a inceput din dorinta , asa cum spuneam , de a-i apropia pe romanii din diverse zone , unii de altii , prin ce au mai bun , frumos …in mare masura , reusind , multi devenind prieteni. Am mai avut doua jurnale proprii , SPERANTA si SPORTUL VALCEAN, precum si Redactia Ziarului Olteniei , ORA .
Am avut cate un asociat si intotdeauna cand doream sa fac mai mult (imi place teribil sa risc si imi creste adrenalina ), intampinam oprelisti.
Am luat-o de la capat in 2005 , pe cont propriu , incepand cu stiri si reportaje din domeniul economic , social , turistic si cultural . Din dorinta de a atrage cat mai multi cititori …si din dorinta ca acestia sa fie realizatorii revistei , prin scrierile lor , domeniul cultural a devenit cel mai iubit si frumosul , arta pur si simplu, au dat startul la noi provocari , la noi intreceri.
Stirile care umplu paginile cu intamplari care creeaza o nota de pesimism , le-am evitat. Morti , crime , violuri , jafuri… se gasesc din plin in alte jurnale.
Si cum Internetul a venit in intampinarea mea , implinindu-mi si dorinta de a fi in permanenta legatura cu semeni de pretutindeni , am considerat ca este vremea ca editia online sa inlocuiasca editia tiparita. La inceput, am fost revista lunara , apoi saptamanala , ca de mai bine de un an, sa avem aparitie zilnica.
Numeroase institutii , ambasade , asociatii de cultura , turism , binefacere , economice romanesti si din diaspora , primariile de pe intreg teritoriul romanesc , prefecturile , Consiliile Judetene si cam toate hotelurile din Romania , persoane fizice din toate zonele lumii , etc. ne citesc… Avand o baza de date foarte bine realizata , daca au uitat sa ne citeasca , isi amintesc , primind saptamanal , pe adresa de e-mail revista , in urma acceptului dat.
 
- Ce fel de materiale pot fi citite in paginile acestei reviste?
- Cum spuneam si mai inainte , materiale din toate domeniile , stiri si informatii , de pretutindeni , care ajung, uneori, inaintea jurnalelor de stiri si inaintea aparitiei in presa scrisa, colaje cu manastiri si hoteluri romanesti , informatii utile si mai ales , cultura …, multa cultura , cele mai noi creatii …
Dar cititorul se va convinge doar accesand www.valcea-turism.ro , denumirea “valcea’ fiind un loc atat de drag mie si tuturor celor care poposesc aici , dand dependenta prin dorinta de a reveni an de an. Revista totutsi, se refara la mult mai mult !
 
- Cine sunt cei cu care colaborezi?
- Cum spuneam , lucrez doar cu oameni de o deosebita valoare , colaboratorii mei au o stofa deosebita , impozanta , nume de prestigiu din intreaga lume.
Rog din nou cititorii sa acceseze site-ul revistei STARPRESS www.valcea-turism.ro sa vizualizeze , chiar sa citeasca materialele si de ce nu , sa patrunda in caseta redactionala. Nu dau nume acum , din dorinta de a nu uita pe cineva , in afara colectivului redactional , avand alti colaboratori de marca , veti vedea semnaturile unor mari jurnalisti , unii chiar proprietari ai propriilor reviste din Germania , USA , Australia , Canada , etc.
Scriitorii se incadreaza pe acelasi plan ca si cei mentionati , ca si cei care trudesc zi de zi.
Ca sa satisfacem dorinta cititorilor nostri.
Si sa stiti, ca intotdeauna am tinut cont de parerea cititorilor nostri si am schimbat conceptia cate unui segment , pentru a satisface preferintele celor care ne citesc. Pentru ei ne-am creat…, pentru ei si… sufletele lor !
 
- Cati cititori are revista?
- Cateva zeci de milioane …nu sunt alaturi de cei de la echipa tehnica si nu prea ma pricep la aceste aspecte , tehnice !
Pot sa va spun ca zilnic, apar noi utilizatori care se inregistreaza , in 24 de ore avand intre 30.000 si 100.000 de vizitatori.
In zilele in care revista se trimite abonatilor nostri , si cele care urmeaza , …o data , de doua ori pe luna , depasim cate 1.000.000.000 de vizitatori.
De altfel , a trebuit sa schimbam server-ul , care nu mai facea fata.
Pana la un moment dat, aveam in revista afisari cu numarul cititorilor.
Dupa schimbarea server-ului si imbolnavirea specialistului nostru nr.1, cum ne place sa-i spunem directorului tehnic , care speram sa revina foarte repede , sanatos , alaturi de noi , s-a omis intoducerea numarului cititorilor , a filmuletului din capatului revistei si a melodiei , atat de indragite de cititorii nostri. In curand, vom reintroduce toate cele !
 
- Ce anume te motiveaza sa continui?
- Dragostea , pasiunea pentru ceea ce fac ! Fac totul cu placere si sunt …propriul meu stapan !
 
- In 2008, ai fost producatorul primuluiConcurs International de Poezie Romaneasca
- STARPRESS 2008 – Editia I. Te rugam sa ne prezinti pe scurt, acest concurs si sa ne spui de ce a fost demarat?
Asa cum se regaseste si in revista , la rubrica “Concurs International de Poezie Romaneasca ” , PRIMUL concurs de acest gen a aparut din dorinta de a apropia creatorii romani de pe toate meridianele , de toate varstele si de a iesi din tipicul acelor concursuri cu …limita de varsta , impunere de creatie , gen , etc. Am dorit sa stimulam creatia si sa dam posibilitatea oricui traieste si simte romaneste – romanul s-a nascut poet , sa prezinte propriile creatii si de ce nu , sa creeze ? Participanti ? Poeti renumiti , incepatori , elevi, studenti , academicieni , istorici , muncitori , etc.
 
- Ce fel de poezii au fost prezentate cu aceasta ocazie?
- Poezii de toate genurile , de la cele religioase , avand creatori chiar si preoti , la cele de dragoste , natura , neajunsuri , dor , patrie , glie .
 
- In ce consta munca de producator al unui astfel de concurs?
- Impreuna cu renumitul poet George Filip din Canada, am hotarat sa stimulam romanii care simt …romaneste sa-si trimta creatiile la primul concurs international de poezie romaneasca STARPRESS 2008. Ne-am …pus pe treaba , am dat anunt in revista STARPRESS www.valcea-turism.ro , si incetul cu incetul , ni s-au alaturat Asociatia Scriitorilor canadieni de lima romana – cu inimosul Presedinte Alex Cetateanu , Asociatia culturala Agora din Canada , Radio Romania International – care anunta de 3 -4 ori pe zi lansarea concursului nostru (care de altfel, au devenit si partenerii STARPRESS) ca si o serie de colaboratori , de la agentii internationale de presa , la majoritatea jurnalelor romanesti din diaspora. Au urmat apoi , toate bibliotecile din Romania , posturile de radio si televiziune din Romania , nationale si locale , din Constanta la Iasi, Craiova ,Cluj , Timisoara, etc.
Creatiile soseau prin e-mail in numar din ce in ce mai mare , pe parcursul a sase luni , cat a durat concursul , premiile constand in sejururi la munte si la mare pentru castigatori (primele 4 locuri) si pentru cate un insotitor al acestora , biletele fiind pentru cate doua persoane. S-au dat si alte numeroase premii, constand in obiecte de arta , icoane de argint , tablouri , etc. Fiind prima editie si cunoscand reticenta sponsorilor la manifestarile culturale, am vrut sa demonstrez ca se poate !
Am finantat concursul din propriul buzunar , fara nici un sponsor. O nebunie , nu ?
O munca titanica ! Am angajat trei persoane pentru a lucra special pentru concurs , pe intreaga durata a acestuia .
Baza de date , telefoane in intreaga lume , anunturi , comunicate de presa , etc…
 
- Ce inovatie a adus STARPRESS 2008 – Editia I?
- Concursul creatorilor romani de pretutindeni , care traiesc si simt romaneste , indiferent de varsta , studii , numarul de carti publicate , tiparul altor concursuri.
 
- Ai fost director si producator al Festivalului National Concurs ”Miss Regina Turismului Romanesc”. In ce ani au avut loc cele doua editii ale acestui festival?
- Din dorinta de a promova turismul romanesc , zonele si locatiile superbe ale tarii , atat de putin cunoscute , am realizat Concursul spectacol MISS REGINA TURISMULUI ROMANESC , avand ca proba eliminatorie , prezentarea a cate unei locatii turistice romanesti , hotel , motel , pensiune , restaurant de catre o concurenta reprezentanta a acelei locatii , in limba romana si engleza , in timp ce pe un ecran mare curgeau imaginile filmate la acea locatie , pe un fond muzical , timp de un minut (concurente de la Calimanesti , Eforie-Nord , Poiana Brasov , Sinaia , Sovata , Bucuresti , etc.)
 
Concurentele care au trecut prima proba au avut apoi de trecut toate probele specifice unui concurs de miss. Doar ca eu am vrut sa dau o adevarata culoare romaneasca, sa realizez un spectacol , angrenand renumiti cantareti de muzica usoara , populara , actori in diverse scenete. Editia     l –a avut loc in anul 2000 la Calimanesti-Caciulata, Editia a ll-a a avut loc la Baile Govora in anul 2003.
 
- Cine au fost partenerii tai la realizarea festivalului?
- Televiziunea Romania International , TV Canal 10 din Atena Grecia , Radio Romania International si majoritatea posturilor nationale de teviziune si radio , numeroase ziare si reviste (toti jurnalistii au avut asigurat gratuit cazare si masa pe perioada a trei zile de desfasurare a concursului si majoritatea au primi cate un premiu – cel mai bun cameraman , cel mai bun realizator , cel mai bun reportaj, etc. – premiu constand in cate un sejur gratuit , anul viitor , impreuna cu o alta persoana la alegere – sot , sotie , fiica , prieten, etc.). Concurentele au primit premii in sejururi si obiecte de valoare (aur ) precum si cate un curs gratuit de manechine – Casa Costin Marculescu , prin bunavointa la acea vreme, a directoruli Carmen Plesa , pe langa amabilitatea lui Costin, care de altfel a si asigurat gratuit, coregrafia spectacolului.
 
- Cum ai promovat turismul prin intermediul acestui festival ?
- In primul rand , prin spectacolul in sine , cu inserarea locatiilor turistice , prin prezentarea prin intermediul mass-media , apoi prin realizarea unor dvd- uri prezentate in diferite zone ale lumii , prin intermediul prietenilor.
 
- Ce urmeaza in 2010-2011?
- Intentionez sa demarez cea de-a doua editie a Concursului International de Poezie Romaneasca , STARPRESS 2010 , in acelasi tipar cu cel din editia precedenta.
Un alt proiect ar fi realizarea unui Concurs International de turism Info Turism Europa , cam in aceleasi tipare cu cele ale Concursurilor Miss Regina Turismului Romanesc, cu participarea unor concurente ( reprezentand locatii turistice din Elvetia , Austria , Marea Britanie , Franta , Grecia , etc. Si mass media din tarile respective.)
Proiectul , fiind de anvergura , intentionez sa cer sprijinul Ministerului Turismului , Ministrului Elena Udrea , personal.
Impreuna cu fiica mea , Andrada –Victoria am hotarat sa infiintam o Asociatie Intenationala de Turism si Cultura . Despre asta , atat , acum !
 
- Vorbeste-ne despre activitatea ta in radio si televiziune. Cand si unde a inceput?
- Ar fi foarte multe de spus. Ma rezum doar la a aminti cateva emisiuni de televiziune produse de mine , de un succes deosebit – “CARAVANA SPERANTEI ”- emisiune spectacol, realizata la TV.Valcea 1 din Rm.Valcea, emisiunea “Cel mai bun liceu” , produsa la TV.Etalon Rm.Valcea – concurs intre elevii liceelor valcene , spectacole televizate , saptamanal , in care elevii impreuna cu instructorul liceului participau cu cate o piesa de teatru , muzica , traditii , etc., spectacole insotite si de cate un concurs de MISS al liceului respectiv , in finala concurand miss-urile fiecarui liceu .
Emisiuni culturale , de turism si sociale, la Radio Metronom Rm.Valcea – unde am fost si director executiv, emisiuni turistice si culturale la TV Romania International si Radio Romania International , precum si la Postul de Televiziune TV Canal 10 din Atena – Grecia.
 
- Cum ai evoluat, ce provocari si ce satisfactii ti-a adus o asemenea munca?
- Totul a fost o provocare… Dorinta de autodepasire , de indreptare a greselilor , pentru ca mereu exista si intotdeauna, avem de invatat din ele.
Satisfactii ? O…, da ! Rezultatul muncii mele , facute cu atat de mult drag , oboseala si migala… Intotdeauna am spus la un moment dat…, ”Gata , e ultima…, nu ma mai apuc nicicand, de nimic!”
Asta din cauza oboselii acumulate , nopti de nesomn , dorinta de mai bine , munca , alaturi de diverse persoane dificile , care n-au ce cauta , pur si simplu , in acel loc , in acel timp…, depasiti de situatie , ingusti la minte , fara dorinta de a risca !
Alteori…, invidie , ura , egoism , barfe , neadevaruri !
 
- Ai o serie de carti in curs de apartie – “Cristaloterapia - pietrele care vindeca”, “Viorela” - povesti pentru copii, “Sarutul iubirii” (versuri), “Jurnalismul - intre adevar si minciuna”. Ce iti place mai mult, sa lucrezi in radio si televiziune sau sa scrii?
- Si una si alta le fac , cu aceeasi placere!
Totusi , emisiunile in direct iti provoaca o oarecare retinere… Scrisul se poate remodela !
 
- « Eu mi-am purtat departe pasii grei », spui in poemul “Drum”. Cat de departe ai ajuns pe calea stihurilor?
- Las la latitudinea cititorilor mei sa aprecieze ! As deveni subiectiva daca m-as exprima !
 
- Cu ce te ocupi in prezent?
- Jurnalism , turism, proiecte ale Uniunii Europene , am una dintre cele mai performante echipe de consultanti… Incepand din 2006, fac parte si din CSC , sunt Directorul Directiei de Relatii Externe si Cetateni Straini. Si aici, am o mare mahnire… Intentiile nu pot deveni realizabile in permanenta. Despre acest subiect , doar atat !
 
- Ce tari ai vizitat?
- Europa , aproape in intregime , Canada, USA , Australia , Japonia , Egipt, India (unde am o pereche de fini – el, om de afaceri indian , ea, romanca – s-au cunoscut la… ECLIPSA din 1999 . Ca o satisfactie personala , el mi-a dat voie , fiind musulman, sa-l increstinez pe finutul meu , Emil.)
 
- Ai fost recent, intr-o vizita la Bruxelles. De ce aceasta destinatie, ai avut in vedere un anumit obiectiv atunci cand ai ales sa te deplasezi aici?
- De trei ani , ma deplasez foarte des la Bruxelles , avand in vedere afacerile cu care ma ocup , turismul , proiectele europene si materialele pentru revista.
De altfel , aici mi-am luat si o locuinta.
 
- Cat timp ai petrecut la Bruxelles?
- Lunar sau cel mult la doua luni, petrec cate doua, trei saptamani in Bruxelles .
 
- Ce ai dori sa ne relatezi despre Belgia, care au fost impresiile cu care ai plecat de acolo ?
- Locul in care speranta devine realitate , in care procesele chiar… se judeca , dand castig de cauza celui care merita.
 
- Ce ne poti spune despre capitala Europei?
- Sediul guvernului si al parlamentului federal, precum si al mai multor entitati federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra, si comunitatile franceza si flamanda. De asemenea Bruxelles este una din cele trei capitale ale Uniunii Europene (impreuna cu Luxemburg si Strasboug), sediul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), al Uniunii Europei Occidentale si al organizatiei EUROCONTROL.
 
- La ce te gandesti pentru viitor, cum ar fi posibila in opinia ta, o simbioza intre turism si cultura?
- Turismul cultural …
 
- Ce hobby-uri ai?
- Citesc foarte mult , cum prind un moment de respiro , cum citesc… poezie , proza , paranormal , descoperiri stiintifice…, toate ma acapareaza !
Cant, uneori , voce si chitara…, calatoresc foarte mult si imbin afacerile cu placerea .
Studiez cristaloterapia… Citesc despre viata dupa moarte , calatoria sufletului , vindecarea prin credinta , cu mult drag imi insusesc vorbele pline de duh , citind , ale parintilor Cleopa, Arsene BOCA , Calciu , Dumitru Staniloae , etc.
 
- Cum iti petreci timpul liber?
- Pai…, citind , calatorind , lucrand la noi proiecte.
Dar m-ai intrebat daca am… sau cat timp liber am ? Cu toate astea , merg la slujbe , duminica, si daca am vreme, in zile de sarbatoare, in cursul saptamanii (chiar daca numai pentru 10-15 minute), tin posturile , chiar daca sunt plecata din tara… si simt ca , chiar daca avem multe incercari , acea imensa forta care ne da energie si pe care o numim Dumnezeu este alaturi de noi , mai ales atunci cand ii cerem sprijinul.
Ma rog pretutindeni , Dumnezeului meu – care dupa parerea mea, este acelasi si la Domul din Miloano , si la Moscheea Albastra din Istanbul si la Biserica Sf. Mina din Bucuresti.
Acolo unde ma aflu, intru in Casa de Rugaciune…, daca si asta este un hobby , este cel pe care il agreez cel mai mult. Imi fac timp , din cand in cand, si pentru acte de caritate.
 
- Ce mesaj vrei sa le transmiti cititorilor nostri?
- Vreau doar sa le spun ca ii iubesc , ii simt aproape , stiu ca in fiecare din ei exista multa bunatate de daruit celorlalti si stiu ca , cei mai multi sunt afectati de criza… asta , decansata si mentinuta artificial . Cel putin asta e convingerea mea. Transmit tuturor cititorilor , liniste , pace , lumina si mai ales…, optimism. Optimismul care ne daruieste fiecaruia ce ne dorim. Si mai ales, sanatate deplina… de care , uneori, uitam , pretuind-o doar atunci cand nu o mai avem sau… prea tarziu.
 
Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

“Voi scrie, voi trăi şi voi iubi adevărul!” De vorbă cu poeta Daniela Voiculescu despre ce înseamnă să trăieşti în lumea literelor

iulie 31, 2009 admin 1 comentariu

De Octavian Curpas, justitia@justice.com

Dintotdeauna, poeta Daniela Voiculescu a ştiut să aleagă dintre toate câte le avem pe Planeta Albastră, doar binele şi frumosul. Puterea cu care a purces la drum zi de zi, harul de a deosebi noroiul de stele şi arta de a zbura pe aripile speranţei, acestea le-a descoperit în copilărie. În plus, lumina magică a unor buchete de lalele galbene ori parfumul zambilelor din grădina bunicii, dar şi sentimentul prezenţei şi al ocrotirii îngerilor, pe care mica pământeană îi simţea alături, în acel colţ de rai, au fost pentru ea scânteia ce i-a luminat mai târziu, ochiul minţii.
 
Născută pe 27 octombrie 1969 la Piteşti, unde locuieşte şi în prezent, Daniela Voiculescu îşi trage rădăcinile spirituale dintr-o lume simplă şi înţeleaptă. Însă la fel de importante sunt pentru poetă, şi originile omeneşti, întrucât părinţii i-au insuflat forţa de a lupta în viaţă cu iubire şi de a da valoare numelui pe care-l poartă. Ceea ce au şi făcut, atât ea, cât şi cei doi fraţi pe care îi are. Aşa se explică şi faptul că unul din marile regrete ale Danielei Voiculescu este că tatăl ei a trecut prea repede, în nefiinţă. De altfel, nu doar cei care au adus-o pe lume i-au fost îndrumători şi protectori poetei, ci şi profesorii cu care a învăţat la Şcoala Generală Nr. 10 “Marin Preda”, din Piteşti. Între aceştia, se detaşează figura unui dascăl de excepţie, Bucur Oprică, omul care îi remarcă talentul literar şi o încurajează să scrie. În continuare, autoarea termină în iunie 1989, în urbea natală, Liceul de ştiinţe ale naturii “Zinca Golescu” şi un an mai târziu, cursurile de specializare analişti-programatori, la Centrul de Perfecţionare în Informatică. Poeta este căsătorită din 1990, cu Ion Deaconescu şi are un fiu, Horia, elev în clasa a X-a, la Colegiul Naţional Liceal “Zinca Golescu”, din Piteşti.
 
 
- De la ce vârstă ai început să scrii?
- Am început să scriu de la cincisprezece ani.
 
- Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?
- Pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o în luna august a anului 1983, la malul mării, când prima mea iubire, Cătălin, îmi făcea poezii şi eu îi răspundeam la fel! Câteva zile petrecute în tabără, lângă un băiat deosebit, m-au schimbat! Câtă bucurie juca în ochii lui, atunci când mă privea! Ne-am promis că o să ne scriem, dar după trei scrisori de dragoste… totul s-a terminat! Mama lui era exigentă cu el. Nu l-am mai întâlnit niciodată, deşi nu se afla aşa de departe. Era din Ploieşti.
 
- Când ai debutat şi unde?
- Am debutat pe 9 septembrie 1989, cu poeme în revista “Argeş”.
 
- Ce rol a avut la debutul tău, „Premiul Special al Palatului Culturii din Piteşti”?
- Este singurul premiu literar din viaţa mea. Îmi amintesc cu drag de el, fiindcă eu nu aveam încredere în poeziile mele.
 
- Câte volume ai publicat până în prezent?
- Am publicat opt volume.
 
- Te rugăm să le enumeri pe cele mai importante.
- “Nsoromma”, “Doimea materiei”, “Indigo şi portocaliu”, “Orphika”.
 
- Care dintre aceste volume îţi este cel mai drag?
- “Orphika”. Pe 17 iulie 2009, a ieşit de sub tipar. Acest volum reprezintă bucuria sufletului meu, fiindcă am întâlnit bărbatul care a ştiut să îmi ofere iubirea mult visată!
 
- Ai anumite teme preferate pe care încă nu le-ai abordat?
- Dacă mă impresionează ceva… scriu! Nu am ambiţii literare şi nici teme preferate. Ador să îmbin simplul cu senzaţionalul! Să am un stil original!
 
- „Doimea materiei”, al patrulea volum de poezii şi eseuri ce îţi poartă semnătura, îi este dedicat celui mai mare poet religios al neamului, Vasile Voiculescu. Este Vasile Voiculescu unul dintre poeţii care ţi-au slujit drept model? În ce măsură se regăsesc influenţe din creaţia sa în lucrările tale?
- Sincer, eu mi-am dorit foarte mult să devin poetă. După ce am citit din opera lui Nichita Stănescu, m-am schimbat enorm. Mi-am dat seama că trebuie să rămână ceva minunat în urma mea. Trăirile poetului ardeau în inima mea! Asta mi-am dorit şi eu să fac… Să trăiesc în alte inimi! Iar Vasile Voiculescu este “Luminătorul” vieţii mele. Îl simt ca pe un înger păzitor! Privirea lui îmi transmite atâta iubire, încât nu voi putea niciodată să uit că sufletul dăruit Domnului este nemuritor! Este tăria inimii.
 
- În august 2008, alături de autori români „de pretutindeni”, ai semnat în volumul „Mărturisirea de credinţă literară”, vol.II, volum ce se încadrează în seria „depoziţiilor colective” iniţiate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Asociaţia Scriitorilor Creştini din România. Numeşte-ne câţiva dintre aceşti autori români „de pretutindeni”. În ce a constat mărturisirea de credinţă literară a Danielei Voiculescu? Ce rol are această mărturisire personală în contextul mai larg al „depoziţiilor colective”?
- Autorii români ”de pretutindeni” sunt: Elena Buică, Cleopatra Lorinţiu, Angela-Monica Jucan, Ionuţ Caragea, Cristian Neagu, N. N. Negulescu, Theodor Râpan, etc. Mărturisirea mea de credinţă literară este de fapt, cheia adevărului. “Nemăsurata iubire, măsura vieţii…” Este un mesaj puternic, dar se bazează pe o filosofie simplă. “Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”
 
- Ştiu că la începutul acestui an, pe 11 şi respectiv 24 februarie, au avut loc două evenimente importante pentru tine. Ai vrea să le împărătşeşti şi cititorilor câte ceva din ceea ce s-a petrecut atunci?
- În cadrul Clubului iubitorilor de cultură din Curtea de Argeş, pe 11 februarie 2009, a avut loc lansarea celui de al cincilea volum de poezii, „Zeiţa de turcoaz”. Cartea este dedicată singurului alpinist român care a escaladat aşa numita „Zonă a morţii” din Everest, Alex Găvan. (Revista „Agero” a publicat două recenzii la carte, semnate de Maria Diana Popescu şi George Baciu.)
Pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg, m-am bucurat de apariţia celui de al şaptelea volum, „Indigo şi portocaliu”. Prefaţa este semnată de Dan Vulpe, redactor şef la „Destine Literare”, revistă lunară editată de Asociaţia canadiană a scriitorilor români. Datorez minunata copertă a cărţii, prietenei mele, Marisol Hume. Pictura se numeşte „La querrera” (The Warrior).
 
- Cum arată semnătura Danielei Voiculescu în volumul „In memoriam ARTUR SILVESTRI”?
- Un eseu şi un poem. Ele exprimă regretul meu că nu am reuşit să îl cunosc decât prin firul unei lumi virtuale, dar ceea ce contează este faptul că înţeleg foarte bine lumea ascunsă despre care vorbea Artur Silvestri. Am să fac tot posibilul să-i păstrez amintirea vie! Voi scrie, voi trăi şi voi iubi adevărul!
 
- În ce măsură universalizează creaţiile Danielei Voiculescu experienţa ei personală de viaţă?
- Întru totul… Am făcut acest lucru cu o adevărată dăruire, fiindcă am vrut să demonstrez ce înseamnă viaţa unei femei! Lupta ei pentru a fi înţeleasă, iubită şi preţuită… Îmi doresc foarte mult o lume în care oamenii să-şi dea seama cât sunt de valoroşi prin simplitate şi dragoste, printr-o colaborare bazată pe egalitate şi respect. Am să pledez mereu pentru bucuria luminii, emoţia sfântă a sufletului!
 
- Te rugăm să enumeri câteva dintre publicaţiile naţionale şi din străinătate cu care colaborezi.
- “Ecoul”, “Tânărul scriitor”, “Luceafărul românesc”, “Oglinda literară”, “Destine Literare”, “România, Liberă în viitor”.
 
- Cum a primit critica de specialitate creaţiile tale?
- Am fost şi sunt încurajată… Fiecare carte reuşeşte să uimească plăcut, pentru că ştiu să atrag cititorii prin sinceritatea trăirilor, prin grija cu care îmi tratez munca. Le ofer titluri incitante şi coperţi deosebite. Mesajul fiecarei cărţi se îndreaptă spre iubire, cel mai frumos sentiment, cel mai frumos dar în viaţa unui om.
 
- Foarte mulţi poeţi şi scriitori au probleme, atunci când vine vorba să găsească un editor interesat de lucrările lor. De ce crezi că se întâmplă acest lucru?
- Este vorba despre rutină, de neîncredere, de frica eşecului, etc. Cred că fiecare editură ar trebui să angajeze o persoană cu ochi ager şi inimă sensibilă, care să descopere viitoarele talente. Să le editeze un număr mic de cărţi şi apoi să le testeze pe publicul cititor din diverse instituţii. Trebuie să înţeleagă că este nevoie şi de ceva nou. Nu poţi să citeşti doar Shakespeare şi Balzac… Timpul acela nu mai corespunde cu lumea noastră. Suntem tot mai solicitaţi, atraşi de competiţie, astfel încât ne dorim ceva în genul „puţin şi bun”.
 
- La ce lucrezi în prezent?
- Este aproape gata cea de-a noua carte, “La malul Mării Imbrium”.
 
- Ce planuri de viitor ai? 
- Aş vrea să scriu despre viaţa pictorului Cristian Dumitrana. Acesta s-a născut în România, într-o familie cu străvechi tradiţii religioase. Încă din copilărie a simţit graţia şi inspiraţia divină, încercând apoi să o exprime prin intermediul picturii. A lucrat şi lucrează atât în Romania, cât şi în Italia.
 
- Ai vreun vis care a rămas neîmplinit?
- Da. Îmi doresc să vizitez Verona, oraşul iubirii eterne, locul perfect pentru Valentine’s Day.
 
- Literatura nu mai este una din pasiunile tinerilor de astăzi. Cum crezi că ar putea fi resuscitat interesul acestora pentru literatură şi artă, în general?
- Tinerii au început să privească romantismul ca pe o bizarerie, pentru că sunt acaparaţi de o televiziune care le manipulează gândurile, îi îndepărtează de trăirea adevărată. Cred că profesorii ar trebui să organizeze săptămânal întâlniri cu elevii, să le prezinte oameni deosebiţi, sensibili, să îi atragă în discuţii libere despre frumos. Să le ofere, dar şi să-i facă părtaşi la spectacole, filme şi expoziţii de fotografii, etc. Ar fi minunat să le atragă atenţia şi prin excursii alături de personalităţi culturale.
 
- Ce recomandare le-ai face celor care doresc să se apuce de scris?
- Trebuie să iubească şi să respecte literele, să creadă în lumea lor! Să nu se dea bătuţi la prima critică nefavorabilă. Să fie conştienţi că drumul spre glorie este foarte greu, dar nu imposibil!
 
- Vorbeşte-ne despre hobby-urile tale.
- O zi fără muzică este de neconceput pentru mine. Ador cântecele interpretate de Van Halen, Gigi D’Alessio, Amedeo Minghi, Claudio Baglioni şi Antonello Venditti. Iubesc pictura. Am întreaga colecţie a celor mai mari artişti ai lumii, „Art Gallery”. Dar şi geografia mă fascinează. Cumpăr fiecare număr din noua colecţie DeAgostini, „Atlas – întreaga lume la dispoziţia ta”. Şi îmi place să citesc viitorul în stele şi vise…
 
- Cum obişnuieşti să îţi petreci timpul liber?
- Locuiesc lângă Pădurea Trivale. Este prietena mea de nădejde. Îmi oferă echilibru şi inspiraţie.
 
- Ce ai dori să le transmiţi cititorilor acestui interviu?
- Tuturor cititorilor le doresc să aibă parte de iubire! Să spere mereu în curcubeu, chiar şi atunci când acesta întârzie să apară! „… curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ” (Geneza, 9/13)
 
Octavian Curpaş
Phoenix, Arizona
 
 
Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

„Atunci când sunt fericită, nu pot să scriu.” Interviu cu poeta Lelia Mossora despre valoarea unei clipe şi deprinderea obişnuinţei de a visa

iulie 30, 2009 admin 1 comentariu
De Octavian Curpas, justitia@justice.com
Există printre noi, semeni ce au fost parcă predestinaţi să îmbrăţişeze în viaţă, o anumită profesie. Este şi cazul poetei Lelia Mossora, care afirmă despre sine că s-a născut pentru a fi dascăl. Pentru că ştia de la tatăl ei că oricărui om trebuie să-i descoperi mai întâi, coarda sensibilă, dacă vrei să îl modelezi şi să ai o comunicare perfectă cu el, ea a aplicat acest principiu încă din primul moment când s-a urcat la catedră.
 
Lelia Mossora s-a născut pe 26 iunie 1951 la Hîrlău, în judeţul Iaşi. Devine cadru didactic imediat după absolvirea Facultăţii de Litere, la Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iaşi şi predă limba şi literatura română în diferite şcoli din judeţ, inclusiv la o casă de copii. Nimic nu se compară pentru ea, cu recunoştinţa foştilor discipoli, care îi mulţumesc şi azi doamnei profesoare pentru că i-a învăţat NU doar limbă română, ci şi o conduită de viaţă ireproşabilă. Nu demult, Lelia Mossora a avut bucuria să descopere că unii din micuţii pe care îi formează în prezent, sunt chiar copiii foştilor ei şcolari, ajunşi la rândul lor, părinţi.De altfel, anii lucraţi în învăţământ au ajutat-o pe Lelia Mossora să îşi menţină intactă tinereţea morală şi într-o oarecare măsură, şi pe cea fizică.De aceea, poeta are şi acumacelaşi suflet înfometat de frumos, ca în copilărie, în care dăinuie cele mai de preţ momente trăite de-a lungul timpului. Vacanţele patriarhale, petrecute la ţară, în casa bunicilor, într-un sat de lângă Cotnari, dar şi icoana părinţilor, amândoi plecaţi de ani buni, din lumea noastră, sunt tot atâtea amintiri de neuitat pentru poetă. De la cea care a adus-o pe lume, o moldoveancă foarte frumoasă şi harnică, Lelia Mossora a moştenit perseverenţa, hotărârea şi rapiditatea de a trece la fapte. În schimb, de la tatăl ei, marinar de cursă lungă şi ardelean din Săliştea Sibiului, aceasta a dobândit dorul şi dragostea de necunoscut, de mare, dar şi de cuvinte alese şi îmbinate cu măiestrie. Lelia Mossora locuieşte şi munceşte în prezent, la Iaşi. Are două fete, în vârstă de 26 şi 24 de ani şi este deja, bunică.
 
- “Alergãm…/ Alergãm…/ Sã ne descoperim pe noi/ în noi înşine…” (“Alergătorul de cursă lungă”). Când şi cum şi-a început în mod serios, Lelia Mossora alergarea în lumea poeziei? Ce a urmat?
- Alergarea ( inconştientă poate ) a început încă de când eram mică şi mă plimbam cu tatăl meu care îmi povestea ( cum numai el ştia ) ce văzuse prin lumea largă. Îmi amintesc că îl ascultam uimită cât de frumos reuşea o îmbinare ciudată a cuvintelor, fără să ştiu că într-o zi voi putea face la fel şi eu. Mai târziu, prin clasă a X-a, am început să scriu timid, dar destul de frumos, în revista licelui unde eram elevă. De acolo, am ajuns la un interviu la revista „Cronica” de pe atunci , apoi la „Iaşul literar” – actualmente „Convorbiri literare”, unde am şi debutat în 1968, sub îndrumarea atentă a maestrului Horia Zilieru, mult timp mentorul meu artistic. Au mai urmat alte publicaţii în revistele timpului din ţară…şi apoi,……….linişte totală. N-am mai scris mult timp, decât rar. Am adunat totul scris la o maşină veche pe care mi-am dorit-o enorm, dar care a devenit inutilă când am putut să-mi cumpăr un PC. Oricum maşina aceea mai există, ca amintire a orelor de veghe târzie. Redescoperirea mea de către mine însămi s-a produs abia în 2003-2004, când am început să scriu foarte mult , inspiraţia curgând în valuri. 
Apoi, iar o pauză, între 2005 – 2008. Din toamna lui 2008, am început să scriu din nou. Se pare că este esenţa poeziei mele. Mi-au apărut în foarte scurt timp, poezii în două antologii trilingve, în vara şi toamna lui 2008: „Doamnele poeziei” - Editura Anamarol - Bucureşti, „Şansele poeziei”      - Editura Anamarol - Bucureşti si in antologia de versuri “Toamna”                  – Editura AS’S          – Iaşi.

- Câte poezii ai compus până acum?
- Cine mai ţine minte ? Foarte multe. Unele nu sunt încă în calculator. Doar în manuscris.
 
- Ai o poezie preferată? 
- Nu cred. Dacă scriu ceva , înseamnă că îmi place, dar… să dau totuşi câteva titluri : „Fluture de noapte”, ciclul de poezii „De ce ?”, ”Toamnele de altă dată”, ”Timp”, „Dacă”, „Cireşe amare”, „Zodia fecioarei”, „Dor”, „Vrăjitorul cuvintelor”…
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            
- Ce fel de poezie scrii?
- Poezie cu tentă retorică , existenţială, de dragoste născută din suferinţă. Îmi pare rău, dar când sunt fericită, nu pot să scriu. De unde şi pauza de aproape patru ani, din ultimul timp.
 
- Cum se reflectă propria ta experienţă de viaţă în ceea ce scrii?
- Tot ce scriu e simţit, trăit, pipăit, gustat, respirat. Nimic nu e scris doar ca să fie… scris. Poate de accea şi cititorii, femei şi bărbaţi deopotrivă, se regăsesc în versurile mele. Cei care mă apreciază nu sunt critici literari, dar mie îmi este suficient să mi se spună : ” mă regăsesc în tot ce scrii aici”. Nu pot să-mi doresc mai mult. Înseamnă că poezia mea a ajuns unde mi-am dorit.
 
- Cine sunt “Doamnele poeziei” alături de care ai apărut?
- Cristina Andrei, Anne Marie Bejliu, Loredana Cristea, Evelyne Maria Croitoru, Elena Glodean, Mariana Eftimie Kabout, Rodica Elena Lupu, editorul volumului, Georgeta Oana Muscă, Dona Tudor.
 
- Care din stihurile Leliei Mossora au sporit “Şansele poeziei” ?
- Cred că ” Vrăjitorul cuvintelor”, poezie ale cărei versuri mă caracterizează. Sunt convinsă, şi …convingerea, pe lângă că exista deja, mi-a fost întărită de către cititori.

- “Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,/ cel care framânta silabele cu sângele lui” afirmi în poemul “Vrăjitorul cuvintelor”. Te rugăm să ne vorbeşti despre alchimia versurilor tale.
- Alchimie ? Sigur că da. O combinaţie destul de ciudată a cuvintelor, aşa încât să obţin finalitatea căutată: cititorul să înţeleagă, să se regăsească în ce scriu, să devină mai sensibil şi… mai bun.

 - De ce pentru Lelia Mossora fericirea rămâne“un veşnic semn de întrebare…/ fără răspuns… (“Trec zilele”)? Nu crezi în fericire?
- Nu prea. Zău, NU! Câţi poeţi fericiţi ai văzut sau ai descoperit tu ? Nefericirea, neînţelegerea multor lcruri care altora le par normale, pun multe întrebări unui suflet bântuit de muze.

- “Vine «mâine»…/ De s-ar întoarce/ca un câine/ la uşa care e închisă/ cerând din nou/ un colţ de…pâine…/ De-ar fi un MÂINE…/ chiar de-i câine …(“Cerul meu”). Aceste versuri mă trimit cu gândul la poemul lui Tudor Arghezi “O zi” – “Ziua de ieri s-a ţinut după mine, crezând,/ Ca un câine flămând,/ Că e legată cu ceva, cu vre o curea,/ Cu vreo frânghie de viaţa mea.” Care este după părerea ta, diferenţa dintre ieri al lui Tudor Arghezi şi mâine al Leliei Mossora?
- Întrebare de baraj ! Niciodată nu m-am gândit să semăn cu cineva sau să reiau ceva ce l-a preocupat pe un alt scriitor. Este pură întâmplare. Până la urmă, şi poezia este o combinaţie de N luate câte N (deşi n-am fost prea bună la mate), la fel şi muzica. Se pot regăsi pe glob doi autori , compozitori care… la un moment dat , au simţit la fel. Dar… recitind azi, poezia mă gândesc că sunt mai mult decât oricând de acord cu versurile argheziene : ” Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă / S-o caute repede. Se înnoptează.Se lasă ceaţa”. Se face târziu şi vreau să recuperez timpul pierdut în zadar.

- Tudor Arghezi, “Arheologie” – “Tăcerea vocile şi le-a pierdut,/ Care-o făceau pe vremuri să răsune”. Dacă ziua de ieri a lui Arghezi la Lelia Mossora devine mâine, tăcerea mută a acestuia se transformă la tine într-o acalmie cu rezonanţă – “Universul s-a închis în jurul tău/ într-un cerc concentric/ în care tăcerea devine sonoră…” (“Tăcere sonoră”). Cum este să auzi vocile tăcerii?
- Mai bine nu afli cum este. Dureros de trist şi de neînţeles pentru mulţi. Poate doar cei ce au « auzit » sau « au simţit » tăcerea să înţeleagă.

- Într-unul dintre poemele tale, “Fluture de noapte”, afirmi că eşti “femeia/ care aduce întrebări eterne în suflete ». Îţi cerem prea mult dacă te rugăm să le dezvălui cititorilor noştri măcar câteva din aceste întrebări eterne ce te preocupă?
- Nu! Ar fi :” De ce te ard toţi pomii / Pe lângă care treci ? “, “De ce răstorni pe-apus / Tot cerul gol şi rece ? “, “De ce avem nevoie de cuvinte / când exista gândurile ? « , « De ce avem nevoie de lumină / când ochii noştri / luminează în noapte ? », « De ce avem nevoie / de şoapte de iubire / când / ştim şi fără cuvinte / cât de înalt este cerul sufletului nostru ? », «De ce /   nu poţi avea mereu / tot ? « , « De ce trebuie să doară / fiecare clipă / care a trecut /fără noi ? « …

- « Tu eşti zorii/ şi amurgul meu!/ Tu eşti tot/ ce-aş vrea să fiu,/ ce gândesc,/ ce spun,/ ce simt,/ ce cred… » (« Trandafir nins – puritatea »). Dacă nu ai fi poetă, ce altceva ai vrea să fii, să gândeşti, să spui, să simţi, să crezi ?
- Medic veterinar. Aceasta a fost prima mea dorinţă din copilărie, dar… n-a fost să fie. Patrupedele au ceva ce n-au oamenii : privirea care te face să simţi că vrei să fii mereu lângă ele, o durere ascunsă că nu pot vorbi, dorinţa să faci mereu bine , să fii aproape de cel care suferă şi să dai mai mult decât poţi da. Aş vrea să cred că oamenii pot şi, asemenea câinilor, că nu te vor dezamăgi niciodată, că nu te vor părăsi. « Orice în lumea asta poate fi cumpărat cu bani, în afară de mişcarea cozii unui câine » («  Doamna si vagabondul »).

-  “Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!”, afirmă Nichita Stănescu, în timp ce Lelia Mossora se întreabă “Sunt…/ Eşti…./ Oare mai suntem ?” (“Sunt… Eşti”). De ce o asemenea nesiguranţă?
- De ce ? Pare că dintr-o experienţă nefastă de viaţă, dintr-un timp nu prea îndepărtat.

- « Mă mai întreb de ce se trec/ culorile de toamnă azi/ că doar parfumuri mai petrec/ când te ridici şi când iar cazi…” (“Călător”) . Ce culori şi ce parfumuri are toamna în poezia cu acelaşi titlu?
- Culori de must negustat, de frunze răvăşite de paşi vinovaţi, de amurguri petrecute fără sens, parfum de roşu şi de singurătate.
 
- În “ Fluture de noapte”, spui : « Sunt un fluture de noapte/ care îşi arde mereu aripile de cântec… » Care a fost cea mai mare provocare de până acum, ca autor de cântec?
- A fost şi…n-a fost. Mi s-au cerut versuri de către unii compozitori, dar.., se pare că poezia mea e foarte dificil să fie pusă pe note. Are… propria ei muzică şi versuri destul de lungi.

- Cum arată prezentul Leliei Mossora, la ce lucrezi?
- Eu nu ”lucrez”. Nu-mi propun nimic în acest sens. Dacă e să fie…, va fi un nou volum, care se va chema : ” Cireşe amare”. Când va fi complet, îl veţi cunoaşte. El conţine deja câteva poezii. Şi… ceva ce n-am spus şi pentru care mulţi dintre cititorii – critici literari mă vor blama desigur, e că eu nu corectez nimic, niciodată, din ceea ce scriu. Scriu pur şi simplu, ce simt într-un anumit moment al vieţii. Nimic “lucrat” să sune mai bine . Poate greşesc, poate…. nu. Rămâne de văzut ce va spune posteritatea, pe care sper să n-o supăr intrând în vreun manual de liceu, în aşa fel încât elevii să fie obligaţi să simtă altceva decât am vrut să exprim eu. (Glumesc desigur).

- Dar viitoru cum arată, ce planuri ai?
- Să scriu şi iar să scriu, să fac oamenii să simtă ce redau în versuri , să râdă sau să plângă de fericire, măcar câteva clipe. Este suficient. Mă hrănesc cu bucuria lor.
 
- Ce hobby-uri ai?
- Deşi ar părea ciudat, pe primul loc stă muzica de bună calitate şi… apoi poezia, pictura ( am şi pictat cândva ).
 
- Cum îţi petreci timpul liber?
- Scriind, visând că într-o zi va fi mai bine, că îmi voi răspunde la multele întrebări, ascultând muzică…, sperând că oamenii vor deveni mai… oameni.

- Aş vrea să încheiem acest interviu tot cu versurile tale. “Îţi dau mâna,/ liniştea/ şi puritatea sufletului meu…” (“Visul”). Ce ai dori să le transmiţi cititorilor, împreună cu liniştea şi puritatea sufletului tău?
- Fiţi mai buni, cu fiecare secundă! Nu irosiţi viaţa pe ceea ce nu merită! Preţuiţi clipa! Ea nu se va întoarce nicicând. Învăţaţi să visaţi! Visul poate deveni realitate.
Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

Iulian Urban se lupta pentru o specie noua de parlamentar. Interviu cu senatorul de Ilfov despre schimbarea la fata a Romaniei

iulie 29, 2009 admin 1 comentariu
De Octavian Curpas, justitia@justice.com

Senatorul de Ilfov Iulian Urban crede in sansa Romaniei de a-si asuma responsabilitatea de a fi in stare sa formeze lideri tineri, credibili, capabili sa schimbe fata cenusie a realitatii pe care o traim, si considera ca romanul nu este nici prost si nici lacom, asa cum i s-a pus pana acum pe nedrept, eticheta. Alegerile din 2012 sunt testul ce va demonstra ca poporul nostru nu poate fi mintit sau mituit electoral, insa pana atunci Urban si-ar dori ca mentalitati precum comunism, furat, inselat alegatorul sa nu mai afecteze clasa politica din tara noastra, ce trebuie sa invete sa isi respecte obligatiile si sa renunte la a-si promova interesele personale. Se spune ca orice lucru are timpul lui, iar in conceptia lui Urban, a sosit momentul ca odata cu imprumutul obtinut de la FMI, Romania sa isi relanseze productia prin intermediul firmelor autohtone, depasind stadiul de tara de consum, condamnata sa ramana pentru totdeauna colonia multinationalelor puternice din statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Cel mai tanar ocupant al unui fotoliu de senator vede euro-parlamentarele ca pe o oportunitate pentru propria democratie si considera ca este benefic pentru Romania ca actuala coalitie de guvernamant sa reziste.

- Cu ce ganduri ati intrat in politica?

- Sa schimb faptul ca parlamentarul era obisnuit sa vegeteze in parlament pe banii contribuabililor, fara sa faca absolut nimic pentru acestia, fiind preocupat exclusiv doar de bunastarea lui personala; de asta Romania a ajuns in ruina economica si morala in cei 19 ani scursi de la Revolutie.

- De ce ati ales PD-L?

- Pentru ca este singurul partid care m-a atras; aceasta pentru ca PSD este un partid comunist sau ma rog, cu puternice reminiscente comuniste, iar PNL era mult prea angrenat in jaful economic din ultimii ani, iar cele trei miliarde de euro pomeni electorale aruncate de PNL care au grabit declansarea crizei financiare in Romania, nu puteau sa constituie o atractie pentru mine; in afara de aceasta, am pus conditia ca PD-L sa nu foloseasca nici un fel de vehicul de mita electorala in judetul Ilfov, unde am candidat eu; mi s-a spus ca sunt nebun, ca nu am nici o sansa, insa am apreciat ca mi s-a dat unda verde si iata ca am castigat intr-un colegiu unde eu am luat 21.000 de voturi, iar Tariceanu, care era prim-ministru si care a avut un buget de campanie electorala de cinci milioane de euro fata de cei 33.000 euro ai mei, a luat doar 10.500 voturi.

- Care vi se pare ca ar fi cea mai importanta realizare a dvs. de pana acum, ca senator?

- Cred ca munca la Coduri, care este extrem de laborioasa, insa consider ca toata munca este importanta, de aceea este afisata aici http://www.urbaniulian.ro/category/initiativeamendamentedeclaratii-politice/

- Ce nemultumiri aveti?

- Faptul ca scapam greu de mentalitati in politica precum: comunism, furat, mintit alegatorul.

- Cum percepeti concedierile masive care se preconizeaza?

- O consecinta fireasca a crizei economice si a faptului ca in ultimii cincisprezece ani Romania a devenit o tara eminamente de consum, care nu mai produce nimic, care a fost distrusa de consumul haotic alimentat de creditele bancare; platim acum pentru ignoranta si politicile economice gresite; Bucurestiul de exemplu, este singurul oras din UE care are plantate in mijlocul sau hypermarket-uri ce au distrus micile magazine; La Viena, Munchen, hypermarket-urile sunt amplasate in afara oraselor, tocmai pentru a incuraja si a proteja afacerile de familie.

- Ce schimbari vor aduce acestea in peisajul economic romanesc?

- Anul 2009 va fi unul al falimentelor corporatiste si personale; pentru ca o firma care intra in faliment inseamna un contributor in minus la buget si in special, la asigurari sociale; ea genereaza pierderea locurilor de munca pentru angajati, care risca sa ramana pe strazi si care la randul lor au rate la banci, astfel incat va fi un an in care trebuie sa actionam pentru a preveni drama sociala, ce duce extrem de usor la revolta stradala.

-In ce masura considerati ca la momentul actual imprumutul de la FMI este o solutie pentru finanatarea interna si externa a Romaniei?

-Sunt multe avantaje si va rog sa le parcurgeti aici http://www.urbaniulian.ro/2009/03/27/

-De curand, sindicatele au acuzat noul Executiv ca ar fi luat decizii cu importante implicatii sociale fara a le consulta. In ce ar consta in opinia dvs. o revitalizare a dialogului social?

-Problema in Romania este ca sindicatele cer majorari de salarii, cer sporuri, insa nimeni nu vorbeste de productivitatea muncii; aici este marea problema, inainte sa fim in stare sa producem, cerem; de exemplu, un olandez are o productivitate a muncii egala cu a 25 de romani, in conditiile in care diferenta salariala este mai mica [gen patru sute de euro salariu in Romania si doua mii de euro salariu in Olanda], iar aceasta spune multe; in afara de asta, atentie ca acuzele vin de la sindicatele din zona BUGETARA, adica de la cei care au fost in cele mai multe cazuri angajati pe criterii politice, fara respectarea unui filtru de competitie si competitivitate; nu poti sa ceri, inainte sa spui exact ce poti tu sa dai, cat poti tu sa produci; dialog social exista, insa nu poti negocia, in conditiile in care sindicatele stiu doar sa ceara bani, iar cand guvernul le-a pus pe masa rezultatele muncii, au strambat din nas si au spus ” intai mariti-ne salariile si apoi discutam si de productivitate”; asa nu se poate construi un dialog social.

- Vi se pare justificata si realista dorinta sindicatelor ca programul de masuri anticriza sa fie reflectat in proiectul bugetar, in asa fel incat angajatorii si angajatii sa depaseasca mai usor perioada de criza financiara cu care se confrunta economia?

- Repet, daca vrem sa depasim perioada de criza, trebuie sa ne intrebam noi intai, ce putem face pentru Romania. Noi trebuie sa muncim mai mult, iar statul este obligat sa ne protejeze, astfel incat sa stim ca produsul muncii noastre nu se va mai duce prin intermediul bancilor, sa alimenteze bunastarea tarilor in care sunt bancile-mama ale celor care actioneaza aici si care ne-au transformat intr-o tara bananiera africana.

-Cat de oportune sunt propunerile partenerilor sociali, care cer facilitati pentru pastrarea si crearea locurilor de munca, cresterea puterii de cumparare a populatiei si protejarea capitalului romanesc?

-Sunt oportune, insa cresterea puterii de cumparare nu poate sa existe daca nu exista productie; atata timp cat vom fi doar o tara de consum, dominata de hypermarket-uri, firme de telefonie si banci, nu avem nici o sansa reala sa asistam la cresterea puterii de cumparare; noi trebuie ca politicieni sa sprijinim initiativa privata romaneasca, sa incurajam aparitia firmelor de familie, sa reinventam clasa de mijloc, sa ne educam tinerii cat mai bine si mai profitabil, sa lucreze intr-o afacere a familiei lor, in loc sa aleaga o cariera la o multinationala care acum, in perioada de criza, inchide si se muta in Ucraina, unde gaseste forta de munca mai ieftina; trebuie sa-i invatam pe tineri sa investeasca cu adevarat in viitorul si siguranta lor financiara.

-Credeti ca exista sanse ca economia romaneasca sa se redreseze? Cum ar putea fi posibil acest lucru, ce anume ati schimba, in mod concret?

-Numai relansarea productiei prin intermediul firmelor autohtone poate sa fie singura solutie de redresare a economiei romanesti; daca vom ramane la stadiul de tara de consum, vom fi pentru totdeauna colonia multinationalelor puternice din statele dezvoltate ale UE, mai ales in conditiile in care concurenta pe piata europeana este tot mai dura. De exemplu, mancarea in Ungaria este cu 30-50 % mai ieftina ca in Romania, si aceasta spune multe despre lacomia hypermarket-urilor noastre, aceleasi care actioneaza si pe piata maghiara; aici este si vina autoritatilor ca nu sanctioneaza dur aceste abateri. Un alt motiv pentru care la noi mancarea este mai scumpa este si revin aici, faptul ca in Romania, altatada granar al Europei, nu se mai produc nici macar legume sau fructe; importam 80 % din mancare, astfel incat depindem pe langa lacomia hypermarket-urilor, si de fluctuatia monedei nationale in raport cu euro; iar aceasta volatilitate este mare pentru ca repet, noi nu avem o productie nationala care sa asigure sustenabilitatea cursului de schimb leu-euro.

- Vi se par viabile masurile anticriza prezentate de premierul Boc, printre care scutirea deimpozit pe profitul reinvestit, simplificarea Codului fiscal si inlaturarea costurilor care genereaza bariere birocratice, dar si reducerea taxelor fiscale?

- Da, si spun aceasta nu neaparat pentru ca Boc este si presedintele PD-L, ci pentru ca ele sunt singurele supape pe care le avem la indemana sa eliminam tot ce a facut rau fostul guvern; pomenile electorale de trei miliarde de euro risipite de fostul guvern in campania electorala au amplificat problemele noastre si nu in ultimul rand, trebuie spus faptul ca asistam si la o criza de incredere majora in economia nationala pentru ca am trecut brutal de la starea “economia duduie” cu care ne alinta Tariceanu, la cea de “dezastru si scadere economica”. Tocmai banii de la FMI vor aduce calm si vor stabiliza criza de incredere, astfel incat vom putea, daca luam masurile corecte, chiar sa incheiem anul 2009 daca nu cu crestere, cel putin pe zero, ceea ce este foarte bine, raportat la celelalte tari europene ; plus ca trebuie sa luptam sa pastram locurile de munca, directionand banii catre investitiile in infrastructura.

-Ce planuri pe termen lung are PD-L pentru economia romaneasca?

-Pastrarea locurilor de munca, diminuarea fenomenului somajului, relansarea economiei nationale, reinventarea clasei de mijloc, eu personal, vreau sa vin in sprijinul romanilor din Diaspora pentru ca au multe probleme pe care MAE nu le-a luat in seama, intrucat acest minister a fost unul comunist si cum romanii din Diaspora nu voteaza cu stanga, s-a preferat abandonarea lor.

- Pe ce criterii au fost desemnati candidatii PD-L la alegerile europarlamentare din vara?

-Nu stiu pe ce criterii si atata timp cat nu am luat parte la aceste decizii nu ma pronunt; nu de alta, insa eu cred ca trebuie alesi candidati din cadrul partidului si nu cautati in presa sau in alta parte; trebuie sa incurajam tinerii si sa avem incredere in ei, insa aici apare si lupta intre generatii; este greu sa fii tanar in politica [la 33 ani sunt cel mai tanar senator din istoria Romaniei], insa trebuie sa incepi de undeva ucenicia si totul este sa ramai fidel principiilor tale, fara sa fii alterat . Eu asa voi face.

-Ce credeti ca are de castigat democratia romaneasca prin candidatii PD-L la europarlamentare?

-Sper ca va avea de castigat, mai ales ca rolul lor este extrem de important acolo, in conditile in care PE va deveni vioara intaia in materie de legiferare in UE, in vreme ce parlamentele nationale vor trece usor-usor, intr-un plan decizional secundar.

-Credeti ca exista riscul ca electoratul sa fie tentat sa compare actualul guvern cu cel precedent, fara sa tina cont ca atunci criza nu era la fel de accentuata?

-NU exista nici o sansa in acest sens; pe langa faptul ca fostul guvern avea o sustinere parlamentara de sub 15 %, iar acest guvern are peste 70 % , totusi este o uriasa diferenta, si paradoxal sau nu, cele doua partide din coalitia de guvernamant se tin in echilibru, se trag de urechi cand apar derapaje, astfel incat cred ca este benefic pentru Romania sa reziste aceasta coalitie, sigur cu eliminarea pe parcurs, a reminiscentelor comuniste din PSD.

-Lipsa de activitate sau de eficienta a unor politiceni ar putea fi scuzata de unii sub pretextul “recesiunii”. “Nu am facut nimic pentru ca nu s-a putut. E o criza mondiala”. Care vor fi consecintele?

-Politicienii nu pot sa invoce aceasta scuza; este bine ca presa si IPP analizeaza activitatea parlamentarilor pentru ca alegatorii sa stie ce fel de legume au trimis in parlament si sa-i sanctioneze la urmatoarele alegeri, atat pe ei, cat si partidul din care provin; sunt convins ca romanii vor fi extrem de greu de mintit sau de mituit electoral la alegerile din 2012 si de fapt, atunci se va produce schimbarea definitiva in politica romaneasca.

-Ce vi se pare ca nu a mers cum trebuie in timpul guvernarii trecute?

-Lucrurile au mers prost si asta pentru ca s-au urmarit doar interesele si inavutirea personala, romanii fiind lasati in plan secundar, exact ca niste victime colaterale care conteaza doar la alegeri; s-a gresit cand s-a considerat ca romanul este prost si lacom, astfel incat va fi usor sa i se cumpere voturile cu un kilogram de faina sau de zahar; aceasta perioada va fi una neagra in istoria tarii noastre.

-Intr-un context mai larg, ce obligatii morale are dupa parerea dvs., actualul guvern?

-Are obligatia morala a oricarui guvern si anume sa munceasca 24/24 numai si numai in interesul national; repet, cele doua partide se tin intr-un echilibru, astfel incat se exercita un control politic reciproc si acest lucru este benefic pentru tara noastra, intrucat va reduce numarul cauzelor de coruptie si de frauda.

-Credeti ca Romania mai are sansa de a avea in frunte lideri de marca?

-Cu siguranta, insa aceasta numai daca toate partidele politice vor creste politicieni tineri, de perspectiva si cu coloana vertebrala; partidele care vor creste aplaudaci sau albitori de funduri de superiori, vor pieri, si o sa vedeti ca nu ma insel.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

Who’s who pe lista neagra de la URBAN & ASOCIATII intr-un interviu cu Ina Moldoveanu

iulie 20, 2009 admin Niciun comentariu
De Octavian Curpas, justitia@justice.com
 
Urban & Asociatii activeaza pe piata din 1993 si este furnizorul nr. 1 de servicii de recuperare debite, prin performanta, comisioane mici, flexibilitate, comunicare si eficienta maxima. Parte a unui grup de firme ce isi desfasoara activitatea in toate zonele tarii, avand birouri in Brasov, Constanta, Cluj, Timisoara, Iasi, Sibiu, compania este membra a ACA International (The Association of Credit and Collection Professionals), ABD (Asset Buyers Division), ALQ (American Lawyers Quarterly). Urban & Asociatii garanteaza calitatea serviciilor oferite, eficienta si profesionalismul echipelor de colectare debite, precum si un comportament ireprosabil in ceea ce priveste drepturile debitorilor si ale clientilor si vine cu cea mai buna si in acelasi timp, cea mai serioasa oferta, preluand costurile pentru clientul-creditor si avansand cheltuielile. Interlocutoarea noastra, Dna. Ina Moldoveanu, este CEO si director de marketing la firma “Urban si Asociatii”.
 - Am dori sa ne prezentati pe scurt, misiunea, obiectivele, politica si valorile companiei Urban si Asociatii.
- Experienta si succesele acumulate de-a lungul anilor fac din compania URBAN & ASOCIATII, specializata in managementul creantelor, un leader pe piata de profil. Dorinta noastra de a ne adapta permanent politicilor clientului nostru a dus la fundamentarea si dezvoltarea unui sistem de proceduri interne, conceput astfel incat sa asigure mentinerea relatiilor si parteneriatelor comerciale ale acestuia. Profesionalismul, experienta si flexibilitatea de care dispunem ne dau posibilitatea de a dezvolta o gama larga de solutii integrate pentru managementul si recuperarea creantelor, destinate tuturor tipurilor de companii, atat la nivel national cat si international.
 
- V-am ruga sa ne enumerati cateva din serviciile pe care le ofera compania dvs.
- Urban & Asociatii ofera servicii integrate de recuperare si colectare creante, servicii avocatiale, dar si informatii complete despre firme sau persoane fizice, cu ajutorul www.vrajitorul.eu precum si soft-uri specializate ce ajuta in activitatea de recuperare sau de vanzare.
 
- In ce consta procedura de recuperare a debitelor si care sunt cele doua faze ale acesteia?
- Procedura urmarita in recuperarea debitelor este de doua feluri: amiabila si in instanta. Procentual, cele mai multe cazuri se rezolva pe cale amiabila, intrucat se urmareste o negociere si o discutie care sa determine debitorul sa plateasca. Compania Urban si Asociatii se ocupa cu succes si de actiunile in instanta, insa aici exista dezavantajul ca depindem de termenele de judecata si deci, nu putem grabi tot acest proces al recuperarii creantelor.
 
- Care este politica de pret pe care ati adoptat-o?
- Urban si Asociatii a adoptat o politica de pret foarte avantajoasa pentru client, in sensul ca il reprezinta doar un comision succes pe care acesta il plateste numai daca si cand ii recuperam respectivul debit. Comisioanele difera in functie de data la care debitul a devenit scadent si se situeaza intre 2 si 35%.
 
- Care sunt avantajele, din punct de vedere financiar si al eficientei pentru care ar trebui incercata oferta dvs. ?
- Este mult mai avantajos sa externalizezi serviciile de recuperare debite, intrucat costurile sunt mai mici si se platesc doar la rezultat. In plus, ai garantia ca de problema ta se ocupa o echipa de specialisti si ca iti vei recupera banii.
 
- Ce ne puteti spune despre serviciile avocatiale oferite de compania Urban si Asociatii?
- Urban si Asociatii ofera o gama variata de servicii, tocmai datorita cererii vaste din partea clientilor de a primi o oferta integrata. Serviciile avocatiale sunt asigurate cu ajutorul celor mai specializati avocati cu care colaboram si se bucura de un real succes, dat fiind faptul ca acoperim toate domeniile de interes.
 
- Cum a aparut vrajitorul.eu si ce avantaje decurg de aici?
- Vrajitorul.eu a aparut din dorinta de a fi in permanenta informati si din obligatia de a sti totul despre debitori. Realitatea este ca www.vrajitorul.eu ofera informatii complete despre o anumita societate, reprezentand chiar o unealta impotriva eventualelor neplaceri cauzate de datornici. Foarte multe companii isi verifica in Vrajitor partenerii de afaceri inainte de a incheia un business cu ei.
 
- Urban & Asociatii pune la dispozitia partenerilor de afaceri posibilitatea determinarii bonitatii. In ce consta acest serviciu? Cum i-ati descrie pe cei cu care colaborati in furnizarea serviciilor de consultanta juridica si economica?
- Rapoartele de bonitate iti ofera informatii complete despre o companie si despre solvabilitatea partenerului tau de afaceri, iar rapoartele sunt facute de catre o echipa de specialisti care culeg cele mai proaspete informatii despre cel in cauza.
 
- Ce este bursa romana a creantelor si ce avantaje prezinta site-ul www.brc.ro?
- Bursa Romana a Creantelor iti da posibilitatea sa tranzactionezi on-line creantele. Oricine poate vinde sau cumpara o creanta prin intermediul acestui site.
 
- In ce scop a fost conceput soft-ul profesional de recuperare debite Urban Debts Collector?
- Urban si Asociatii a creat si soft-uri specializate in recuperarea debitelor sau de gestionare a vanzarilor. Aceste CRM-uri sunt utilizate de catre toti angajatii Urban si Asociatii, fiind construite “in house”, in functie de necesitatile unei companii de recuperare debite si pliandu-se perfect pe activitatea pe care o desfasuram. De acest lucru s-au convins si clientii, care au inceput sa foloseasca soft-urile noastre, intrucat le permit o foarte buna gestionare a activitatii.
 
- Cat costa sa accesezi lista neagra de la www.urbansiasociatii.ro si ce cuprinde aceasta?
- Lista neagra reprezinta o baza de date cu debitori impotriva carora exista hotarari judecatoresti irevocabile. Accesarea acestei liste este gratuita pe site-ul www.urbansiasociatii.ro sau pe www.urbannews.ro
 
- Cat costa sa raportezi o frauda, infractiune, escrocherie sau inselaciune financiara catre autoritatile fiscale, administrative si penale din Romania?
- Orice persoana interesata poate sa raporteze o frauda pe site-ul Urbannews, GRATUIT si noi o sa mergem mai departe pe “firul povestii” pentru a face cunoscuta reclamatia la cat mai multa lume, astfel incat sa nu mai pateasca si altii la fel.
 
- Cine poate sa faca parte din familia www.urbannews.ro ?
- Urbannews se adreseaza oricarei persoane care doreste sa faca ceva si sa dea o mana de ajutor. Oricine poate participa cu content la acest site.
 
- Care este rata de succes a companiei dvs.?
- Rata de succes depaseste 80% pentru faza amiabila, iar pentru faza de instanta este in functie de multi factori independenti de noi.
 
- Cat dureaza procedurile dvs. standard?
- Procedura standard dureaza intre 20 si 60 de zile, chiar si mai putin, totul depinde de reactiile debitorului sau de un angajament de plata.
 
- Care este modalitatea de plata pt. serviciile oferite de compania Urban si Asociatii?
- Plata pentru serviciile Urban si Asociatii se face la momentul la care se realizeaza obiectul contractului incheiat, si anume recuperarea debitului.
Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

Despre teatrul social interactiv pentru elevi şi cadre didactice într-un dialog cu Carmen Mărgan, profesor colaborator la “Teatru-forum Gest Stop”

iulie 15, 2009 admin 1 comentariu

De Octavian Curpas, justitia@justice.com

În meseria de dascăl, fiecare zi este o provocare. Universul şcolar este prin definiţie şi inevitabil, dominat de provocări, din multe puncte de vedere. Şi aceasta pentru că educaţia în sine înseamnă schimbare şi dezvoltare. „Cu ceea ce trebuie să rămânem din şcoală, atunci când vom uita tot ce am învăţat, este educaţia.”…, spune o veche cugetare. Iar Carmen Mărgan, profesor titular cu gradul I, de franceză şi engleză, la Şcoala Nr. 2 din Lugoj, judeţul Timiş, a consiliat generaţii de elevi cu personalităţi diferite, având mereu în minte şi în suflet această vorbă cu tâlc. Pentru ea, satisfacţiile au venit în mod firesc, ca o desăvârşire şi o răsplată pentru munca, dragostea şi spiritualitatea cu care a ştiut să îşi practice îndeletnicirea de educator. Fiecare performanţă şcolară a discipolilor ei înseamnă pentru Carmen Mărgan o şi mai mare împlinire. Fie că a fost vorba de elevi olimpici cu premii importante la concursuri de limba engleză şi franceză, fie de învăţăcei cărora le-a insuflat pasiunea pentru limbi străine, continuându-şi formarea în acest domeniu, rezultatele obţinute reprezintă pentru dăscăliţa lor o experienţă care o recomandă. De altfel, Carmen Mărgan se simte pe deplin realizată profesional doar atunci când toţi elevii unei clase participă la procesul de predare-învăţare, iar cunoştinţele noi le achiziţionează în clasă.
 
Carmen Mărgan s-a născut pe 11 decembrie 1960 la Făget, în judeţul Timiş. Îşi aduce aminte cu mare plăcere de vacanţele copilăriei petrecute în casa bunicilor, la Orăştie. După absolvirea cursurilor preuniversitare în oraşul Lugoj, Mărgan este admisă în 1980 (în urma unui examen foarte dificil), la Facultatea de Filologie de la Universitatea din Timişoara. Îşi ia licenţa patru ani mai târziu şi îmbrăţişează cariera pedagogică. În paralel cu activitatea în învăţământ, Carmen Mărgan demarează în 2004 şi munca de cercetare în domeniul didacticii limbii franceze. Elaborează studii ce apar în diverse publicaţii din ţară şi străinătate şi participă la simpozioane naţionale şi internaţionale. Carmen Mărgan locuieşte în prezent, la Lugoj, este căsătorită şi are doi copii.
  
- Cum şi de ce ai ales învăţământul?
- Am simţit că mi se potriveşte. De altfel, mama mea este tot profesoară, probabil că mi-a insuflat dragostea pentru această meserie. În plus, am un spirit de libertate foarte dezvoltat. Nu cred că aş fi putut lucra într-un birou…Nu suport stereotipia, simt nevoia să ies mereu din cotidianul anost, şi cum altfel decât înconjurată de copii? Alături de ei sunt mereu la curent cu noul, intru în lumea lor, ascult muzica lor, dansăm împreună, ne petrecem o parte din timpul liber împreună, facem drumeţii, organizăm excursii, tabere, activităţi extraşcolare, concursuri, serbări, mergem la teatru, vizităm muzee, ţări străine…
Abia aştept să înceapă şcoala după vacanţă! Eu nu am avut concedii niciodată, doar vacanţe…
 
- Cum arată o zi de muncă obişnuită pentru tine, având în vedere că eşti cadru didactic, consilier educativ şi responsabil în comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii?
- Dimineaţa plec la şcoală la ora 7.45, am cursuri până la 13.00-14.00, de luni până vineri, continui după cursurile obligatorii cu ore suplimentare de pregătire pentru elevii care doresc să lucreze în plus pentru participarea la concursuri sau cu activităţi recuperative pentru elevii cu ritm lent de lucru, alteori pregătim activităţile de proiect, articolele pentru revista şcolii, repetiţiile pentru serbări… În general, pe la ora 15.00-16.00 mă întorc acasă, pregătesc prânzul pentru familia mea, mă ocup de fiul meu cel mic ( cel mare e student), adică îi verific temele. Mă aşez la computer şi îmi fac şi eu „temele” pentru ziua următoare, îmi verific corespondenţa, mai „navighez” uneori. Seara, obligatoriu lecturez reviste în limbi străine, doar aşa mă menţin în formă din punct de vedere profesional. Week-end-ul îl dedic în general, activităţilor domestice. Probabil vă întrebaţi când mai am timp şi pentru ceea ce numiţi dumneavoastră „academic work”. In vacanţă. 
 
- “La chanson en classe de francais langue etrangere” şi “Le francais dans le monde” sunt o altfel de carte de vizită a lui Carmen Margan. Am dori să ni le prezinţi pe scurt.
 - Sunt articole de didactică a limbii franceze pe care le public în ţară şi străinătate. « Le francais dans le monde » este una dintre cele mai importante reviste a profesorilor de limba franceză din lumea întreagă editată la Paris, iar faptul că mi-au publicat un scenariu didactic este pentru mine o mare onoare şi o recunoaştere a activităţii mele de cercetare în domeniul didacticii.
 
- Eşti membru în colectivul de redacţie al mai multor publicaţii. Despre ce publicaţii este vorba?
- Împreună cu elevii din şcoală redactăm în fiecare an revista şcolii, « 2 în general ». Eu mă ocup de pagina numită « Cultură şi civilizaţie ». De asemenea, am făcut parte din colectivul de redacţie al mai multor publicaţii ce au constituit produse finale ale proiectelor ce se desfăşoară în şcoala noastră : broşura ”Stories”, în cadrul proiectului Comenius 1, broşura - „Step into…The Roman Empire”, revista „Steluţele Europei”, „Dicţionar multilingv ilustrat”, „Discover European Food” – carte de bucate, „Teatru Forum Gest Stop!”–ghid pentru cadre didactice.
 
- În perioada 2006-2008 ai fost colaborator la Proiectul de granturi “Teatru-forum Gest Stop”. Care este legătura dintre publicaţiile anterior menţionate şi acest proiect? În ce a constat “Teatru-forum Gest Stop” şi cui s-a adresat?
- Proiectul a fost desfăşurat în şcoala noastră, cu participarea elevilor, cadrelor didactice şi a adulţilor participanţi la spectacolele elevilor.
Teatru-forum sau teatrul opresaţilor este o tehnică de teatru interactivă. Elaborată de către regizorul de teatru Augusto Boal în Brazilia, această tehnică teatrală îşi propune să transforme “monologul” pieselor tradiţionale de teatru într-un “dialog” între audienţă şi scenă. In timp ce unii oameni fac teatru, spune Boal, noi toţi suntem teatru. Vizând formarea, animaţia şi prevenirea privind unele teme sensibile, ea permite conştientizarea mecanismelor de opresiune. Publicul care asistă la un scenariu oprimant este invitat să reacţioneze , să propună soluţii şi să le aplice pe scenă. Piesa se reia, se joacă din nou, ţinându-se cont de propunerile publicului. Temele tratate în spectacolele de teatru opresaţilor sunt dintre cele mai diverse: rasism, SIDA, droguri, violenţă, alcool, emoţii, etc.
  Prin acest proiect ne-am propus realizarea şi promovarea unui spectacol şcolar prin metoda teatrului-forum. Acest proiect face parte din categoria proiecte care sprijină procesul de predare-învăţare prin activităţi extra-curriculare. Obiectivul a fostrealizarea unui spectacol cu mesaj educativ de către elevii Şcolii cu cls. I-VIII Nr. 2 Lugoj, cu scopul de a revitaliza oferta formativă extracurriculară prin familiarizarea copiilor, dar şi a cadrelor didactice referitor la beneficiile metodei teatrului social. Elevii şi cadrele didactice implicate au participat la un training de formare şi la o tabără de creaţie, în cadrul căreia a fost pregătit spectacolul jucat apoi, de elevi, în diferite locaţii . Am redactat apoi, ghidul pentru formatori şi s-a elaborat programa pentru un curs opţional. Cei 102 elevi participanţi au susţinut nouă reprezentaţii de teatru pentru şase sute de elevi din 12 şcoli din oraş şi localităţile învecinate. A fost o experienţă unică, inedită chiar, pentru elevii care s-au implicat direct în activităţile specific teatrale ( scenariu, actorie, sonorizare, regie, scenografie) şi au realizat activităţi auxiliare ( afişe, invitaţii, fotografii, interviuri, bannere, broşura).
 
- Te rugăm să ne vorbeşti despre colaborarea pe care ai început-o în anul 2000 la proiectele „Comenius”.
- Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare. Se vorbeşte mult dar se ştie puţin   despre aceste proiecte deosebit de eficiente în domeniul educaţional. Scoala noastră a participat la cinci astfel de proiecte, începând cu anul 2000. Pe scurt, o şcoală europeană elaborează un proiect în domeniul educaţiei, pe care îl desfăşoară în colaborare cu alte şcoli europene care doresc să participe la proiectul respectiv. Practic, este vorba despre activităţi comune desfăşurate cu elevii ( cam o activitate pe lună) , stabilite de comun acord în cadrul meeting-urilor de proiect ce au loc de două ori pe an, într-una din şcolile participante la proiect. Cadrele didactice participante la aceste meeting-uri au ocazia de a cunoaşte sistemele de învăţământ din ţările respective, participă la ore, fac comparaţii, îşi îmbogăţesc experienţa didactică, iau contact cu aspectele de civilizaţie şi cultură a popoarelor europene, schimbă opinii, idei…Toate aceste aspecte ale proiectelor Comenius contribuie la dezvoltarea profesională a participanţilor , reuşind să creeze legături şi relaţii de colaborări viitoare. Un astfel de proiect a dus la înfrăţirea şcolii noastre cu o şcoală din Monopoli, Italia, a oraşului nostru cu oraşul Monopoli. Am realizat apoi două schimburi şcolare cu această şcoală (patru vizite reciproce), care s-au dovedit deosebit de fructuoase, în special pentru elevi. 

În ceea ce priveşte colaborarea mea la aceste proiecte, s-a întâmplat firesc, având în vedere specialitatea mea ( limbile străine). La început, prezenţa mea a fost o necesitate, în principal pentru a uşura comunicarea între participanţii la proiect. Oficial, limba vorbită este limba engleză. Practic, se vorbesc toate limbile. La primele întâlniri eram foarte solicitată, mai apoi oamenii au învăţat să se descurce singuri, chiar dacă nu ştiau limba engleză. Italienii vorbesc bine franceza, francezii, şi ei vorbesc bine franceza, maltezii vorbesc italiană, spaniolii înţeleg mai degrabă franceza… Au fost şi momente când fiecare a vorbit în limba lui şi să ştiţi că ne-am înţeles. După atâţia ani, am învăţat o limbă comună, limba „Comenius”. Glumesc, evident.

Pe lângă activităţile extraşcolare, elevii au avut ocazia să intre în legătură cu elevii şcolilor participante la proiect, să comunice cu ei pe Internet, să primească informaţii despre modul lor de viaţă, obiceiuri, sărbători, sistemul şcolar, modul în care îşi petrec timpul liber, pasiuni, dorinţe, aspiraţii.

Fiecare proiect cuprinde o secţiune de realizare de produse finale legate de tema proiectului respectiv: broşuri, ghiduri turistice, dicţionare, reviste şcolare, jocuri, prezentări Power Point. Toate aceste produse sunt realizate de elevi sub îndrumarea cadrelor didactice. Informaţiile circulă pe Internet, sunt adunate şi constituie baza de date pentru produsele finale.
         
- Cum ai descrie proiectele Brâncuşi şi Grigorescu-Vuia? Cum au demarat? Cine au fost cei care au participat la realizarea lor?
- Proiectul „Famous People” este unul dintre produsele finale ale proiectului Comenius „ Let’s discover Europe using new technologies” ( 2006-2009). Fiecare ţară participantă ( Italia, Franţa, Malta, Polonia, Spania, Letonia, România, Portugalia) a pregătit un astfel de proiect. La ultima întâlnire de la Jesi, Italia ( mai 2009), elevii din fiecare ţară participanţi la meeting şi-au prezentat proiectele. Lucrările finale vor fi postate pe Internet .
Elevii şcolii noastre ( cei care au dorit) au pregătit prezentări în programul Power Point , prezentări realizate în Centrul de Documentare şi Informare al şcolii, sub îndrumarea cadrelor didactice. S-a lucrat pe echipe ( de câte doi elevi). Elevii au folosit noile mijloace de comunicare şi informare ( computerul, Internetul) pentru a culege informaţiile şi imaginile de care aveau nevoie. Au fost trei secţiuni: „Scriitori români renumiţi”, „ Pictori şi sculptori români”, „ Oameni de ştiinţă români”. S-a organizat un concurs , iar câştigătorii ( 2 elevi) au realizat proiectul comun ( prezentarea finală ce a cuprins selecţii din toate proiectele elevilor), au tradus în limba engleză informaţiile scrise, şi l-au prezentat la meetingul de proiect de la Jesi, Italia. 
 
-Numeşte-ne câteva dintre articolele ştiinţifice al căror autor eşti. Ce reviste de specialitate naţionale şi internaţionale ţi-au publicat aceste articole?
 
  • „La correspondance scolaire en classe de FLE” – CD cu lucrările prezentate în cadrul simpozionului internaţional „Les moyens de communication entre les jeunes”, Lugoj, 2007 ;
  • „Noile tehnologii de informare şi comunicare în ora de limba franceză-limba străină” – publicaţie cu lucrările prezentate în cadrul simpozionului « Învăţământul contemporan pe coordonate europene », Lugoj, 2006 ;
  • „ La chanson en classe de FLE  „ – C.D. cu lucrările prezentate în cadrul simpozionului « Învăţământul contemporan pe coordonate europene », Lugoj, 2007 ;
  • „Les documents télévisuels en classe de FLE” „ – C.D. cu lucrările prezentate în cadrul simpozionului « Învăţământul contemporan pe coordonate europene », Lugoj, 2008 ;
  • „Le document de la civilisation dans la classe de français-langue étrangère”- publicaţie cu lucrările prezentate în cadrul simpozionului „Diversitate în tradiţie şi cultură”, Bucureşti, 2008,
  •  „Les nouvelles techniques d’information et de communication (NTIC) en classe de FLE”- CD cu lucrările prezentate în cadrul simpozionului „Strategii didactice interactive”, Petroşani, 2003,
  • „Le document authentique en classe de FLE”- CD cu lucrările prezentate în cadrul simpozionului « Multiculturalitatea dimensiune europeană a vieţii noastre”, Timişoara, 2008,
  • „Sărbătoarea de Crăciun în ora de limbă franceză”- CD cu lucrările simpozionului „Crăciunul în context european”, Lugoj, 2008 ,
  • „L’Internet en classe de FLE” - CD cu lucrările simpozionului- „Comunicarea altfel”, Lugoj, 2008,
  • „Le document de type „Témoignage” en classe de FLE „- CD cu lucrările simpozionuuli « Gândind asemenea vorbim diferit”,
  • „Larticle de presse écrite en classe de fle”- publicaţie cu lucrările colocviului „Théorie et pratique du français”, Rm.-Vâlcea,
  • „Sur le pont d’Avignon”- fiche d’exploitation pédagogique – revista „Florile gândului”, dec. 2008, 
  • „Projet didactique”- revista „Actori pe scena educaţiei” , nr.23, 2008,
  • „Faits de culture et civilisation françaises à travers le texte littéraire”- revista „Congruenţe”, Simian, 2008, 
  • „Suntem înfrăţiţi cu şcoala…”- revista „2 în general”, 2008 ,„La petite annonce”- fiche d’exploitation pédagogique, revista „Congruenţe”, nr. 21-22, decembrie 2008,
  • „ A vendre, à louer”- scénario pédagogique, revista „Le français dans le monde”, Paris, ianuarie 2009 .
 - Ai luat parte la proiecte de parteneriat cu Poliţia Lugoj, Direcţia de Asistenţă Socială şi Comunitară Lugoj, Casa de cultură a municipiului Lugoj, Biblioteca Muncipală, Cabinetul şcolar, Consiliul local. Cui se adresează aceste proiecte? Ce finalitate au avut?
- Proiectele cuprind activităţi în parteneriat cu aceste instituţii. Obiectivele acestor parteneriate sunt legate de procesul educaţional, în general. Organizăm activităţi cu elevii şi părinţii, concursuri, dezbateri, vizionări de spectacole, expoziţii, excursii, participăm la workshop-uri pe teme diverse. Toate aceste activităţi extraşcolare vin în completarea activităţilor şcolare menite să formeze însuşirile intelectuale, morale şi fizice ale personalităţii elevilor, într-un cuvânt educaţia lor.
 
- Ce subiecte ai abordat şi cu ce rezultate, la simpozioanele la care ai participat cu comunicări ştiinţifice?
- Subiectele abordate de mine sunt de didactică a limbii franceze. Simpozioanele nu sunt concursuri cu rezultate materializate în premii. In schimb, experienta câştigată este de neînlocuit. Sunt secţiuni diferite, organizate în funcţie de tema abordată. Dezbaterile oferă ocazia fiecărui participant de a-şi prezenta cercetarea efectuată şi de a disemina noi abordări în domeniul educaţional. Aceste simpozioane se organizează în România, de câţiva ani. Ele constituie o modalitate de a ne informa şi a dezbate teme de interes general în domeniul educaţiei. Toate lucrările participanţilor sunt publicate, accesul la dezbaterea generală fiind astfel facilitat. 
 
- Ai primit Diploma de excelenţă din partea Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş, în 2007. Ce realizări ţi-au fost recunoscute prin decernarea acestei diplome?
- Diploma de excelenţă se acordă cadrelor didactice cu rezultate deosebite în activitatea didactică. Se ia în considerare activitatea cadrului didactic din toate punctele de vedere – şcolară, extraşcolară, de cercetare, socială.
 
- Ce implică în cazul tău, calitatea de membru al Asociaţiei Lugoj-Orleans?
- Sub această titulatură, Asociaţia Lugoj-Orleans a funcţionat între anii 2000-2007. Incepând cu anul 2009, se numeşte Asociaţia francofilă Lugoj. In primii ani , membri asociaţiei s-au ocupat , în mod special, cu activităţi de colectare şi repartizare în şcolile din Lugoj a mijloacelor şcolare donate de Asociaţia Orleans-Lugoj. La Orleans, oraşul înfrăţit cu oraşul nostru, asociaţa organiza campanii de strângere de fonduri pentru achiziţionarea de materiale şcolare, mobilier şcolar, fond de carte, pentru şcolile din Lugoj. Noi, la Lugoj, aveam sarcina de a repartiza aceste donaţii în funcţie de nevoile fiecărei şcoli.
Am profitat de calitatea mea de membru al acestei asociaţii şi am reuşit să realizez o colaborare cu Colegiul Louis-Guilloux din Orleans. Am iniţiat o corespondenţă şcolară între elevii şcolii noastre şi elevii din Orleans. Am mers chiar mai departe şi am reuşit să efectuăm un schimb şcolar. Elevii şcolii noastre au avut astfel, ocazia de a vizita în anul 1995 oraşul Orleans , fiind găzduiţi de corespondenţii lor.
 
Tot în cadrul asociaţiei, organizăm şi participăm la vizitele delegaţiei franceze din Orleans la Lugoj, cu diferite ocazii – Ziua Lugojului, transporturile umanitare, Ziua Naţională a României. In mai 2003, la invitaţia Asociaţiei din Orleans, am făcut parte din delegaţia lugojeană invitată la sărbătoarea specifică oraşului Orleans, „Les fêtes de Jeanne d’Arc”. 
De doi ani, noua asociaţie în colaborare cu cea de la Orleans şi-a schimbat obiectivele. Avem în vedere, în principal, activităţi de promovare a limbii franceze în rândul instituţiilor de învăţământ primar. Concret, este vorba despre implementarea unui program de iniţere în cunoaşterea limbii franceze desfăşurat în grădiniţele din Lugoj, de către voluntari din rândurile elevilor de liceu sau ale profesorilor de limba franceză . 
 
- Te rugăm să ne dai o definiţie a educaţiei.
- Educaţia unei persoane reflectă totalitatea calităţilor sale intelectuale, morale şi fizice. Când spunem despre cineva că este educat, înţelegem că personalitatea sa este caracterizată de multe calităţi. Dar ce facem cu defectele? Există oare om fără defecte? Nu cred, de aceea consider că educaţia mai înseamnă şi abilitatea de a ne conştientiza defectele şi de a ni le asuma. Tot prin educaţie învăţăm să luptăm contra defectelor noastre, chiar dacă, uneori, lupta este foarte grea. Educatorii, adică noi, profesorii, avem această dificilă responsabilitate, de a forma educaţia tinerilor. Aceia care nu au în vedere decât formarea intelectuală a elevilor , consider că eşuează în munca lor de educatori. 
 
- În prezent eşti implicată în vreun proiect? Dacă da, te rugăm să ne descrii în câteva cuvinte în ce constă.
- Tocmai m-am reîntors de la ultimul meeting al proiectului Comenius – „Să descoperim Europa utilizând noile tehnologii”. Cu siguranţă vor urma şi altele…
                   
- Ce planuri de viitor ai?
- Intenţionez să redactez o carte de didactică a limbii franceze, unde să adun toate articolele şi lucrările mele de până acum. De asemenea, am de gând să deschid un birou de traduceri.
 
- Ce recomandare ai dori să le faci tinerilor care doresc să aleagă o carieră în învăţământ?
- Este o meserie care poate oferi multe satisfacţii. Împlinirile sunt mai degrabă, spirituale decât materiale. Deci, dacă iubiţi copiii şi vă simţiţi fericiţi printre ei, merită să intraţi în lumea lor. Dacă nu, mai bine renunţaţi, pentru că nu veţi fi doar voi nefericiţi, ci şi elevii voştri, care nu vă vor ierta niciodată. Şi ar fi o povară pe care nu aţi putea să o duceţi!
 
- Dar elevilor tăi?
- Elevilor mei? Să fie ei înşişi. Să fie sinceri şi veseli mereu. Să încerce să vadă la cei din jur doar calităţile, nu defectele. Să nu le treacă o zi fără să spună cuiva ( oricui – mamei, tatălui, bunicilor, prietenilor) “te iubesc” sau “mi-eşti drag”. Să nu uite să fie copii. Pentru că, aşa cum a spus marele nostru sculptor Constantin Brâncuşi , ” În clipa în care am încetat a mai fi copii, vom fi morţi deja.”
 
- Ce hobby-uri ai?
- Cânt la ghitară din când în când, mult mai rar decât în adolescenţă. Joc tenis de câmp ( vara), ping-pong şi badminton în familie , dar şi cu elevii. Nu prea ratez nicio ocazie să călătoresc în ţară sau în străinătate. Citesc mult , prefer biografii şi reviste de actualitate (“Paris Match”). Iubesc nespus teatrul, sunt prezentă la mai toate spectacolele ce au loc pe scela teatrului din Lugoj ( şi nu sunt puţine). Iubesc mult şi dansul ( dansez prin casă când simt nevoia).
 
- Cum îţi petreci timpul liber?
- Cu pasiunile.
 
- Ce mesaj ai dori să le transmiţi cititorilor noştri?
- Să citească revista dumneavoastră, în special acest interviu… Cred că am reuşit printre rânduri, să ofer o minireţetă a fericirii.
 
Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

Consuela Stoicescu scrie şi traduce versuri pe muzică de Vivaldi şi Debussy

iulie 13, 2009 admin 1 comentariu
By Octavian Curpas, justitia@justice.com
 
Istoria Consuelei Stoicescu, scriitor şi traducător, începe în urmă cu cincizeci şi ceva de ani, în Ploieşti. Părinţii ei, ambii profesori de limba franceză, nu au avut alt sprijin în viaţă decât forţa lor intelectuală şi un simţ al familiei extrem de dezvoltat. Dacă ar fi să se poată întoarce în timp, Consuela Stoicescu ar alege dintre amintirile copilăriei lecţiile de pian, dar şi vacanţele petrecute la Costineşti şi la Cheia. Pe lângă muzică, a preocupat-o de mică şi poezia. În ceea ce o priveşte, meandrele acesteia, împletite cu exerciţii de Bach şi Haydn s-au transformat cu timpul, în pasiune. Continuând tradiţia familiei, Consuela Stoicescu a urmat Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale, la Universitatea Bucureşti. Perioada studiilor universitare s-a derulat pentru ea sub semnul „flower power”, într-un Bucureşti feeric luminat, cu o viaţă culturală efervescentă. După absolvire, în 1974, Consuela Stoicescu lucrează timp de doi ani, ca profesoară de franceză la Liceul mecanic nr. 2 din Petroşani, judeţul Hunedoara. Vorbind despre această perioadă, afirmă despre sine că a fost un dascăl cu pasiunea începutului, ce a făcut o autentică muncă de apostolat. După stagiatură, renunţă la învăţământ şi devine traducător la uzina „1 Mai”, din Ploieşti. Urmează apoi, Petrostar, unde Consuela Stoicescu este şi în prezent, translator-interpret de engleză-franceză. Pasiunea dovedită la locul de muncă o defineşte şi în traducerile literare pe care le realizează din poeţi precum Charles Baudelaire, Jacques Prévert, Guillaume Apollinaire, dar şi din proza lui Pablo Neruda. Scrie ea însăşi stihuri şi proză, iar « Pereche de îngeri » rămâne cea mai bună demonstraţie că autoarea este o persoană interesată de ceea ce face şi dornică de nou. Consuela Stoicescu are doi copii – o fiică, Anca-Maria, în vârstă de 31 de ani şi un fiu, Lucian-Mihnea, de 20 de ani.
 
 
- În funcţie de ce criterii alegi un anumit poem pe care să îl transpui într-o altă limbă?
- Criterii absolut subiective, care ţin de lecturile curente, filmele vizionate sau anumite melodii – ascult muzica tot timpul, în timp ce fac traduceri la birou – cu căştile la urechi, când deretic pe-acasă, scriu corespondenţă, intru pe chat, etc. Muzica mai veche mă duce, pe rând, cu gândul la crâmpeie de viaţă din bogatul bagaj pe care-l purtăm fiecare, cu noi în conştiinţă, de unde memoria afectivă ne dă flash-uri, într-o anumită atmosferă: „Michelle”, „Girl”, „Let it be”, „Black Bird”, „Rocky Racoon”, „Hey Jude”, … ale nepreţuiţilor Beatles-i, „L’après-midi d’un faune” (Debussy), „Anotimpurile” lui Vivaldi, rock-urile Led Zeppelinilor,flautul lui Jethro Tull, neasemuitul blues al lui John Mayall, etc. În studenţie, obişnuiam să merg cu o prietenă la Biblioteca Centrală de Stat, la sala de muzică şi, cu căştile în urechi, învăţam în sesiune. Vivaldi mergea cu rigorile lingvisticii, pe când pentru teoria literaturii preferam Debussy, şi tot aşa. Pe Prevert îl „disecam” împreună, pe folk local: Mircea Vintilă şi Mircea Florian.
 
- Îţi mai aminteşti care a fost primul poem pe care l-ai tradus?
- Am trecut prin multe situaţii critice şi răscruci în viaţă, aşa că am fost nevoită să las în uitare anumite porţiuni, conform acelui mecanism de a reţine doar ce e bun, ca să poţi merge mai departe, aşadar poate am mai făcut traduceri în studenţie, când m-am îndrăgostit de Apollinaire, dar recent am debutat cu un poem pe care nu-l cunoşteam, de Baudelaire, „Au Lecteur”, dintr-o prefaţă la o ediţie veche „Les Fleurs du Mal”. Este primul din noua serie de după vârsta mea de jumătate de secol.
 
- Ai tradus şi ai adaptat versuri din Charles Baudelaire, Jacques Prévert, Guillaume Apollinaire, dar şi proză din Pablo Neruda. Ce te-a atras la creaţiile lor şi cât de mult crezi că te-ai apropiat de original în traducerile pe care le-ai făcut?
- Mă tem că, în general, am tendinţa nu să mă apropii, ci chiar să mă depărtez de original, aşa că traducerile mele ajung să fie „adaptări după”. Traducerea este pentru mine ca un fel de transcriere în viziunea mea proprie a unui text care-mi place, mă incită, mă „fură”.
Ce m-a atras la autorii din care am tradus?
La Baudelaire, m-am cufundat în acel decor de calm, lux şi voluptate, unde poetul îşi cheamă iubita, sora de suflet; Jacques Prévert m-a incitat să urmăresc cu privirea zborul portretului de pasăre, animat cu acel „şic” franţuzesc de neegalat; cu Apollinaire m-am plimbat de atâtea ori „sous le pont Mirabeau”, iar Neruda m-a susţinut în efortul de a limpezi bâlciul amintirilor care m-a prins în caruselul cu căluşei al sorţii.
Fiecare are ceva să-mi spună pentru perseverenţa cu care, aidoma paznicului în lanul de secară („The Catcher in the Rye”), insist să apăr, cu patimă adolescentină, ca un alt Holden Caulfield pe plaiuri mioritice, tărâmul poeziei, al idealului, adevărului, iubirii, valorilor morale de la care nu concep să abdic înspre compromisuri balcanice de conjunctură. Nu e o fugă de realitate, ci o hrană cultivată ca să întărească spiritul în faţa vicisitudinilor din lumea fiinţării politice în cetate (căci suntem şi zoon politicon).
 
- Cât de important este să reuşeşti să păstrezi ritmul şi rima în poemele pe care le traduci?
- Ritmul şi rima mi se par obligatorii, ca o datorie faţă de autor, dar cred că ele vin abia la retuş, printr-o muncă de rafinare a traducerii – pe care eu nu o fac întotdeauna, pentru că nu am mereu răgazul, însă imaginile poetice cred că pot fi „adaptate”, deşi cu grijă si străduinţa de a păstra întotdeauna acea „tuşă” a autorului original.
 
- Ce părere ai despre perfecţiunea formei?
- Forma şi conţinutul, o dezbatere veche.
Când vine vorba de perfecţiunea formei, îmi vin în minte mai multe elemente, care m-au preocupat în studenţie, vârstă la care devenim perfecţionişti, adâncindu-ne în analize înspre filosofie:
 
  1. Orhideele – sunt un simbol al purităţii, perfecţiunii şi feminităţii, de asemenea orhideele au inspirat numeroase mituri. Probabil din cauza formei lor deosebite, perfecte, orhideele au fost folosite în multe locuri pentru magie, ca talismane sau alte practici.
 
  1. ‘Luceafărul’ lui Eminescu – este o capodoperă nu numai prin profunzimea ideilor, ci şi prin perfecţiunea formei. Dintre particularităţile de stil ale poeziei, se remarcă, mai întâi, limpezimea clasică. Aceasta a fost obţinută prin înlăturarea podoabelor stilistice. Poetul utilizează puţine adjective, în majoritate de origine latină.
 
  1.  Oul - simplitatea formei de ou, forma perfectă, este, paradoxal, încărcată de simbolism. Este ştiut că în mitologiile mai multor popoare, există credinţe potrivit cărora Universul s-ar fi născut din oul primordial, întrupat dintr-o mare nesfârşită, purtătoare a germenilor vieţii. China vorbeşte despre oul cosmic, care se dezmembrează creând lumea. „Oul dogmatic” al lui Ion Barbu prezintă oul ca ambivalent, “palat de nuntă şi cavou”, închide în substanţa sa începutul şi sfârşitul, viaţa şi moartea, fiind sediu deopotrivă al creaţiei şi al distrugerii, al increatului, ce conservă in nuce dimensiunile temporale şi spaţiale ale lumii, şi al nunţii, care începe devenirea, dar şi entropia soldată cu moarte, cu sfârşitul inevitabil. Pe tema ovoidului, în creaţia lui Brâncuşi, se comentează că el avea să realizeze forma pură, liberă de orice gravitate terestră, o formă atât de liberă în propria ei viaţă ca aceea a geometriei analitice ( “Începutul lumii”) : forma este simplă, perfectă – un ovoid clasic, de bronz, cu suprafaţa lustruită, în aşa fel încât acţionează ca o oglindă. Astfel, în adâncul Începutului Lumii se oglindeşte privitorul, cu propriul său univers imediat. Materialul efemer se reflectă în oul simbolic, ca formă de perfecţiune.
 
  1. .Parnasienii (Leconte de Lisle, José-Maria Hérédia) – au cultivat o poezie decorativă, livrescă, marcată de perfecţiunea formei, dar lipsită de elanuri sufleteşti. Reversul clasicismului – a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea “îngheţării sufletului” în perfecţiunea formei.
 
Spre deosebire de parnasianism, simbolismul nu este preocupat de aspecte legate de perfecţiunea formei, ci de realizarea sugestiei.
În această accepţiune, strict literară, eu înclin înspre simbolişti, tot aşa cum între cei trei tenori celebri (Plácido Domingo, José Carreras si Luciano Pavarotti), îl prefer pe Luciano Pavarotti pentru patosul vocii, chiar dacă este cel mai puţin cultivat tehnic dintre cei trei. Nu ceva perfect mă atrage, ci mai degrabă sugestiv, simbolic, mi se pare mai bogat, ca un râu care se revarsă, imperfect, dar impetuos, dincolo de matcă, cu graţia sălbăticiei.
Poate că a merge sau nu pe perfecţiunea formei ţine de temperamentul fiecăruia, iar eu aş comenta aici prin spusele unuia din personajele mele – care a „apărut” într-o bună zi şi continuă să fiinţeze în ceea ce scriu, ca şi când ar avea o viaţă proprie: Angeline – „născută” în „Pereche de îngeri”.
Fragmentul de mai jos este dintr-un episod care continuă perechea, în nepereche: („ANGELINE şi restul zilelor ei, în foi de viţă »)
 
„Se ferise întotdeaunade prea multă înţelepciune, de genul vorbelor celebre, lăsate de obicei postum, de autori, gânditori celebri: « Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea”, “Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima”…
Frumos, adevărat, succint, de o formulare perfecta, ca şi când s-ar fi rostit nişte sentinţe, după o viaţă întreagă de acumulări, ajungându-se, în mod fatal, la sfârşitul ei. Mici testamente de voinţă, de reflexie, lăsate urmaşilor ca o dâră fosforescentă de-a lungul autostrăzilor.
Ea însă nu voia să devină prea înţeleaptă, ar fi vrut să se mai bucure de viaţă. Când devii aşa de înţelept, îşi zicea, probabil ai ajuns într-un punct atât de perfect în care nu mai ai ce face altceva decât să te retragi în asceză, sau… te sinucizi !
Ei îi plăcea Viata.
Şi totuşi, era condamnată la…înţelepciune, prin singurătate, sau poate lucrul ăsta venea chiar de la ea, din prea marea exigenţă şi inflexibilitatea de a accepta cenuşiul rutinei – pentru alţii odihnitor, pentru ea ucigător, din prea frecventa reflexivitate la care fusese condamnată, poate chiar dinainte de naştere, prin înţelepciunea dezvoltată în familii de intelectuali, preluase prea mult din preocuparea pentru forma perfecta, din gena filologului, lingvistului, literatului, de pe la strămoşi, sau poate din vieţi anterioare ? »
 
Cam aşa aş răspunde la întrebarea despre perfecţiunea formei.
 
- Ce rol are spontaneitatea în transpunerile tale?
- Mi se întâmplă să traduc ceva, să depun traducerea undeva, într-un loc mai ferit din computer, care mi se pare secret cumva, e ca şi cum am notat ceva în grabă şi absolut personal – acolo sunt ideile mele desprinse din scrierea iniţială. Totul e absolut spontan, scriu grăbit, de parcă ar fi un dicteu automat care curge înspre mine dintr-o fântâna cu stropitoare.
Apoi, revin după un timp, recitesc originalul şi văd nişte detalii care mi-au scăpat prima dată. Sau poate vibrez mai limpede, e chestie de dispoziţie, poate. Şi atunci, umblu la nişte retuşuri, care se pot adânci până la a schimba întreg conceptul de traducere. Aşa mi se întâmplă şi cu muzica veche, pe care o ascult după un timp cu altă sensibilitate, în orice Beatles descopăr mereu ceva care-mi place şi mai mult, la fel cu recitirea unei cărţi.
Tot aşa cum, de pildă, se citesc poveştile – am găsit ceva interesant pe tema asta, comentat de N. C. Munteanu: „Ştim acum cu toţii că basmele se citesc de cel puţin două ori în viaţă: o dată când eşti copil, perioadă în care imaginaţia prinde aripi, se nasc lumile posibile, reprezentările sunt clare, fantasmele născute din lectură sunt exact ceea ce sunt prin ele însele, o zână este o zână, un zmeu e un zmeu, un împărat este un împărat. La a doua lectură, după ce am devenit adulţi şi am făcut cunoştinţă cu imaginarul colectiv, cu resursele sale şi cu moştenirea sa, adânc impregnată în fiinţa noastră, imaginile din basme devin simboluri, devin reprezentări a altceva, în funcţie de basm, relaţia dintre feţi frumoşi şi Ilene Cosânzene îşi pierde din inocenţă, întunericul codrilor relevă secrete întunecate ale imaginarului propriu şi colectiv, lupta dintre bine şi rău capătă cu totul alte dimensiuni şi alte înţelesuri, totul se întâmplă acum într-un plan superior, metafizic, în care putem să descoperim secrete ale propriei existenţe, codificate de către înţelepciunea populară şi care se lasă descoperite în complexitatea lor încetul cu încetul, pas cu pas. De aceea spunem că basmele sunt mereu actuale, că ne reprezintă şi că sunt nepieritoare.”
 
- Mai apar, câteodată, şi „complicaţii” atunci când traduci/adaptezi? În ce constau şi cum le rezolvi?
- E pasionant să traduci, simţi pe de o parte plăcerea filologului de a transpune mental gândirea autorului în altă limbă decât a fost scrisă, plecând de la adevărul ilustrat, care este gândit la fel în orice limbă, în logos uman universal. Desigur, există şi o componentă subiectivă, ca în „citirea” oricărei opere de artă şi care depinde de sensibilitatea, gradul de cultură şi gândire, de logică şi background-ul traducătorului. După mine, important este să redai în echivalent ceea e mai important, ceea ce te frapează, ceea ce este universal, recompunând imaginile poetice, şi nu o fidelitate excesivă a mijloacelor, ritm, rimă, sinonimie a cuvintelor. Pentru că, la fel ca într-o pictură, nu faci decât s-o „citeşti” şi să încerci să transmiţi cititorului / publicului frumuseţea unei imagini, cât mai sugestiv, aşa încât noua citire, cea a traducerii, să ducă la aceeaşi emoţie artistică sau la una echivalentă cu prima.
 
- Cum îţi dai seama că o traducere este într-adevăr, de calitate?
- Mă tem că stau prost la capitolul evaluare. Dincolo de complexele mele de a nu fi competitivă, crescând ca al doilea copil într-o familie unde primul era foarte reuşit şi un model ideal pentru cel de-al doilea, pur şi simplu nu-mi fac iluzii mari despre calitatea traducerilor mele; mă simt doar bine comiţând actul în sine de traducere, de al cărui rezultat, personal, nu sunt niciodată mulţumită… pentru că, aşa cum spuneam, revenind după un timp, pot traduce foarte diferit, în principiu mai bine ca prima oară, dar nu neapărat. Rămâne să am confirmarea celor care citesc traducerile mele.
 
- Dacă Baudelaire, Prévert, Apollinaire sau Neruda ar fi în viaţă, ce ar spune despre traducerile tale?
- Ar fi fost pasionant să pot colabora cu astfel de autori, să trăiesc în preajma unor oameni de o asemenea cultură şi putere a creaţiei, ceea ce nu s-a întâmplat. Am tradus însă, de pildă, şi o poezie a Anei Blandiana, care îmi place şi o descopăr în câte o poezie ca pe un fel de „soră” – ne asemănăm mult în structura sensibilă, aşa cred, şi întâmplarea a făcut să-i parvină traducerea mea şi să-mi mulţumească pentru ea (poate doar din politeţe?).
 
SOMEBODY IS MAYBE DREAMING OF ME…
 
There is maybe somebody dreaming of me
That’s why me gestures
Are so soft
And not finalised
With a purpose forgotten
At half motion
Grotesque
That’s why outlines efface
Second by second
And my deeds are melting
And maybe the one dreaming about me
Is once in a while torn out
Of his dream
Awaken
Carried by force
in his daily occurrence
 
That’s why I get dark
Hanging sometimes
Like a snow flake
Melting
Without me knowing
If he would ever get asleep again
So that something could
Happen here, to me…
 
 
 
                       Ana Blandiana (translated)
Traducere a poeziei:
Poate că mă visează cineva -

 

Poate că mă visează cineva
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc…

 
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.
 
- Ce ai în plan să traduci pe viitor?
- Nu am nici un plan.
Sunt învăţată de multă vreme să mi se facă program de către alţii (părinţii, şefii la serviciu, copiii acasă, soţul când trăia, fratele meu în copilărie, etc.), aşa încât mă las pradă vremurilor, timpurilor, date fiind corvezile zilnice pe care le port cu mine de atâta vreme: câştigarea existenţei la un serviciu, menaj acasă, meditaţii la limbi străine, crescut copii, îngrijit bolnavi – părinţii mei, pe rând, apoi soţul meu, şi tot aşa. Probabil, între timp, stimulii de curaj şi încăpăţânare m-au părăsit, nervii s-au tocit.
Nu am în plan să traduc nimic. Vorba poetului: ”privind fără de ţintă-n sus/într-o sălbatecă splendoare”…Am doar plăcerea de a o face, cine ştie când, poate într-o după-masă cu „soleil couchant”…într-o clipă de răgaz. Poate se va întâmpla din nou şi atunci va fi o plăcere.
 
- Din câte ştiu, Consuela Stoicescu este şi poetă. Cum şi când ai început să scrii versuri?
- În şcoala primară, fiind la Şcoala de muzică, la secţia Pian, luam lecţii de pian, în afara orelor de clasă prea puţine, cu o profesoară excelentă, care m-a pus să versific pe cântecele de copii. Apoi am devenit „poet de curte”- cum mi se spunea acasă, pe vremea când învăţătoarea mă punea să scriu câte o poezie pe o temă, la diverse ocazii, şi, cum era o persoană excesiv de politică, propovăduitoare a lui Lenin, Vasile Roaită şi a „omului sovietic” pe care-l prezenta ca pe o fiinţă extraterestră cu un summum de calităţi (m-a marcat!), îmi amintesc de o poezie la moartea lui Gheorghiu Dej, cu celebra rimă ”tovarăşe Gheorghiu Dej, / N-ai dat vreodată greş”- care a devenit subiect de mocherie pentru întreaga familie, ani de zile după aceea.
 
- Unde ai publicat?
- În liceu, am publicat poezie în „Revista şcolii” a Liceului Caragiale din Ploieşti, în câteva rânduri. Am mai publicat recent poezii într-o revistă din Targovişte, absolut întâmplător („Secretele Clepsidrei”- versuri şi adaptări), apoi, de curând, în revista lui Laurenţiu Orăşanu, la NY, tot întâmplător.
Nu m-a preocupat să public, nu îndrăzneam, nu consider că merit să fiu citită de altcineva decât de mine. Sau poate doar de persoane care au o structură similară cu a mea, bănuiesc ca mai sunt, şi la care poate ajunge mesajul meu sub forma lui destul de „indiscretă”, aşa cum e. Nu am reuşit să îmbrac mesajul meu într-o formă care să capete universalitate şi impersonalul de incriptare necesar unei poezii adevărate, încă mai lucrez la asta.
Nu am făcut niciodată o preocupare temeinică din scris, deşi au fost momente când aş fi vrut asta, nu am frecventat cenacluri, să învăţ meşteşugul scrisului. Regret că nu s-a întâmplat aşa. Tot aşa cum regret învăţământul, căci aveam din familie „gena” didactică. Se pare că m-am risipit în căsătorii, copii şi greutăţi, fără să am răgazul să mă „adun”; îmi tot zic că poate o s-o fac la pensie, însă pensia a devenit o perspectivă sumbră, dat fiind cuantumul ei aici şi spectrul crizei, care aici, abia acum începe să-şi arate colţii. Mă întreb dacă o să mă descurc singură cu pensia. Aş căuta colaborări la reviste, ceea ce este greu, îţi trebuie relaţii să „pătrunzi” şi diplomaţie să rezişti unde ai pătruns, din păcate aici totul ţine prea puţin până la deloc de valoare, seriozitate, ci mai mult şi aproape total de „balcanisme”…La fel, la inspectoratul şcolar pentru ore de predat.
 
Ah! Uitam. Am tradus din engleză în română, acum 2-3 ani, o carte pentru Editura „Curtea Veche ”- „Cinci disfuncţii ale muncii în echipă. O fabulă pentru lideri” (Patrick Lencioni): se găseşte la adresa:
 
- Cât de asemănătoare sunt cele două experienţe, de a scrie şi de a traduce?
- Aş zice că traducând, îmi vin idei pentru scris. Dar nu ar fi prea exact, ci mai degrabă, traducerile funcţionează ca un fel de „încălzire” la intrarea pe terenul de joc al unui „homo ludens” în meciul cu literatura şi preocupările pentru scris. E la fel ca răsfoirea unui album de artă, când mă frapează câte un tablou şi de acolo desprind, prin derivare, alte imagini, de data asta poetice. Ca în copilărie, când cartea cu poze mă inspira să improvizez cântecele. Acum am ajuns să înţeleg de ce aveau nevoie scriitorii de acea vilă pe Cumpătu, la Sinaia, despre care aflasem, cu mare respect, în copilărie, într-o vacanţă la Sinaia, că e locul lor de creaţie. Ca şi albumele de artă, frumuseţea peisajelor montane din România, ionizarea negativă, calmul unei vacanţe cu mijloace materiale asigurate, timp liber de petrecut în companie de specialitate, toate astea stimulează starea poetică, prin mijlocirea unei retrageri din stresul cotidian, ducând omul mai aproape de cer şi sfinţenie.
 
- Se regăsesc influenţe din ceea ce traduci în poemele tale?
- Într-o bruscă stare adolescentină efervescentă, în ultimii doi ani am folosit autorii mei preferaţi din care am tradus, sporadic, pentru a transmite, cu ţintă precisă, sentimente sublimate în scris. „Pereche de îngeri” dezvăluie acest secret, dincolo de „scenariul” în care autoarea mişcă personajele pereche, pe alocuri cu umor, ca să estompeze, poate, adevărul de la baza „scenariului”.
 
- Cum se îmbină poezia pe care o scrii şi o traduci cu munca ta?
- Sunt perioade lungi în care nu mă pot răsfăţa cu poezie, am mult de lucru la serviciu, plus că mai ”prind” traduceri şi pe-acasă, acte cu legalizare la notarul public unde am specimen de semnătură, asta ca să-mi “rotunjesc veniturile”, sau mai vaste traduceri de specialitate tehnică sau comercială: bibliografie pentru doctorate, traduceri de proiecte, traduceri pentru activitatea de cercetare a profesorilor de la Universitatea de Petrol si Gaze, unde am predat şi eu la un moment dat, nişte ore şi am multe cunoştinţe.
 
-Ce planuri de viitor ai? 
- Nu am planuri, deocamdată încerc să mă acomodez cu desprinderea de un job fix, pentru pensie, la anul, oscilez între a lua ore în învăţământ, sau a colabora la nişte reviste. În loc de planuri, mă rog zilnic la Dumnezeu, la trezirea dimineaţa, să mă ajute, mulţumindu-i că mi-a dat de trăit încă o zi, să-mi pot vedea fiul pornit pe drumul vieţii lui.
- Ce recomandare le-ai face celor care doresc să se apuce de scris şi tradus literatură?
- Să fie mai hotărâţi şi mai focalizaţi ca mine, mai ales că acum şi in România pot beneficia de mijloace de instruire şi informare care nu existau în timpul « cortinei de fier », să-şi găsească mai devreme vocaţia şi să lupte să şi-o pună în operă cu conştiinciozitate, cu ambiţie. Să revină asupra celor scrise şi traduse de câteva ori, înainte să « lanseze la apă» ceea ce scriu şi să caute modele şi profesori mentori.
Eu, personal, aş fi vrut, cum am mai spus, să urmez o facultate de ziaristică, iar după absolvire, să plec apoi de jos, într-un ziar, cu corectura, apoi reportaje în teren, pentru a ajunge să scriu editoriale.
Cred că meseria scrisului se învaţă, tot aşa cum cred că trebuie să ai vocaţie în asta ca să porneşti în această direcţie. Pentru că, mai cred, tot ce-ţi place şi faci cu trup şi suflet, nu-ţi cere efort, oricât de mult ai munci.
- Cum obişnuieşti să îţi petreci timpul liber?
- Seara, urmăresc cu sufletul la gură ştirile politice, sau talk-show-uri, care îmi confirmă în prezent bănuielile pe care le-am avut imediat după revoluţia din România, apoi după mineriada din iunie ’90, care a fost mult mai mult decât un duş rece, un ceva foarte neplăcut cu care am plătit, ca un revers al medaliei, acel ceva de mare bucurie dinainte, euforia momentelor cu revoluţia televizată, care ştim acum că a fost confiscată, cum, de cine şi de ce.
Spun asta pentru că, încă din copilărie, urmăream – aşa cum stai cu ochii în sus să vezi cum se înalţă un zmeu de hârtie în pale de vânt, succesiunea aproape mecanică a tristeţilor din acea dezamăgire care vine, în mod fatal, după o bucurie prea mare, ca şi când trebuie să plăteşti cu ceva mereu; deseori şi invers, ca soarele care iese după ploaia zbuciumată de vară, încercând mereu să mă supun acestui ciclu natural de compensaţii şi astfel să-mi temperez entuziasmele prea clocotitoare în reacţiile personale cu care funcţionez şi acum.
 
În unele week-enduri mai libere de gospodărie şi alte probleme, îmi place să văd, încă o dată (am o rezervă de filme bune primite cadou în pachete « long distance » de la iubitul meu), un film care mi-a plăcut si să regăsesc acolo tot felul de conexiuni de viaţă, să înţeleg, mereu mai mult din sensul trecerii noastre pe pământ. Îmi place filmul, îmi place aproape la fel de mult ca muzica. Sunt mijloace sugestive de a sorbi o ceaşcă de… viaţă.
 
- Ce hobby-uri ai ?
- Ieşiri în natură, grădinărit, predarea limbilor străine, traduceri literare, petreceri cu prietenii, desenat în creion, iar pe locul întâi, MUZICA pe care o ascult, o cânt şi o dansez cu plăcere, oricând, şi care e tămăduitoare în momente de cumpănă.
 
- Ce ai dori să le transmiţi cititorilor acestui interviu?
- Aş vrea să reuşesc să le transmit cititorilor ceva din optimismul meu, neînfrânt de dramele personale, de eşecurile inerente sau vinovate, ceva din bucuria mea de a lua din existenţă inefabilul comunicării umane, care încălzeşte şi mângâie cea mai rece şi monotonă ploaie de noiembrie.
Aş mai vrea să infirm frica de bătrâneţe din cochetul refuz al femeii de a-şi declara vârsta şi văicărelile despre pierderea tinereţii, pentru că eu cred că fiecare vârstă are simbolistica ei, bucuriile ei, misterele ei şi mai cred în acel echilibru care face ca atunci când pierzi ceva, să câştigi altceva, care ţine de o logică a universului, de ceea ce francezii spun “si jeunesse savait, si vieillesse pouvait…”, cu seninătatea pe care doar credinţa în Dumnezeu ne-o poate dărui, la orice vârstă.
 
Îmi iau la revedere, cu mulţumirea că v-am transmis gândurile mele…cum spunea Constantin Noica: “am dat cuiva bogăţia câtorva gânduri şi m-am întors în sărăcia mea.”
 
 
Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

“Cititorul este timpul înşirat pe generaţii” – Dialog despre stihuri şi proză semnate de Rodica Elena Lupu

iulie 13, 2009 admin 1 comentariu
By Octavian Curpas, justitia@justice.com
 
În copilărie, scriitoarea Rodica Elena Lupu le-a dat celor mari, fără să ştie, o lecţie de rezistenţă şi demnitate. Evenimentul s-a petrecut la serbarea organizată la sfârşitul primului trimestru din clasa întâia, înaintea vacanţei de iarnă. Fiecare elev pregătise câte o poezioară, pe care să i-o spună lui Moş Gerilă, invitat şi el la sindrofie. Atâta doar că versurile declamate cu această ocazie de Rodica Elena Lupu îi aparţineau lui Octavian Goga, poet interzis de autoritatea comunistă. În ele se vorbea de Moş Crăciun şi nicidecum de Moş… Gerilă. Într-o vreme în care bradul se împodobea doar de Anul Nou, “Crăciunul copiilor”, s-a dovedit un prilej ca viitoarea scriitoare să le arate învăţătoarei, părinţilor şi odraslelor ce luau parte la festivitate, că bunul-simţ şi puritatea sunt adevărate arme. Şi că menirea lor rămâne aceea de a le oferi putere pământenilor temători de duşmani vremelnici. Într-o societate lipsită de scrupule, ce îşi schimbase valorile, Rodica Elena Lupu a spus răspicat, curajos şi fără teamă ce gândea şi simţea. Iar gândurile şi simţămintele ei de altădată, se regăsesc peste ani, în creaţiile literare de mai târziu, ce îi poartă semnătura.
 
Rodica Elena Lupu s-a născut pe 27 ianuarie 1951, la Războieni Cetate, în judeţul Alba. A urmat Institutul Economic din Cluj Napoca (1970-1972) şi Facultatea de Drept din Bucureşti (1990-1994). În prezent, este şef serviciu relaţii publice în Ministerul Transporturilor şi consideră că nimic nu se compară cu satisfacţia de a fi reuşit să muncească pentru şi cu oameni. Scriitoarea are o fiică, Monia (36), de profesie manager, care i-a dăruit doi nepoţei, o fetiţă şi un băieţel, alături de care aceasta se simte fericită şi împlinită.
 
 
- Vă plăcea să citiţi în copilărie?
- Da, foarte mult. Citeam până târziu seara, cu lanterna sub plapumă. Mama mă certa, să nu mă culc târziu, pentru că dimineaţa trebuia să merg la şcoală şi atunci am gasit soluţia: lanterna.
 
- Care a fost cartea dvs. preferată?
- Au fost mai multe. Nu pot să nu amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco.
 
- În „Scara cu flori” spuneţi: „Iar când se-aprind tăceri de piatră/Şi nu mai ştim ciopli lumina/Alunecăm pe scara florii/Să luăm în braţe rădăcina.”
- Aşa este, „iarba verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.”
 
- Să ne întoarcem la rădăcina poetică a Rodicăi Lupu. Vorbiţi-ne despre debutul dvs.
- Nu-s de seamă vorbele, când nu se văd faptele. Am debutat la editura Curtea Veche cu „Vacanţe, vacanţe”… o carte despre călătoriile mele prin Europa.
 
- Ce a urmat după aceea?
- A urmat cartea „Sănătate şi frumuseţe”, o carte dedicată femeilor, din care au apărut trei ediţii.
 
- Vă rugăm să ne enumeraţi câteva din volumele dvs. de versuri.
- „Clipa”, „Voi trăi…clipa”, „Regăsire” şi în curs de apariţie, un volum pe care încă nu m-am decis cum să îl numesc.
 
- Câte ore pe zi scrieţi?
- Opt ore pe zi scriu la birou pentru că acesta îmi este serviciul: răspund petenţilor. În ceea ce priveşte cartea, recunosc, sunt zile in care nu scriu deloc, dar asta nu înseamnă că prin mintea mea nu trece nimic. Dimpotrivă, trec multe care apar într-o bună zi pe hârtie.
 
- Ceea ce scrieţi vă reuşeşte din prima sau trebuie să reveniţi şi să rescrieţi?
-Uneori, reuşesc să scriu o poezie din prima, alteori revin. Nu revin niciodată atunci când scriu un roman.
 
- Ce poeţi v-au influenţat?
- Mihai Eminescu, Grigore Vieru şi Adrian Păunescu.
 
- Aţi mai cochetat şi cu alte genuri literare?
- Am scris poezie, romane – „Timpul judecă şi plăteşte”, „Miracolul vieţii”, „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, „O umbră din trecut”, „Glasul inimii” care a apărut în editia a II-a., cărţi de călătorie.
 
- Numiţi-ne câteva dintre tipăriturile naţionale şi internaţionale în care aţi publicat.
- „Oglinda literară” din România, „Observatoirul”, „Alternativa”, „Atheneum” din Canada, „Asymetria” din Franta, „AGERO” din Stuttgart-Germania, revista „Clipa” din SUA, „Romanian Global News” – Agenţia de presă pentru românii de pretutindeni, „Analize şi Fapte” – ARP, revistele „Ecoul”, „Luceafărul românesc”, “Capricorn”, „Boabe de grâu” „Semănătorul”, editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu… Pe Internet, în diferite reviste…
 
- „Este tot ce-a putut gândul/Vouă să vă las în dar:/Dragostea, versul şi cântul/Numele de ardelean.” Toate acestea vreţi să le lăsaţi în „Dar” cititorilor.
- DA. Pentru mine, fiecare zi este un cadou, dacă pot să deschid ochii, să mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-a lungul vieţii. Aceasta este ca un cont în bancă, iei de acolo exact ce ai adunat. Sfatul meu este să faci şi tu la fel, cititorule! Să aduni multă fericire şi tot ce e frumos în contul tău de amintiri şi să le mulţumeşti la fel cum le mulţumesc eu celor care şi-au adus aportul la contul meu de amintiri, unde şi astăzi strâng şi mai strâng. Cititorul este timpul înşirat pe generaţii şi el va spune totul.
 
- Aveţi o Diplomă de excelenţă pentru promovarea folclorului românesc. Ce realizări aţi avut, prin ce v-aţi făcut remarcată?
- Prin emisiunea de la televiziune unde împreună cu Lucky Marinescu, marea noastră artistă, realizăm un show care are loc în fiecare sâmbătă seara şi unde promovăm noi talente sau prezentăm artişti consacraţi din folclorul nostru.
 
- Sunteţi directorul Editurii Anamarol. Când a început colaborarea dvs. cu această editură?
-În luna mai a anului 2003. Primele cărţi scrise de mine au fost editate la DACIA Cluj şi la Editura CURTEA VECHE Bucureşti, dar m-au deranjat preţurile mari practicate şi calitatea.
 
- Care este strategia dvs. de succes, ca director al Editurii Anamarol?
- Preţuri mici, calitate, termen de realizare şi livrare prompte.
 
- Care sunt domeniile din care publicaţi la Editura Anamarol?
- Istorie, artă, muzică, sport, beletristică, dar şi cărţi pentru cei mici.
 
- Ce principii stau la baza selectării cărţilor care văd lumina tiparului, aici?
- Editura ANAMAROL ţine aprinsă flacăra speranţei de a nu ne pierde încrederea în visurile, idealurile şi în frumuseţile vieţii şi de a nu ne rupe firele ce ne leagă de limba noastră românească.
 
- Vă rugăm să ne numiţi câteva din cele mai importante tiluri apărute la Anamarol.
- Dintre cele peste 150 de cărţi editate de mine la editura Anamarol amintesc: „Jurnal 2004, 2005 si 2006”, „Săptămâna roşie”, „Bonifacia”, „Ostinato”, „Arta refugii”, „Gherla Latesti”, „Patimile dupa Piteşti” semnate de Paul Goma (Franţa), „Vine seninul” de Gabriela Calutiu Sonnenberg (Spania), „Satire” de Valeriu Cercel (Hamilton-Canada), „Medicina alternativă văzută de un inginer” şi „Cu hipnoza şi tu poţi face minuni” de Ovidiu Creangă (Toronto-Canada), antologii trilingve (română, engleză, franceză), poezii semnate de poete din România, SUA, Canada: “Doamnele poeziei”, „Şansele poeziei”, „Ortopezii” de Michael Cutui (Germania), „Prin sita vremii” şi „Oglindiri” de Elena Buică (Pikering-Canada), „Trandafirul deşertului”, „Atingeri divine” de Mariana Eftimie Kabbout (Galaţi-România), „Celor fără vină” de Felicia Feldiorean (Germania).
 
- Descrieţi-ne pe scurt, serviciile oferite de editura pe care o conduceţi. Sunteţi mulţumită de ele?
- Tehnoredactare, corectură, chiar şi introducere de diacritice pentru autori din afara ţării care nu au aşa ceva, copertă, înscriere în Biblioteca Naţională a României, cod bare, preţuri mult mai mici decât celelalte edituri, timp scurt pentru apariţia cărţii.
 
- Vă afectează actuala criză economică, s-au schimbat cererile clienţilor, a devenit concurenţa mai acerbă în ultimul timp?
- Am editat două cărţi pe lună, în acest an. Aşadar, nu mă afectează.
 
- Ce planuri de viitor aveţi?
-Să cânt, să am în continuare emisiune la TV, dar nu ca şi cele de pe alte canale, care te ameţesc şi nu pricepi nimic din ele.
 
- Ce hobby-uri aveţi?
- Călătoria, muzica.
 
- Cum vă petreceţi timpul liber?
- Dacă am aşa ceva, călătorind.
 
- Dacă ar fi să luaţi viaţa de la capăt aţi schimba ceva?
- NU. Tainele mării nu se cunosc de pe mal.
 
- Vă rugăm să le transmiteţi un mesaj cititorilor noştri.
- Dragi cititori, vă invit să vizionaţi site-ul meu: www.rodicaelenalupu.piczo.com
Sufletul să vă fie plin de bucurie, să măsuraţi timpul în clipe petrecute cu cei dragi şi să luaţi din fiecare zi, o amintire!
 
TOATE CELE BUNE!!
A dumneavoastră scriitoare şi editoare, Rodica Elena LUPU
 
Valori româneşti nimic
Citeşte mai mult

Calendar

iulie 2010
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Iun    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Arhive

Căutare

Meta

Categorii

Powered by WordPress Web Design by SRS Solutions © 2010 Conexiuni Creştine Contemporane Design by SRS Solutions
SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline