Conexiuni Creştine Contemporane

Jurnal de studiu si dezvoltare personala

Studiul de caz 1: De la singuratate la acceptarea celorlalti

ianuarie 6, 2009 admin Niciun comentariu

 Isus este mereu alaturi de noi

Descrierea problemei

În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputinţa de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie că este vorba de ceilalţi membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înţelege cu adevărat, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacţionând cu violenţă faţă de ceilalţi, chiar dacă nu am nici o raţiune precisă în acest sens. Mi-aş dori să pot merge într-un loc în care să mă retrag, în singurătate poate, cel puţin pentru timp, undeva departe, un loc în care să-mi redescopăr sensul şi valorile.

 

Expresii cheie

Neputinţa de a mai putea accepta, nimeni nu mă înţelege, un loc în care să mă retrag, singurătate.

 

Termenul cel mai relevant: Singurătate.

 

Ioan 8:29 „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut”.

 

Î. Deşi tot mai mulţi ucenici Îl părăseau, Isus spune că totuşi nu va rămâne singur. Ce înseamnă acest lucru?

R. Singurătatea este o stare de spirit determinată nu de cei care îţi dau atenţie din jur sau de cei ce te ignoră. Ceea ce este important se referă la relaţia pe care o avem cu Dumnezeu şi modul în care ne conformăm planurilor Sale de a aduce binecuvântare pe pământ. Cât timp urmezi pe această cale, nu vei fi vreodată singur în accepţiunea deplină a cuvântului.

 

Î. Cum era Tatăl ceresc prezent împreună cu Isus? Cum se realiza la modul practic acest lucru?

R. Tatăl ceresc era prezent cu Isus prin tot ceea ce El făcea, prin tot ce vorbea, cu alte cuvinte prin toată viaţa Sa. Nu este vorba, în cazul de faţă, de o unire mistică, ci mai degrabă de conlucrarea între două Persoane şi două puteri care acţionează în aceeaşi direcţie. Această conlucrare aducea cu sine şi prezenţa Tatălui împreună cu Fiul.

 

Î. Prin urmare, care este condiţia de bază pentru a nu fi singur niciodată?

R. Pentru a nu fi singur niciodată, condiţia de bază este de a deveni conlucrător împreună cu Dumnezeu, ceea ce presupune o schimbare deplină a vieţii, dar având ca rezultat o satisfacţie deplină aici pe pământ şi o răsplată veşnică în Împărăţia cerurilor.

 

Redare amplificată

Cel ce L-a trimis pe Isus Hristos, adică Tatăl ceresc, avea să nu Îl abandoneze vreodată, fiindcă întotdeauna Fiul lui Dumnezeu s-a conformat planurilor divine pentru care a venit pe pământ.

 

Aplicaţie personală

Dacă Dumnezeu mă trimite, înseamnă că va fi cu mine mereu şi nu mă va părăsi vreodată. Dacă rămân consecvent acestei trimiteri, atunci mereu El îmi va fi aproape şi va merge alături de mine clipă de clipă şi ceas de ceas.

 

Pe măsură ce voi fi tot mai conştient de chemarea şi trimiterea lui Dumnezeu, voi avea o tot mai clară percepţie asupra prezenţei Sale împreună cu mine în fiecare clipă, indiferent de loc. Astfel singurătatea nu va mai exista pentru mine i deopotrivă nu voi mai fi perturbat în relaţiile mele cu ceilalţi, fiindcă voi înţelege că există un sens în tot ce trăiesc, un scop al lui Dumnezeu, o încredere pe care El mi-a acordat-o acolo unde mă găsesc şi oriunde mă voi afla de acum înainte.

 

Ioan 8:9 „Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia care stătea la mijloc (- n.a. acuzată de cei care ieşiseră din sală şi care o aduseseră înaintea lui Isus cu scopul de a fi omorâtă cu pietre)”.

 

Î. De ce au plecat toţi cei care o acuzau pe această femeie, după ce au auzit cuvintele lui Isus (la versetul 8 scrie că Domnul a spus să arunce cu pietre cel care este fără de păcat)?

R. Toate aceste persoane s-au simţit mustrate de acest răspuns care punea în evidenţă condiţia de bază pentru a putea acuza pe ceilalţi, care se reflectă prin a nu fi deopotrivă vinovat de o faptă similară.

 

Î. Care este prin urmare, condiţia de bază pentru a rămâne alături de Isus?

R. Pentru a rămâne alături de Isus este esenţial să accepţi cuvintele Sale, chiar şi atunci când ele cuprind o mustrare. Mai departe, trebuie să te identifici cu o situaţie similară cu a femeii descrise în acest verset, care era conştientă de dreptatea acuzaţiilor ce i se aduceau, dar nu avea nici un fel de argument pentru a le contracara. Ea ştia că destinul ei depindea de îndurarea Celui care fusese chemat să o judece: Isus.

 

Î. Legând înţelesul versetelor studiate, întrebarea este: Cum poţi să alungi singurătatea?

R. Singurătatea poate fi alungată prin prezenţa Tatălui ceresc, prin intermediul conlucrării cu El în împlinirea planurilor veşnice, iar pe de altă parte prin prezenţa Fiului, datorată acceptării învăţăturilor Sale, chiar şi atunci când ele conţin o binemeritată mustrare. În concluzie, trebuie să ajungem la o supunere deplină faţă de voia lui Dumnezeu şi să dovedim o ascultare continuă.

 

Redare amplificată

Un sentiment de profundă mustrare s-a produs în cugetul celor ce veniseră să o acuze pe acea femeie şi să-i ceară moartea. De aceea, aproape fără să realizeze ce făceau, au început să se retragă unul câte unul în măsura în care-şi dădeau seama de propria vinovăţie. În cele din urmă Isus a rămas singur cu persoana acuzată de aceşti învăţători ai Legii.

 

Aplicaţie personală

Ori de câte ori vor exista persoane care se vor uni să-mi facă vreun rău sau pentru a mă umili în vreun fel, dacă voi alerga la Hristos, dacă Îi voi cere ajutorul, dacă-L voi chema ca drept Judecător, atunci El va veni lângă mine şi îi va face de ruşine pe toţi aceştia.

 

Nimeni nu poate sta înaintea Sa, atunci când este stăpânit de gânduri murdare şi intenţii rele. De aceea, pentru a scăpa de cei ce îmi doresc răul este suficient să Îl chem pe Isus. Cât timp El este împreună cu mine voi avea o siguranţă deplină şi indiferent cât de multe ar fi persoanele răuvoitoare sau cei ce nu mă înţeleg, voi avea un sprijin ce nu va putea fi clătinat sau înlăturat de ceva din această lume sau de oriunde altundeva.

 

Rugăciune

„Dumnezeul meu atotputernic,

 

Chemarea pe care mi-o adresezi prin intermediul cuvintelor Scripturii, întrece cu mult tot ce mi-aş fi putut dori sau imagina. Tu m-ai ales şi m-ai trimis în această lume pentru a trăi o viaţă sfântă prin prezenţa Ta alături de mine în fiecare clipă, în fiecare ceas, oriunde m-a afla.

 

Prin urmare, niciodată nu sunt singur, fiindcă Tu eşti împreună cu mine şi mă înconjuri cu binecuvântarea Ta. Iar în relaţie cu ceilalţi, Tu mă înviorezi pentru a fi o sursă de putere şi de înţelepciune.

 

Cum să nu fiu împlinit datorită tuturor acestor lucruri? Şi cum îmi voi putea exprima pe deplin recunoştinţa faţă de tot ce faci pentru mine?

 

Totul are un sens clar în planul Tău cel veşnic şi nimic nu este trecut cu vederea. Chiar şi viaţa mea are un sens bine definit, iar eu nu pot decât să mă bucur mereu având acest gând în inimă şi în suflet.

 

Tu mi-ai acordat o încredere sfântă de a Te reprezenta acolo unde mă găsesc, iar dorinţa mea este de a împlini acest plan pe care îl ai cu mine. De aceea, în aceste clipe vin înaintea Ta pentru a-Ţi cere să mă întăreşti şi să îi dai acea înţelepciune de care am nevoie în împlinirea datoriilor vieţii.

 

De acum înainte nu am să mai dau atenţie sugestiilor negative, ci voi privi numai la Tine şi la ţinta desăvârşirii pe care ai pus-o înaintea mea.

 

Îţi sunt cu totul recunoscător, Te laud şi mă închin înaintea Ta. Slăvit să fii Tu în veci! Amin.”

 

O altă rugăciune

„Părintele meu ceresc,

 

Mă închin înaintea Ta şi am o bucurie negrăită fiindcă Tu eşti Dumnezeul meu, astfel că am convingerea că îmi vei oferi sprijin şi ajutor în faţa celor ce vin împotriva mea.

 

Indiferent cât de mare ar fi încercarea sau cât de multe ar fi persoanele sau situaţiile ce vin asupra mea, sunt sigur că vei fi alături de mine şi vei înlătura orice oprelişte.

 

Nimeni şi nimic nu poate sta împotriva Ta şi de aceea nu am de ce să mă tem atunci când Tu eşti alături de mine. De aceea, nu voi fugi din faţa unei realităţi schimbătoare, fiindcă puterea Ta se va manifesta şi o cale va fi deschisă pentru mine, pe care să păşesc.

 

De fiecare dată când încercările vor veni asupra mea sau negura gândurilor rele mă va cuprinde, am să privesc la prezenţa Ta împreună cu mine şi la puterea pe care o desfăşori în favoarea mea. De aceea, Te chem Dumnezeul meu alături de mine şi Te rog să creezi în mine acea siguranţă şi încredere pentru a nu mai da atenţie vreodată lucrurilor rele sau descurajării care mă asaltează.

 

Fii pentru mine acea putere care să distrugă orice fel de circumstanţe care s-ar ridica împotriva mea.

 

De aceea, aleg să nu îmi mai fac nici un fel de griji cu privire la prezent sau la viitor, ci toate lucrurile le voi privi ca fiind sub controlul Tău deplin. De fapt, toate sugestiile negative nu au bază în realitate, ci sunt un joc periculos al imaginaţie ce tinde să ne despartă de tine. Înţeleg acum că grija Ta ocrotitoare întotdeauna a fost şa va rămâne alături de mine.

 

A Ta să fie slava acum şi în veci! Amin.”

 

Plan de acţiune: Eliminarea simţământului de singurătate şi abandon

 

De acum înainte voi conştientiza tot mai mult faptul că Dumnezeu este alături de mine şi de aceea voi dedica mai mult timp în care să mă gândesc la acest lucru. Deopotrivă voi încerca să cuget la scopul pentru care Dumnezeu m-a chemat la existenţă, iar în relaţiile pe care le am cu ceilalţi voi încerca să reacţionez conform modelului divin descris în Biblie, adică dovedind blândeţe, înţelepciune, încredere, menţinând şi cultivând echilibrul interior.

 

Atingerea echilibrului interior va conduce la eliminarea sentimentului de singurătate şi de abandon, lucru pe care îl voi atinge prin exprimări verbale îngrijite, gânduri alese şi un comportament amabil faţă de cei din jur.

 

Plan de acţiune: Eliminarea temerii de cei din jur

 

De fiecare dată când îmi va mai fi teamă de ceilalţi oameni, mă voi gândi la faptul că Isus Hristos este alături de mine şi El nu va permite să fiu copleşit de către cei din jur. În acelaşi timp voi conştientiza prezenţa îngerilor sfinţi, venind în ajutorul meu şi astfel nu voi mai permite ca acest sentiment să mă mai domine.

 

În continuare, mă voi comporta prin raportare la această prezenţă cerească, fără a mai cere sau aştepta aprobarea celor din jur. Prin exprimare şi gândire voi dovedi curaj şi încredere, fiindcă prezenţa divină îmi va da putere şi motivaţie de a mă comporta astfel.

 

Exprimarea pozitivă a problemei

În ultima perioadă de timp am înţeles că am capacitatea de a-i accepta pe cei din jur, aşa cum sunt ei, fie că este vorba de ceilalţi membri ai familiei, fie de colegii de muncă sau de alte persoane cu care am de-a face. Faptul că am învăţat ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu, mai precis faptul că El mă înţelege cu adevărat, că  El cunoaşte care sunt nevoile şi încercările mele, mă determină să am răbdare şi calm în relaţiile pe care le am cu ceilalţi, indiferent de împrejurare.

 

Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată şi El nu mă va lăsa vreodată singur, prin urmare El mereu îmi va oferi acoperământul providenţei Sale. Aşadar, nu pot să spun decât că nu mă mai simt abandonat pe o planetă pustie şi nici tratat cu indiferenţă de cei din jur. Am un nou orizont, pe care doresc atât de mult să îl explorez, fiindcă am descoperit că Edenul este o stare de spirit şi privind la Domnul El devine prezent chiar în inima mea.

 

Observaţii şi adnotări

 

14.08.2008: Am aplicat cu succes ce am scris în planul de acţiune, dar ar mai trebui să adaug o nouă acţiune importantă şi anume aceea de a fi atent ca în contextul locului de muncă unde îmi desfăşor de activitate să îmi definesc un comportament specific diferit de cel manifestat în familie sau în viaţa personală. Acest lucru este de la sine înţeles şi de aceea voi analiza din nou problema cu care mă confrunt dar adaptată situaţiilor pe care le am în relaţie cu colegii de serviciu.

 

***

Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Capitolul 6: Rugaciunea, ca raspuns la marea epistola a lui Dumnezeu

ianuarie 6, 2009 admin Niciun comentariu

 

Modelul rugaciunii desavarsite ne este oferit de catre Domnul HristosAm ajuns la un moment important al căutării vindecării prin Cuvânt, după ce am parcurs etapele identificării situaţiei cu care ne confruntăm şi am studiat aplicând personal învăţăturile Bibliei. Acum trebuie să îmbinăm toate aceste lucruri într-un mod unitar, astfel ca ele să funcţioneze armonios.
Elementul ce le va oferi coeziunea, acea îmbinare miraculoasă în ciuda diversităţii, este rugăciunea sau dialogul interior cu Dumnezeu. Însă cum se poate ca rugăciunea să fie o formă de dialog? Multe persoane au îndoieli asupra unei astfel de posibilităţi, iar altele chiar se dau înapoi considerând că a te ruga reprezintă doar un ritual de împlinit şi atât.
Fără a intra în polemici fără sens, aş dori să subliniez că adevărata rugăciune presupune o anumită formă de dialog cu Dumnezeu, o modalitate de a ne deschide sufletul înaintea Sa. O astfel de abordare a rugăciunii ne va conduce la întărirea relaţiei noastre cu Dumnezeu, ce trebuie să se bazeze pe sinceritate şi pe exprimarea directă a ceea ce simţim sau gândim.
Am reluat discuţia cu prietenul meu şi el mi-a pus o întrebare: – Ce înţelegi prin dialog? după care a continuat, cum putem să discutăm cu o persoană pe care nu o vedem şi nici nu ne răspunde direct la ce îi comunicăm?
Am stat puţin pe gânduri, după care am răspuns: – Putem vorbi cu o persoană pe care nu o vedem prin folosirea unui mijloc intermediar. De exemplu, apelăm la scris pentru a transmite mesaje celor ce nu sunt în imediata noastră prezenţă. Cel mai simplu exemplu este al scrisorilor expediate celui cu care dorim să comunicăm. Mai nou, scrisorile au devenit electronice, dar ideea iniţială a rămas.
Reflectând la cele spuse, prietenul meu m-a întrebat: – Vrei să spui că rugăciunea poate fi asimilată cu transmiterea de mesaje lui Dumnezeu, un fel de scriere sau de exprimare sub o anumită formă a ceea ce dorim să Îi spunem?
- Cu siguranţă că lucrurile sunt similare, însă cu o deosebire majoră care derivă din faptul că Dumnezeu este cu noi tot timpul şi mai ales când ne rugăm. Însă El nu comunică, de regulă, direct cu noi. În acest sens, am continuat, El ne-a scris deja o epistolă destul de lungă şi anume: Sfânta Scriptură sau Biblia.
- Prin urmare, continuă prietenul meu, rugăciunea este epistola noastră de răspuns lui Dumnezeu? Şi ori de câte ori ne rugăm, de fapt răspundem marii epistole adresate prin Scriptură umanităţii, de fapt fiecăruia dintre noi?
- Da, sunt sigur că aşa stau lucrurile şi aş mai adăuga, am spus mai departe, că rugăciunea noastră trebuie să facă referinţă în mod obligatoriu la învăţăturile Bibliei, la ce stă scris în această carte fundamentală a umanităţii, tocmai fiindcă ea este răspunsul pe care-l dăm lui Dumnezeu la epistola pe care deja ne-a transmis-o. Aşa cum am spus, avem o epistolă generală, dar cu o aplicare pentru fiecare dintre noi, astfel că în mod normal ar trebui să existe o mulţime nenumărată de răspunsuri personale din partea noastră adresate lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii.
- De fapt, continuă prietenul meu, rugăciunea este epistola noastră către Dumnezeu, în care aşternem gândurile, simţămintele, planurile noastre şi practic orice problemă cu care ne confruntăm. De aceea nu ar trebui să ne limităm doar la cereri, ci într-un mod similar Bibliei, ar fi bine să înglobăm întreaga noastră experienţă, adică tot ce trăim.
Reflectând la acest scurt dialog, am înţeles că rugăciunea trebuie să fie o epistolă către Dumnezeu din partea noastră, aşa cum Biblia este epistola Sa către noi. Astfel, aşa cum distingem diversitatea de stiluri şi de idei din cărţile Sfintelor Scripturi, tot aşa rugăciunea noastră ar trebui să fie multicoloră, plină de prospeţime şi viaţă, aşa cum se cuvine atunci când ne adresăm lui Dumnezeu.
Un alt dialog interesant pe tema rugăciunii l-am avut cu prietenul meu. el m-a întrebat: – Cum crezi că este cel mai bine să adresezi o rugăciune lui Dumnezeu? Prin vorbire sau în scris?
Am reflectat puţin şi i-am răspuns: – Depinde de situaţie şi de modul în care suntem obişnuiţi să comunicăm. De regulă este dificil să ai la îndemână un instrument de scris, astfel încât să poţi să îţi aşterni pe o hârtie gândurile tale. Ori rugăciunea nu se limitează la anumite ocazii ale zilei. De aceea cred că rugăciunea este cel mai uşor de adresat prin intermediul vorbirii, mă refer în mod special la vorbirea interioară, neauzită de cineva în afară de tine. Pe de altă parte, vorbirea nu poate să aibă profunzimea scrisului şi mă gândesc că ar fi indicat ca atunci când avem ocazia, să ne alcătuim rugăciunile şi în scris.
- Ai dat un răspuns foarte bun, mi-a răspuns prietenul meu, la care aş mai adăuga faptul că atunci când transpui în scris o rugăciune, vei putea să o împărtăşeşti şi altora. În fond, nimeni nu poate cunoaşte gândurile noastre dacă nu le exprimăm cumva. Dar atunci când scriem, şi mai ales când scriem într-un calculator, putem să răspândim experienţa pe care am acumulat-o în cunoaşterea de Dumnezeu.
- Şi încă ceva, am adăugat, având o formă scrisă a rugăciunii, chiar şi într-un caiet, vom putea reveni la experienţele pe care le-am avut cu scopul de a găsi inspiraţie şi resurse pentru viitor.
- Aşa este, mi-a răspuns el, fiindcă atunci când scriem de fapt gândim mult mai profund asupra a ceea ce avem de spus. Scrierea este legată de un proces de auto-reflecţie, foarte util când este vorba de analizarea propriilor gânduri.
Acestea fiind zise, am trecut la alcătuirea unor modele de rugăciune cu privire la situaţiile pe care le-am trecut în revistă până în acest moment. Aşadar, am expus şi identificat problema cu care ne confruntăm, am căutat răspunsul în Biblie şi am găsit versete care să ne ajute, am studiat amplificat respectivele versete şi am aplicat ce am învăţat la situaţia în cauză, iar acum, ca răspuns la cuvintele Scripturii pe care le-am primit din partea lui Dumnezeu, vom adresa o rugăciune corespunzătoare pentru fiecare caz în parte.
La problema legată de alegerea singurătăţii ca alternativă la o lume în mijlocul căreia nu te poţi regăsi, în urma studiului aplicat redat în capitolul anterior am alcătuit următoarea rugăciune sau epistolă către Dumnezeu:
„Dumnezeul meu atotputernic,
Chemarea pe care mi-o adresezi prin intermediul cuvintelor Scripturii, întrece cu mult tot ce mi-aş fi putut dori sau imagina. Tu m-ai ales şi m-ai trimis în această lume pentru a trăi o viaţă sfântă prin prezenţa Ta alături de mine în fiecare clipă, în fiecare ceas, oriunde m-a afla.
Prin urmare, niciodată nu sunt singur, fiindcă Tu eşti împreună cu mine şi mă înconjuri cu binecuvântarea Ta. Iar în relaţie cu ceilalţi, Tu mă înviorezi pentru a fi o sursă de putere şi de înţelepciune.
Cum să nu fiu împlinit datorită tuturor acestor lucruri? Şi cum îmi voi putea exprima pe deplin recunoştinţa faţă de tot ce faci pentru mine?
Totul are un sens clar în planul Tău cel veşnic şi nimic nu este trecut cu vederea. Chiar şi viaţa mea are un sens bine definit, iar eu nu pot decât să mă bucur mereu având acest gând în inimă şi în suflet.
Tu mi-ai acordat o încredere sfântă de a Te reprezenta acolo unde mă găsesc, iar dorinţa mea este de a împlini acest plan pe care îl ai cu mine. De aceea, în aceste clipe vin înaintea Ta pentru a-Ţi cere să mă întăreşti şi să îi dai acea înţelepciune de care am nevoie în împlinirea datoriilor vieţii.
De acum înainte nu am să mai dau atenţie sugestiilor negative, ci voi privi numai la Tine şi la ţinta desăvârşirii pe care ai pus-o înaintea mea.
Îţi sunt cu totul recunoscător, Te laud şi mă închin înaintea Ta. Slăvit să fii Tu în veci! Amin.”
Aşa cum se poate observa cu relativă uşurinţă, rugăciunea pe care am alcătuit-o a cuprins elemente majore ale studiului biblic deja efectuat şi am adăugat recunoştinţa faţă de Dumnezeu, încrederea în călăuzirea Sa şi conştiinţa unei misiuni pe care mi-ai acordat-o, fapt care nu lasă loc disperării, depresiei, plictisului sau însingurării. Însă este posibil să nu fii familiarizat cu o astfel de abordare, dar aplicând principiile expuse, vei reuşi să descoperi o profunzime a relaţiei cu Dumnezeu ce va avea un efect regenerator, însufleţindu-te pe cărarea vieţii.
Pe de altă parte, nu trebuie să ne limităm la o singură rugăciune şi să „îngrămădim” totul într-o singură exprimare, ca şi cum nu ar mai exista şi o altă ocazie de a ne mai adresa lui Dumnezeu. De aceea, am adăugat o rugăciune relativ al primat situaţie inspirată strict din studiul aplicat asupra versetului Ioan 8:9:
„Părintele meu ceresc,
Mă închin înaintea Ta şi am o bucurie negrăită fiindcă Tu eşti Dumnezeul meu, astfel că am convingerea că îmi vei oferi sprijin şi ajutor în faţa celor ce vin împotriva mea.
Indiferent cât de mare ar fi încercarea sau cât de multe ar fi persoanele sau situaţiile ce vin asupra mea, sunt sigur că vei fi alături de mine şi vei înlătura orice oprelişte.
Nimeni şi nimic nu poate sta împotriva Ta şi de aceea nu am de ce să mă tem atunci când Tu eşti alături de mine. De aceea, nu voi fugi din faţa unei realităţi schimbătoare, fiindcă puterea Ta se va manifesta şi o cale va fi deschisă pentru mine, pe care să păşesc.
De fiecare dată când încercările vor veni asupra mea sau negura gândurilor rele mă va cuprinde, am să privesc la prezenţa Ta împreună cu mine şi la puterea pe care o desfăşori în favoarea mea. De aceea, Te chem Dumnezeul meu alături de mine şi Te rog să creezi în mine acea siguranţă şi încredere pentru a nu mai da atenţie vreodată lucrurilor rele sau descurajării care mă asaltează.
Fii pentru mine acea putere care să distrugă orice fel de circumstanţe care s-ar ridica împotriva mea.
De aceea, aleg să nu îmi mai fac nici un fel de griji cu privire la prezent sau la viitor, ci toate lucrurile le voi privi ca fiind sub controlul Tău deplin. De fapt, toate sugestiile negative nu au bază în realitate, ci sunt un joc periculos al imaginaţie ce tinde să ne despartă de tine. Înţeleg acum că grija Ta ocrotitoare întotdeauna a fost şa va rămâne alături de mine.
A Ta să fie slava acum şi în veci! Amin.”
În această ultimă rugăciune am inclus mai multe elemente decât cadrul strict al problemei enunţate la început, fiindcă atunci când ne rugăm o mulţime de alte lucruri se vor împleti cu ceea ce dorim să exprimăm. De fapt, problemele pe care le conştientizăm sunt doar suprafaţa situaţiilor critice în care ne găsim, doar acele elemente ce ajung, ca să spunem aşa „în partea superioară” a conştiinţei noastre.
Mergând mai departe, la următoarea problemă, legată de prezenţa gândurilor negre, m-am gândit că o posibilă rugăciune ar putea fi următoarea:
„Iubitul meu Tată din ceruri,
Îmi dau seama că nu există raţiune pentru îngrijorare, fiindcă totul este în mâna Ta. De aceea, nu mă voi mai lăsa afectat de impresii negative, ci mereu voi privi către Tine şi voi deveni tot mai conştient de prezenţa Ta părintească alături de mine.
Chipul Tău îndurător este mereu vizibil atunci când disting detaliile vieţii, care mărturisesc despre lucrarea Ta. Tu îmi oferi o bucurie lăuntrică ce nu poate fi distrusă de nimic. Gândurile rele nu pot locui în mintea celui ce se încrede în Tine şi vede toate aceste lucruri.
Tu cunoşti toate problemele cu care mă confrunt şi fiecare întâmplare a vieţii mele nu îţi rămâne ascunsă. Orice fel de opoziţie interioară sau exterioară se dă la o parte atunci când Tu păşeşti alături de mine pe cărarea vieţii.
Aşadar, gânduri pline de bucurie asemenea râurilor ce se revarsă din izvoarele de munte îmi vin acum în inimă, în suflet, spălând orice formă de impresie cenuşie sau neagră. Tu veghezi ca aceste ape interioare să nu mai fie tulburate de zgura a tot ce este rău, de orice lucru murdar sau de orice grijă ce creează fantasme de întuneric şi îndoială.
Când vin înaintea Ta, faţa mi se înseninează şi totul se transformă dobândind sens şi gust. Acum pot să mă bucur de viaţa pe care mi-ai acordat-o, fiindcă această cunoştinţă a Ta îmi aduce fericire. Până acum nu am ştiut ce înseamnă să zâmbesc privind la viitor, dar din această clipă voi păşi plin de speranţă pe cărarea care duce către Tine.
În mâna Ta atotputernică îmi pun toată nădejdea şi am siguranţa că niciodată nu voi fi lăsat singur, iar apele murdare ale descurajării nu voi mai reveni, cât timp voi rămâne pe stânca mântuirii Tale.
A Ta să fie slava în veci! Amin.”
Şi acum să mergem la ultima situaţie amintită, cu scopul de alcătui o rugăciune:
„Părintele meu Atotputernic,
Toate lucrurile se află în mâna Ta şi totul se supune voinţei Tale. Nimeni nu poate adăuga sau scădea la ceea ce Tu realizezi şi de aceea îmi dau seama că zadarnic este efortul omenesc, atunci când nu se află sub călăuzirea Ta.
Înţeleg că Tu ne oferi odihnă de toate problemele noastre şi orice lucru îşi are rezolvare la Tine. Orice împovărare a minţii sau tulburare a sufletului este îndepărtată de Tine, astfel că orice îngrijorare devine nejustificată şi orice preocupare în exces îşi pierde sensul.
Îmi dau seama că munca şi preocuparea câştigării de mijloace materiale nu trebuie să ne absoarbă cu totul, încât să nu mai rămână timp nici pentru familie, nici pentru relaţia cu Tine.
Recunosc că am greşit acordând prea multă atenţie muncii, până când am ajuns să lucrez peste măsură şi prea puţin timp mi-a mai rămas pentru celelalte aspecte importante ale vieţii.
De aceea, vreau din această clipă să echilibrez această balanţă şi Te rog, Dumnezeul meu, să ridici acest jug al lipsei de măsură de pe umerii mei, fiindcă mărturisesc sincer că nu îl mai pot purta. Am nevoie de repaus, de odihnă fizică şi sufletească; vreau să mă bucur de viaţa pe care mi-o oferi în dar alături de ceilalţi.
Eficienţa în ceea ce facem Tu ne-o acorzi, ea fiind o binecuvântare pe care Tu o oferi celui ce se încrede în Tine. Degeaba stăm nopţi la rând plănuind ce să facem, fiindcă dacă Tu nu intervii, totul nu devine decât un efort zadarnic, fără rost. Însă atunci când puterea Ta se uneşte cu efortul omenesc, rezultatul este multiplicat de mii de ori. Am înţeles acum acest lucru şi-l voi aplica din clipa de faţă.
Bogăţia materială nu valorează nimic fără a fi însoţită de partea spirituală. Nu doresc să pierd viaţa veşnică, sau sufletul, din pricina alergării nesăbuite numai după lucrurile lumii acesteia. Vreau să mă bucur cumpătat de viaţa de acum şi deopotrivă de ceea ce Tu ai promis că vei împlini.
De aceea, din clipa de faţă, sunt decis să pornesc într-o nouă viaţă, în care să se îmbine în mod armonios activitatea profesională şi viaţa de familie, preocupările obişnuite şi cele spirituale, şi să se regăsească tot ce am neglijat de-a lungul vieţii până acum.
Te rog, Dumnezeul meu, să mă ajuţi în această privinţă, precum şi în orice alt lucru de care am nevoi pentru a duce o viaţă cu adevărat înţeleaptă şi utilă pe pământ.
A Ta să fie slava, în veci de veci! Amin.”
În rugăciunile din acest capitol s-a putut cu uşurinţă remarca faptul că au fost împletite mai multe elemente, sau motive, în genul: recunoaşterii suveranităţii lui Dumnezeu, lauda Sa, exprimare dependenţei şi a recunoştinţei de Creator, mărturisirea a ceea ce este greşit, alegerea de a începe o viaţă nouă, meditaţii asupra vieţii şi relaţiei cu Dumnezeu etc. Astfel, am surprins faptul că rugăciunea poate cuprinde un univers nesfârşit de idei şi sentimente ce se revarsă din inima sau sufletul nostru către Dumnezeu, având drept rezultat dobândirea vindecării spirituale, ca urmare a atingerii Cuvântului divin clar exprimat prin Scriptură.
Atunci când învăţăturile Bibliei ating coardele sufletului, ca răspuns la conştientizarea nevoii personale, vom fi martorii unei descătuşări interioare a unor energii spirituale latente, o trezire a acelor facultăţi superioare cu care am fost înzestraţi de către divinul nostru Creator.
Dragul meu cititor, am cea mai de seamă rugăminte să încerci aplicarea acestor sfaturi, pentru a te putea bucura pe deplin de această viaţă prin comuniunea cu Dumnezeu. Pe de altă parte, persoanelor ce au o concepţie atee despre lume şi univers, le recomand să încerce aplicarea paşilor ce au fost schiţaţi, fiindcă în mod surprinzător vor constata că situaţia lor se va îmbunătăţi. Astfel, oricine doreşte se va convinge că aşa cum există legi ale naturii fizice, tot astfel există legi ale naturii spirituale, care o dată respectare vor produce efecte benefice pe măsură.
Persoanelor care nu cred în Hristos, dar care cred totuşi în Dumnezeu, le adresez totuşi rugămintea de a parcurge aceste rânduri şi de a practica ideile menţionate, făcând referinţă la Tatăl şi Creatorul nostru al tuturora.
Iar celor ce nu cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, le recomand să se adreseze direct lui Celui Atotputernic, preluând din ceea ce am scris acele elemente morale ce sunt comune tuturor religiilor de pe faţa pământului, ca să nu spun fiecărui om, prin ceea ce se numeşte a fi „conştiinţa morală”, pe care într-un fel sau altul o avem cu toţii.
Ce doresc să spun în finalul acestui capitol? Biblia nu a fost dată doar creştinilor sau evreilor, ci ea este Epistola lui Dumnezeu către întreaga umanitate. În acelaşi timp, mărturia Bibliei se armonizează, fără însă a se substitui, cu mărturiile istoriei, conştiinţei morale şi naturii. Aşadar, indiferent unde am locui în această lume, mărturia lui Dumnezeu este prezentă pentru a ne conduce la mântuire. Acum, înainte de a încheia acest capitol voi recapitula mai multe idei ce merită a fi reţinute.
Idei ce merită a fi reţinute:
  1. Luaţi-vă timp pentru a vă ruga şi aplica personal ceea ce aţi studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi în legătură cu problemele cu care va confruntaţi, pentru a putea dezvolta viaţa spirituală, mai precis acele capacităţi cu care am fost înzestraţi de către Creator.
  2. De îndată ce vă confruntaţi cu diferite probleme în viaţa dumneavoastră, exersaţi de îndată practica rugăciunii, exprimând înaintea lui Dumnezeu toate lucrurile cu care vă confruntaţi. Nu încercaţi să va ascundeţi în spatele cuvintelor, ci fiţi deschişi şi sinceri pentru a putea primi un răspuns care să vă ajute în situaţia concretă în care vă aflaţi.
  3. Nu vă rugaţi doar după o singură schemă, ci permiteţi un conţinut cât mai divers şi mai natural, evitând orice exprimare artificială care v-ar îngreuia să puteţi vedea pe Dumnezeu aşa cum este El: bun şi îndurător.
  4. Îmbinaţi studiul Bibliei cu rugăciunea, preluând subiecte din ceea ce citiţi în Scriptură şi împletindu-le cu experienţa cotidiană. Nu încercaţi să fugiţi de realitate, ci confruntaţi realitatea cu ceea ce stă scris şi cu exprimarea în rugăciune.
  5. Realizaţi un obicei din a completa sau scrie în acest „Caiet cu probleme” şi mai ales urmaţi metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.
Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Capitolul 5: Aplicand personal principii cu un caracter general

ianuarie 6, 2009 admin Niciun comentariu

 

Când privim în jurul nostru, vedem o mulţime de lucruri ce ne solicită atenţia şi distingem acele detalii ce ne interesează într-un fel sau altul. Nu este o întâmplare faptul că omul doreşte să cunoască realitatea înconjurătoare nu neapărat dintr-o pură curiozitate, ci mai ales fiindcă el caută ceva, având un anumit scop uneori declarat în mod deschis sau alteori doar presupus.
Am parcurs astfel o parte importantă a drumului ce ne conduce la vindecarea spirituală, dar cert este că dacă nu am avea motivaţia căutării, atunci ne-am opri în acest moment şi ne-am mulţumi doar cu informaţia ce ne-a fost furnizată şi atât. Dar scopul nostru este de a merge până la capăt, depăşind stadiul purei contemplaţii şi urcând spre piscurile înalte ale descoperirii lui Dumnezeu prin intermediul Bibliei, cu scopul obţinerii vindecării depline.
Am reluat dialogul cu prietenul meu şi acesta mi-a zis: – Este foarte frumos ce ai scris, dar aş vrea să fii mai personal. Vorbeşte la persoana întâi, însuşeşte-ţi făgăduinţele şi conţinutul pozitiv în totul atunci când scrii.
Am ţinut cont de acest sfat şi am scris o aplicaţie personală pornind de la ceea ce studiasem cu privire la Ioan 8:29:
„Dacă Dumnezeu mă trimite, înseamnă că va fi cu mine mereu şi nu mă va părăsi vreodată. Dacă rămân consecvent acestei trimiteri, atunci mereu El îmi va fi aproape şi va merge alături de mine clipă de clipă şi ceas de ceas.”
Mi-a plăcut foarte mult ce am scris, mai ales fiindcă se realiza o personalizare a textului la situaţia mea şi astfel ieşeam din cadrul unei aşa zise „teologii generale”, care rămâne cel mai adesea doar la nivelul emiterii de principii ce nu au o legătură directă cu realitatea vieţii. Am reluat discuţia cu prietenul meu care mi-a zis:
- Este bine cum ai scris, dar aplicaţia personală, fiindcă despre această vom discuta acum, trebuie să fie mai amplă, mai plină de substanţă şi de detalii, aşa cum este şi viaţa.
După aceea, a făcut o pauză şi mi-a arătat mai multe fotografii ce surprindeau acelaşi copac de-a lungul celor patru anotimpuri. Se distingea verdele crud, plin de sevă, al frunzelor în timpul primăverii. Acelaşi verde se putea vedea, dar de data aceasta mai puţin pronunţat, mai albit, în timpul verii. Toamna verdele era aproape complet înlocuit de o culoare ruginie, un fel de amestec dintre galben închis şi maro. Iar iarna frunzele dispăreau cu desăvârşire.
- Dacă te uiţi cu atenţie la aceste imagini, îmi spuse prietenul meu, vei vedea că anotimpul în care acest copac absoarbe la maximum seva pământului şi energia solară este primăvara. Fiindcă vorbim despre realităţi spirituale, o lume în care spre deosebire de realitatea naturală, totul este posibil, pot să spun că un studiu biblic ar trebui să fie asemenea acestui copac în timpul primăverii.
- Am înţeles! am exclamat. Studierea Bibliei trebuie să ne conducă într-o eternă primăvară, un timp în care să absorbim cu putere seva pământului şi energia cerurilor, iar astfel să dobândim o vindecare deplină, adică refacere şi regenerare, lucruri de care avem atât de mare nevoie.
- Această primăvară fără de sfârşit, continuă prietenul meu, presupune să asimilezi cuvintele Bibliei, să ţi le însuşeşti aşa cum copacii captează prin intermediul frunzelor energia solară. De fapt, a asimila energia din Sfintele Scripturi înseamnă aplicarea lucrurilor relatate în cadrul acesteia, pe care le-am studiat în capitolul anterior, adică o personalizare cât mai profundă, şi aici nu este cazul să facem economie de cuvinte, a ceea cei ai descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu.
După această discuţie am reluat versetele pe care le studiam şi am rescris aplicaţia pentru Ioan 8:29 în modul următor:
„Pe măsură ce voi fi tot mai conştient de chemarea şi trimiterea lui Dumnezeu, voi avea o tot mai clară percepţie asupra prezenţei Sale împreună cu mine în fiecare clipă, indiferent de loc. Astfel singurătatea nu va mai exista pentru mine i deopotrivă nu voi mai fi perturbat în relaţiile mele cu ceilalţi, fiindcă voi înţelege că există un sens în tot ce trăiesc, un scop al lui Dumnezeu, o încredere pe care El mi-a acordat-o acolo unde mă găsesc şi oriunde mă voi afla de acum înainte.”
- Este frumos cum ai scris, a spus prietenul meu. Cu adevărat, pot spune că este un „cântec de biruinţă”, dar pe de altă parte nu trebuie să te mire acest lucru, fiindcă în contact cu Biblia se produce o schimbarea a gândirii, a dispoziţiei minţii, un lucru numit „pocăinţă”, aşa cum am mai discutat.
Să trecem acum la Ioan 8:9, unde vom face următoarea aplicaţie personală:
„Ori de câte ori vor exista persoane care se vor uni să-mi facă vreun rău sau pentru a mă umili în vreun fel, dacă voi alerga la Hristos, dacă Îi voi cere ajutorul, dacă-L voi chema ca drept Judecător, atunci El va veni lângă mine şi îi va face de ruşine pe toţi aceştia.
Nimeni nu poate sta înaintea Sa, atunci când este stăpânit de gânduri murdare şi intenţii rele. De aceea, pentru a scăpa de cei ce îmi doresc răul este suficient să Îl chem pe Isus. Cât timp El este împreună cu mine voi avea o siguranţă deplină şi indiferent cât de multe ar fi persoanele răuvoitoare sau cei ce nu mă înţeleg, voi avea un sprijin ce nu va putea fi clătinat sau înlăturat de ceva din această lume sau de oriunde altundeva.”
Să realizăm acum aplicaţia personală pentru Ioan 14:1 şi astfel vom scrie:
„Nu îmi voi mai pierde cumpătul de acum înainte, indiferent prin ce trec sau ce mi se întâmplă, fiindcă de acum înainte voi privi doar la Dumnezeu. Nu voi mai da atenţie sugestiilor negative care vin asupra mea, fiindcă am convingerea şi cunoştinţa că este Cineva care veghează asupra tuturor detaliilor vieţii mele.”
Vom parcurge şi aplicaţia personală pentru Psalmul 31: 7-8 aşa cum este redată mai jos:
„Prin îndurarea lui Dumnezeu am o bucurie continuă, fiindcă El ştie toate problemele cu care mă confrunt. El ştie ce se întâmplă în fiecare clipă cu mine, indiferent de locul în care mă aflu. El cunoaşte ceea ce pot, dar mai ales ce nu pot să fac. El ştie capacitatea mea de a rezista în faţa problemelor vieţii şi de aceea înţeleg că El a şi luat măsuri să trec cu bine. El nu va lăsa să fiu înfrânt de o realitate potrivnică, ci îmi va oferi o ieşire adaptată puterilor mele.”
Iar la Psalmul 100:2, aplicaţia personală va fi următoarea:
„De acum înainte voi găsi bucurie în închinarea la Dumnezeu. Numai în relaţie cu El voi putea fi fericit şi voi avea binecuvântare în tot ceea ce întreprind. Aleg să mă încred în El şi să las ca bucuria să se oglindească pe faţa mea şi fiecare experienţă a vieţii mele.”
Să mergem acum la Matei 11:28 şi să facem aplicaţia personală:
„Toate problemele noastră şi găsesc soluţia prin Hristos. El ne întinde o mână de ajutor, El vine alături de mine şi îmi oferă linişte în toate clipele vieţii mele. Nu are nici un rost să mă las afectat de realitatea în mijlocul căreia trăiesc, fiindcă Isus vine alături de mine, atunci când Îl invit în viaţa mea.
Orice tulburare sufletească am să o asociez de acum înainte cu imaginea puterii Sale, capabilă să îmi ofere odihnă şi siguranţă deplină. Dacă El este cu mine, ce anume m-ar mai putea afecta? Tot ce mă împovărează sau mă nelinişteşte voi asocia de acum înainte cu Persoana Sa, cu capacitatea Sa de a rezolva sau compensa orice fel de problemă.
Nu vreau să mă mai las dominat de ceea ce este rău. Nu vreau să mai dau curs disperării sau depresiei. Dacă Isus îmi dă odihnă, cine va putea să mi-o ia sau să mi-o alunge? Mă voi gândi mai mult la puterea vindecătoare a lui Isus şi-L voi lăsa tot mai mult la cârma vieţii mele.”
Să trecem acum la aplicaţia personală pentru Luca 5:5, corelată cu problema ce fusese expusă:
„Îl voi invita pe Isus să conducă afacerile mele de acum înainte, astfel încât să nu mai sacrific relaţiile mele de familie sau alte valori ce nu pot fi estimate în bani ori bunuri materiale. Nu are rost să mai muncesc în acest stil lipsit de o eficienţă reală, ci aleg să arunc „năvodul” cu mai multă înţelepciune, permiţând şi alte lucruri în viaţa mea în afara muncii fără întrerupere.”
Iar la Matei 13:22, am redactat următoarea aplicaţie personală, care seamănă din multe puncte de vedere cu o mărturie de credinţă, la care ar trebui să ajungă orice om ce intră în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu:
„Îmi dau seama că o mulţime de „buruieni şi de spini” am cultivat de-a lungul vieţii ignorând lucrurile de o reală valoare, care nu pot fi cumpărate cu bani sau bogăţii materiale. În această lume am fost înşelat crezând cu succesul financiar este singura formă de realizare. De aceea, sunt decis de acum înainte să investesc în lucrurile care au o valoare ce trece dincolo de orizontul îngust al lumii în care trăim, să am grijă de cei dragi şi să mă încred în Dumnezeu, Creatorul meu.”
Am ajuns la finalul acestui capitol deosebit de important în care am învăţat cum să transpunem în experienţa personală principiile generale pe care le citim în Cuvântul lui Dumnezeu. Cred că exemplele au fost suficient de clare pentru a vă oferi un model asupra aplicării Bibliei în viaţa noastră. Redarea completă a ceea ce am studiat o găsiţi cu uşurinţă la finalul acestei secţiuni, unde am integrat tot ceea ce am studiat. Ar fi multe de spus, dar acum mă voi opri, pentru a vă recomanda mai multe idei ce merită a fi reţinute.
Idei ce merită a fi reţinute:
  1. Luaţi-vă timp pentru a aplica personal ceea ce aţi studiat din cuprinsul Sfintelor Scripturi în legătură cu problemele cu care va confruntaţi, pentru a ajunge la răspunsuri valabile la problemele dumneavoastră.
  2. De îndată ce identificaţi fragmente de text care vin în ajutorul rezolvării problemelor cu care vă confruntaţi, faceţi aplicaţie la viaţa dumneavoastră.
  3. Parcurgeţi toate versetele pe care le-aţi identificat cu scopul de a aplica conţinutul lor la situaţia dumneavoastră concretă. Încercaţi mai multe aplicaţii alternative exprimând din unghiuri diferite asupra aceleiaşi probleme.
  4. Citiţi de mai multe ori versetele selectate şi încercaţi să vedeţi contextul în care ele apar în cuprinsul Sfintelor Scripturi. Acest lucru vă va ajuta să aplicaţi conţinutul lor cu mai multă precizie, fapt care vă va ajuta să ajungeţi la un răspuns mai clar pentru problema cu care vă confruntaţi.
  5. Realizaţi un obicei din a completa sau scrie în acest „Caiet cu probleme” şi mai ales urmaţi metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.
Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Capitolul 4: Trecand dincolo de portile Edenului sau cum sa studiezi Biblia

ianuarie 6, 2009 admin Niciun comentariu

 

In lumina crucii se gaseste intelesul deplin al Scripturii
Pe măsură ce scriam şi adânceam acestui studiu, am visat că mă aflam undeva, la porţile unei grădini uriaşe numită Eden. Poarta în faţa căreia mă găseam era păzită cu sabia de un înger strălucitor, dar dincolo de ea se zărea un pom neasemuit, aflat lângă un râu plin cu o apă ce strălucea ca lacrima, ba chiar precum cristalul.
În mână aveam acest manuscris şi doream foarte mult să culeg măcar câteva frunze din acel pom, dacă nu puteam să îi gust rodul. În acel moment am observat dă de o parte a zidului se vedea cum câteva ramuri treceau peste el şi atunci am alergat şi am cules mai multe frunze, deosebit de frumoase pe care le-am aşezat în dreptul enunţurilor pe care le aveam în dreptul „Caietului cu probleme”. De îndată ce am suprapus peste aceste descrieri ale problemelor personale frunzele pe care le-am cules, o lumină puternică a strălucit şi am văzut cum acele frunze căpătau aspectul unor rânduri tipărite, unde erau redate versetele biblice pe care le selectasem. Astfel, am înţeles că pomul vieţii era de multă vreme alături de mine prin intermediul Sfintelor Scripturi şi practic, ori de câte ori le deschideam pentru a le studia şi aplica la propria mea viaţă, treceam de fapt dincolo de zidurile şi porţile Edenului.[1]
Prin urmare, dragă cititor al acestor rânduri, te invit acum să trecem împreună dincolo de zid, pentru a studia şi aplica ceea ce ne este oferit prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, vom păşi în lumea extraordinară, fabuloasă aş putea spune, a studiului biblic pentru a înţelege semnificaţia versetelor pe care le-am identificat ca răspunsuri în capitolul anterior.
M-am reîntâlnit cu prietenul meu şi am avut o discuţie interesantă legată de studiul biblic personal şi am reluat discuţia cu privire la realizarea acestei cărţi.
- Am o întrebare şi o problemă în acelaşi timp, i-am spus direct. Cum să studiezi Biblia? Care ar fi scopul şi după aceea metoda de studiu a Sfintelor Scripturi? am adăugat după câteva clipe.
Prietenul meu a ascultat cu atenţia ce l-am întrebat, dar nu mi-a dat un răspuns imediat, fiindcă tocmai îşi prepara un ceai de plante turnând apă fierbinte într-o cană în care pusese înainte nişte frunze de tei alte câteva plante medicinale. După aceea, a acoperit vasul cu un capac, s-a uitat la mine şi mi-a spus:
- Ai văzut ce am făcut? m-a întrebat în modul cel mai serios.
- Cum să nu? Ai luat nişte apă fierbinte şi ai turnat-o într-un vas în care pusese-i înainte nişte frunze de plante medicinale. După aceea ai acoperit vasul şi aproape sigur că după vreo câteva minute vei turna conţinutul printr-o strecurătoare într-un alt vas sau într-un pahar. Şi astfel îţi vei putea bea ceaiul de dimineaţă. Dar scuză-mă, l-am întrebat nedumeri, ce legătură au toate acestea cu întrebarea pe care ţi-am pus-o mai devreme?
- Ce s-ar întâmpla dacă în loc de apă fierbinte aş turna apă rece? m-a întrebat mai departe, aparent fără legătură cu tot ce vorbisem.
- Ei bine, nu ai mai obţine nici un fel de ceai, fiindcă apa nu ar mai intra în combinaţie cu substanţele active din frunze. Practic, după ce ai strecura amestecul, apa ar rămâne tot apă, am spus în concluzie.
- Foarte bine ai răspuns! m-a felicitat el. Şi acum să facem aplicaţia de rigoare. Ai la îndemână câteva „frunze” din pomul vieţii? m-a întrebat, fiind curios să afle răspunsul.
Dat fiind visul pe care îl avusesem, am înţeles că se referea la lista de versete culese din Sfânta Scriptură, despre care am vorbit în capitolul anterior.
- Cum să nu? am răspuns. O mulţime e astfel de „frunze” am strâns în această dimineaţă! am continuat zâmbind.
- În regulă. Ai frunzele, le-ai pus în vas, adică le-ai copiat în manuscris, şi acum trebuie să faci un ceai vindecător pentru cei afectaţi de problemele pe care le-au descris. Ce altceva ar mai fi necesar pentru a avea un ceai de bună calitate? m-a întrebat direct.
- Bineînţeles că va trebui turnată apă fierbinte, am răspuns zâmbind.
- Dar ce se întâmplă dacă apa este doar caldă şi nu fierbinte, m-a întrebat el deodată.
- În acest caz, am răspuns, se obţine ceva ce nu este nici apă, nici ceai, adică va rezulta ceva ce este la mijloc, imposibil de a fi consumat, bun doar de a fi aruncat! am spus în cele din urmă zâmbind.
- Aşadar avem trei categorii principale de studii presupus biblice. Unul în care peste conţinutul Scripturii se toarnă apă rece, obţinându-se tot apă. Altul în care se toarnă apă caldă, obţinându-se o licoare imposibil de băut şi altul în care se toarnă apă fierbinte ce preia ingredientele vindecătoare din frunzele paginilor sfinte, rezultând un ceai plin de aroma şi puterea pomului vieţii din Edenul lui Dumnezeu.
După aceea prietenul meu strecură ceaiul şi îl turnă în două ceşti, după care una mi-o oferi, iar cealaltă o păstră pentru sine.
- Totuşi, am continuat, în legătură cu frunzele, am înţeles la ce se referă, dar cum rămâne cu apa? Care ar fi semnificaţia apei pe care o utilizăm la prepararea ceaiului, aplicând bineînţeles simbolul la studierea Bibliei?
- Apa pe care o foloseşti la prepararea ceaiului în acest context semnifică efortul pe care îl depui pentru a studia Biblia. În fond turnăm apă fierbinte cu scopul de a elibera elementele active din frunze şi a le încorpora în ceaiul fierbinte pe care îl vom consuma. Astfel, o persoană care toarnă apă rece peste paginile Scripturii, nu este neapărat un cercetător superficial. El poate lucrează din greu amestecând prin diferite proceduri mecanice apa şi frunzele de ceai pentru a obţine un studiu de valoare. Dar fără puterea clocotului, adică a apei fierbinţi, nu va putea să iasă un ceai vindecător, ci apa va rămâne în continuare apă.
- Îmi aduc aminte de cele scrise în Noul Testament cu privire la farisei, care în ciuda zelului evident pe care îl aveau, nu reuşeau să ajungă la o religie puternică, a inimii şi devoţiunii autentice. Discursul lor, deşi biblic, era formalist şi sec, în genul unor regulamente de organizare şi funcţionare, rezultând listă lungă cu „ce să faci şi să nu faci”, plus multe alte ceremonii.
- Tehnic vorbind, un astfel de fenomen poartă numele de „legalism”. Mergând mai departe, îmi spuse prietenul meu, cel care amestecă apă care este doar caldă, obţine într-adevăr ceva din seva frunzelor. Am observat că un astfel de amestec preia o parte din culoarea substanţelor active, dar la gust constaţi imediat că este doar apă încălzită, ce nu poate fi băută. Tot astfel, rezultă că un studiu poate să pară a fi biblic, dar rezultatul dacă apa este doar „caldă” nu va fi nici învăţătură, nici lumină, adică nu va avea o finalitate clară şi va fi doar o plicticoasă pierdere de vreme.
- Cred că aici se încadrau ucenicii care primiseră doar botezul lui Ioan şi nu avuseseră încă experienţa botezului cu Duh Sfânt.
- Aşa este. Acest gen de ucenici se mai numesc şi „creştini încropiţi”, deşi termenul pare a fi contradictoriu, fiindcă nici un creştin autentic nu poate să fie „încropit”. Mai departe, apa fierbinte este singura care preia deopotrivă culoarea şi savoarea ingredientelor active din Scriptură şi numai astfel poţi obţine un ceai vindecător.
- Dar ce anume conduce la încălzirea apei pentru a da în clocot? am întrebat oarecum nedumerit.
- Haide să citim un text biblic care să ne ajute, îmi răspunse şi deschise imediat Biblia la Apocalips 3:15-16 şi a citit „Ştiu faptele tale că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura mea.”. Şi acum, continuă, să citim ultima parte a versetului 19: „Fii plin de râvnă şi pocăieşte-te!”.
Am stat puţin pe gânduri şi l-am întrebat:
- Ce înseamnă acest cuvânt „pocăinţă”?
- În limba greacă înseamnă „schimbarea minţii sau a inimii”. Ceea ce dă valoare efortului nostru de a înţelege Biblia este atitudinea pe care o avem, adică motivaţia interioară. Astfel, cineva poate dori să studieze Biblia pentru a prescrie reguli altora. Iată apa cea rece! Altul vrea să studieze Biblia pentru a da culoare vorbelor sale, dar fără a avea dorinţa de a pătrunde înţelesul adânc al Cuvântului. Iată apa caldă, dar nu fierbinte! Iar altul vrea să ajungă la esenţă, să guste puterea lui Dumnezeu şi a veacurilor viitoare, să fie vindecat şi să aducă vindecare şi celorlalţi. Iată apa fierbinte! Rezultatul nu poate fi decât pe măsură şi anume: apă, apă colorată sau ceai vindecător, concluzionă prietenul meu.
În timp ce degustam aroma ceaiului ce-mi fusese oferit, am zis:
- Eu vreau să ofer un ceai vindecător plin de toată seva cuvintelor Scripturii, care să fie o binecuvântare pentru toţi cei care-l vor gusta!
- Aşa ceva vrei? Atunci hai la lucru! îmi spuse prietenul meu întinzându-mi o foaie de hârtie plină de întrebări, răspunsuri şi indicaţii de studiu.
Am luat această foaie de hârtie şi am redat lucrurile cele mai importante pentru a putea prepara „băuturi” vindecătoare folosind „frunzele” pomului vieţii, adică învăţăturile Sfintelor Scripturi. Din cauză că spaţiul ar fi prea mare pentru a relua fiecare dintre paşii parcurşi pentru exemplele furnizate în capitolele anterioare, voi reda acum doar partea de comentariu biblic al versetelor pe care le-am identificat până în momentul de faţă. Totuşi, la finalul acestei cărţi, veţi găsi tratarea completă a acestor exemple, conform paşilor descrişi în această carte.
O primă abordare constă în a imagina un fel de dialog prin formularea de întrebări în legătură cu ceea ce exprimă textul biblic, urmând ca după aceea să furnizaţi răspunsuri relativ al întrebările în cauză. Pentru exemplificare să luăm Ioan 8:29 „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut”.
Î. Deşi tot mai mulţi ucenici Îl părăseau, Isus spune că totuşi nu va rămâne singur. Ce înseamnă acest lucru?
R. Singurătatea este o stare de spirit determinată nu de cei care îţi dau atenţie din jur sau de cei ce te ignoră. Ceea ce este important se referă la relaţia pe care o avem cu Dumnezeu şi modul în care ne conformăm planurilor Sale de a aduce binecuvântare pe pământ. Cât timp urmezi pe această cale, nu vei fi vreodată singur în accepţiunea deplină a cuvântului.
Î. Cum era Tatăl ceresc prezent împreună cu Isus? Cum se realiza la modul practic acest lucru?
R. Tatăl ceresc era prezent cu Isus prin tot ceea ce El făcea, prin tot ce vorbea, cu alte cuvinte prin toată viaţa Sa. Nu este vorba, în cazul de faţă, de o unire mistică, ci mai degrabă de conlucrarea între două Persoane şi două puteri care acţionează în aceeaşi direcţie. Această conlucrare aducea cu sine şi prezenţa Tatălui împreună cu Fiul.
Î. Prin urmare, care este condiţia de bază pentru a nu fi singur niciodată?
R. Pentru a nu fi singur niciodată, condiţia de bază este de a deveni conlucrător împreună cu Dumnezeu, ceea ce presupune o schimbare deplină a vieţii, dar având ca rezultat o satisfacţie deplină aici pe pământ şi o răsplată veşnică în Împărăţia cerurilor.
Să preluăm acum textul din Ioan 8:9 „Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia care stătea la mijloc (- n.a. acuzată de cei care ieşiseră din sală şi care o aduseseră înaintea lui Isus cu scopul de a fi omorâtă cu pietre)”.
Î. De ce au plecat toţi cei care o acuzau pe această femeie, după ce au auzit cuvintele lui Isus (la versetul 8 scrie că Domnul a spus să arunce cu pietre cel care este fără de păcat)?
R. Toate aceste persoane s-au simţit mustrate de acest răspuns care punea în evidenţă condiţia de bază pentru a putea acuza pe ceilalţi, care se reflectă prin a nu fi deopotrivă vinovat de o faptă similară.
Î. Care este prin urmare, condiţia de bază pentru a rămâne alături de Isus?
R. Pentru a rămâne alături de Isus este esenţial să accepţi cuvintele Sale, chiar şi atunci când ele cuprind o mustrare. Mai departe, trebuie să te identifici cu o situaţie similară cu a femeii descrise în acest verset, care era conştientă de dreptatea acuzaţiilor ce i se aduceau, dar nu avea nici un fel de argument pentru a le contracara. Ea ştia că destinul ei depindea de îndurarea Celui care fusese chemat să o judece: Isus.
Î. Legând înţelesul versetelor studiate, întrebarea este: Cum poţi să alungi singurătatea?
R. Singurătatea poate fi alungată prin prezenţa Tatălui ceresc, prin intermediul conlucrării cu El în împlinirea planurilor veşnice, iar pe de altă parte prin prezenţa Fiului, datorată acceptării învăţăturilor Sale, chiar şi atunci când ele conţin o binemeritată mustrare. În concluzie, trebuie să ajungem la o supunere deplină faţă de voia lui Dumnezeu şi să dovedim o ascultare continuă.
- Grele cuvinte ai mai scris! a exclamat prietenul meu. Cartea pe care o scrii va sta multă vreme în raft înainte de a se vinde!
- De ce? am întrebat puţin nedumerit. Am urmat întocmai sfatul tău! am spus mai departe.
- Aşa este, dar vezi, aplicaţia trebuie să fie practică. Oricum, vom vorbi despre acest lucru în capitolul următor. Ei bine, primul rezultat al unui studiu trebuie să fie conturarea principiilor, ale acelor lucruri fundamentale care să te conducă la o nouă viziune asupra vieţii în special şi realităţii în general.
Reflectând puţin, el continuă: – S-a scris prea multă teologie ce nu are legătură cu viaţa obişnuită a oamenilor, ori Biblia este prin excelenţă o carte aplicată, în care principiile sunt expuse pentru a ne ajuta să facem faţă realităţilor pe care le întâmpinăm, spuse prietenul meu. Acum, întorcându-mă la versetele pe care le-ai „cules” din Scriptură, ţi-aş sugera să fii mai concret, mai direct, chiar cu riscul de a-ţi reformula exprimarea, fără însă a sacrifica principiul …
- La ce te referi? l-am întrebat întrerupându-i puţin ideea.
- … de exemplu, reluă el, în Ioan 8:29 se observă relaţia dintre două concepte deosebit de puternice şi anume, cel al trimiterii şi cel al abandonării, al lăsării singur. Isus spune ceva în genul: „Cel ce M-a trimis nu mă va abandona niciodată, fiindcă mereu fac, sau realizez, lucrurile pentru care am fost trimis.”.
- Vrei să spui, am continuat, că ar fi mai util să folosim o tehnică în genul redării prin cuvinte proprii a conţinutului textului studiat în locul întrebărilor şi răspunsurilor?
- Când ţi-am dat acea listă de întrebări, am dorit de fapt să încerci puţin această abordare cu întrebări şi răspunsuri pentru a putea intui posibilităţile şi limitările de metodă. Nu este bine să impui o anumită metodă, fiindcă fiecare om are propriul său stil. O abordare analitică gen întrebare-răspuns poate fi nerelevantă pentru multe persoane ce nu au un bagaj de cunoştinţe biblice suficiente. Acum, hai să încerci o exprimare alternativă la celelalte versete, îmi spuse el.
Puţin surprins de această provocare, am reluat ultimul dintre versetele studiate, şi anume Ioan 8:9, după care am zis: – Privind la acest verset pot spune că o redare alternativă ar fi următoarea: „Un sentiment de profundă mustrare s-a produs în cugetul celor ce veniseră să o acuze pe acea femeie şi să-i ceară moartea. De aceea, aproape fără să realizeze ce făceau, au început să se retragă unul câte unul în măsura în care-şi dădeau seama de propria vinovăţie. În cele din urmă Isus a rămas singur cu persoana acuzată de aceşti învăţători ai Legii.”.
- Îţi place acest gen de studiu? m-a întrebat fiind nerăbdător să îmi asculte răspunsul. Eu l-aş numi ca fiind un studiu sintetic, cu redare alternativă şi amplificată a textului biblic.
- Cum să nu? am răspuns. Este mult mai clar, mai explicit, aş putea spune că este chiar mai personal acest gen de studiu, aşa cum trebuie să fie un studiu biblic aplicat. Seamănă cu un fel de jurnal în care exprimi propria ta percepţie asupra evenimentelor relatate şi astfel îţi este mult mai clar ce anume s-a întâmplat. Chiar simţi senzaţia participării, a relatării unor lucruri pe care le-ai văzut sau auzit dintr-o sursă de încredere.
- În concluzie, continuă prietenul meu, este momentul să treci la celelalte versete pentru a aplica această metodă cu redare amplificată şi personală.
Aici s-a încheiat întâlnirea cu prietenul meu şi m-am întors la masa de scris. Am înţeles astfel că este foarte important să „fierbem” bine conţinutul textului biblic prin intermediul metodei redării amplificate, care astfel se va întreţese cu propria noastră gândire şi imaginaţie, mai precis cu propriul nostru mod de a fi.
Să trecem acum la al doilea caz expus în capitolele anterioare şi să redăm amplificat textul din Ioan 14:1 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”.
„Nu ai motive să ţi se tulbure inima sau să îţi pierzi cumpătul, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău sau cu tine. Condiţia este să ai credinţă în Dumnezeu şi în Isus Hristos, iar toate celelalte lucruri îşi vor găsi soluţia.”
Să trecem acum la Psalmul 31:7-8 „Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu, şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.”.
„Îndurarea lui Dumnezeu aduce bucurie, fiindcă El ştie toate problemele prin care trecem. El cunoaşte ce se întâmplă cu fiecare dintre noi, indiferent de timp sau loc. El ştie neputinţele noastre şi neliniştea ce ne asaltează la fiecare pas în faţa unui viitor incert, de nepătruns.
De aceea, Dumnezeu nu va lăsa să fim înfrânţi de realităţile potrivnice, ci ne va oferi de fiecare dată o ieşire adaptată puterilor noastre.”
La Psalmul 100:2 „Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Sa”, vom scrie astfel:
„În slujirea lui Dumnezeu există o bucurie ce nu poate fi exprimată pe deplin în cuvinte. Nu poţi să nu fii fericit atunci când vii înaintea Sa, fiindcă o binecuvântare se află pentru toţi cei care se încred în El.”
Am avansat cu repeziciune şi la a treia problemă expusă şi astfel la versetul Matei 11:28 „Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă”, am scris:
„Isus ne oferă odihnă, adică soluţie, pentru toate problemele noastre. La El există ajutor pentru orice lucru ce ne împovărează sau ne tulbură sufletul şi mintea.”
Pentru versetele Luca 5: 5-6 „Drept răspuns Simon I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.”, am adăugat:
„Simon Petru I-a zis lui Isus că deşi nu reuşise să pescuiască nimic în tot timpul nopţii, totuşi avea să întindă năvoadele din noi, ca urmare a poruncii lui Isus. Rezultatul a fost uimitor, foarte mult peşte fiind prins într-un mod inexplicabil.”
Iar la Matei 13:22 „Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.”, am relatat:
„Imaginea seminţei care cade între buruieni şi spini îl reprezintă pe acel om care crede ceea ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu, dar cu toate acestea nu ajunge să-l împlinească şi astfel nu aduce rod, din cauza bogăţiilor materiale şi a iluziilor lumii în care trăieşte.”
Am ajuns la finalul acestui capitol, dar invitaţia este de a merge mai departe pentru a aplica în mod personal ceea ce studiem din Sfânta Scriptură. În privinţa metodei de studiere prin redare amplificată, pot să amintesc faptul că există o versiune în limba engleză ce redă amplificat textul biblic, numită „Versiunea Amplificată a Bibliei” (sau „Amplified Version”), care pune în evidenţă forţa redării alternative.
Idei ce merită a fi reţinute:
  1. Luaţi-vă timp pentru a analiza ceea ce aţi scris într-un caiet, sau într-un fişier de calculator, în legătură cu problemele cu care va confruntaţi, căutând în textul Sfintelor Scripturi răspunsuri valabile la problemele dumneavoastră.
  2. De îndată ce identificaţi fragmente de text care vin în ajutorul rezolvării problemelor cu care vă confruntaţi, aplicaţi metoda redării amplificate.
  3. Parcurgeţi toate versetele pe care le-aţi identificat cu scopul de a reda amplificat şi alternativ conţinutul lor. Încercaţi mai multe variante de redare, exprimând din mai multe puncte de vedere.
  4. Citiţi de mai multe ori versetele selectate şi încercaţi să vedeţi contextul în care ele apar în cuprinsul Sfintelor Scripturi. Acest lucru vă va ajuta să redaţi amplificat cu mai multe detalii, fapt care vă va ajuta să aveţi o imagine mai clară asupra lucrurilor relatate.
  5. Realizaţi un obicei din a completa sau scrie în acest „Caiet cu probleme” şi mai ales urmaţi metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.
[1] Nota autorului: Atrag atenţia cititorului că acest vis, precum şi dialogurile relatate în cuprinsul cărţii, sunt doar procedee beletristice de redare a conceptelor dezbătute.
Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Capitolul 3: Cautarea unui remediu potrivit

ianuarie 6, 2009 admin Niciun comentariu
Ajungând în acest punct mi-am dat seama că într-un fel sau altul am parcurs două etape importante ce sunt descrise în mai toate cărţile de terapie cognitivă şi anume redarea necenzurată a ceea ce simţi, urmată de interpretarea, sau analiza, a ceea ce ai relatat. Cu alte cuvinte, am mers pe linia introspecţiei şi a psihanalizei, ca să redau cu o terminologie modernă aceste lucruri.
Pe de altă parte, nu este o noutate faptul că Biblia ne îndeamnă să ne mărturisim problemele, să le expunem în propriile noastre cuvinte, adică etapa redării, şi după aceea să ne cercetăm condiţia în care ne aflăm, adică etapa analizei a ceea ce am relatat. Prin urmare atât ştiinţific, cât şi spiritual, am respectat traseul vindecării interioare, fapt ce înseamnă că am mers în direcţia cea bună.
În acelaşi timp am încercat să descriu paşii care conduc în mod logic la înţelegerea problemelor cu care ne confruntăm înainte de a căuta răspunsul în Sfintele Scripturi. Acum însă a venit momentul să ne îndreptăm către soluţie, dar repet, nu către orice fel de soluţie, ci către ce ne este oferit prin intermediul Bibliei, adică al Cuvântului lui Dumnezeu.
Deoarece această etapă o percepeam a fi cea mai importantă în tranziţia de la natural la spiritual, am simţit nevoia să mă consult din nou cu prietenul meu şi de aceea l-am căutat de îndată ce am finalizat capitolul anterior. Nu mi-a fost tocmai uşor să îl găsesc, fiindcă timp de mai multe zile fusese plecat din localitate. În cele din urmă am prins ocazia şi am avut o discuţie pe marginea clor spuse mai devreme.
- De ce crezi că aş citi cartea la care lucrezi? m-a întrebat direct privindu-mă cu interes şi atenţie.
După o clipă de reflecţie am răspuns:
- Fiindcă această carte te conduce să descoperi soluţii noi la problemele cu care te confrunţi. Mai mult decât atât, am continuat, nu numai că te invită să cauţi, dar îţi şi oferă o metodă eficientă de a-ţi însuşi soluţii valabile şi de durată la problemele cu care te confrunţi.
- Este foarte frumos ce spui, dar oamenii de regulă fie nu au timp, fie nu au dispoziţie de a scrie studii sau jurnale personale. Nu te gândeşti că segmentul de persoane căruia te adresezi este oarecum restrâns?
- Nicidecum, am răspuns, fiindcă eu cred că orice om va fi interesat să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă. Nevoia este cea care ne împinge să studiem, să lucrăm, să avansăm, ea este, ca să spun altfel, motorul principal al acţiunilor oamenilor.
- Da, este adevărat ce spui, îmi zise el, dar motivaţia de a studia Biblia nu poate veni din senin. De unde poţi şti că în această carte vei găsi soluţii valabile la multe dintre, aş ezita acum să spun toate, problemele tale?
- Am înţeles acum la ce te referi! am exclamat dintr-o dată plin de bucurie. Pentru un om care crede în Dumnezeu lucrurile vor fi simple, dar pentru un ateu, într-adevăr va fi fără sens să caute răspunsuri biblice …
- … doar dacă, mă întrerupse prietenul meu, va fi într-un anumit fel curios să vadă încotro te îndrepţi şi la ce concluzii ai să ajungi. Într-un cuvânt, doar dacă vei avea ce să îi comunici. Ştii foarte bine că avem în noi o curiozitate debordantă pentru tot ce este inedit …
- … iar dacă Biblia, am continuat, ar oferi răspunsuri valabile, măcar fiindcă este considerată o carte ce cumulează o experienţă străveche, atunci chiar şi persoanele fără înclinaţii religioase ar fi atrase către un studiu aplicat!
- Exact, ai prins ideea! Valabilitatea soluţiilor va da valoare metodei pe care o propui prin intermediul studiului aplicat al Sfintelor Scripturi.
- Însă cum să cauţi în Biblia răspunsul potrivit, dacă nici măcar nu ai citit-o în întregime? am întrebat nedumerit. Cine îţi poate găsi paragraful sau textul de care ai nevoie pentru a primi soluţia de care ai nevoie la problema cu care te confrunţi?
- Pentru aceasta îţi spun, îmi răspunse prietenul meu, că lucrurile stau mult mai simplu în ziua de astăzi. Aşa cum în loc de un „Caiet cu probleme” poţi mai degrabă deschide un fişier pe calculator, tot astfel poţi folosi un program biblic pentru a căuta în textul Sfintelor Scripturi. Nimic mai simplu, nu-i aşa?
Am înţeles atunci ideea ce îmi era descrisă de prietenul meu şi imediat m-am întors la masa de lucru pentru a continua scrierea textului viitoarei cărţi. Am constat destul de repede, după ce am căutat pe Internet, că în momentul de faţă există o mulţime de posibilităţi de căutare în Sfintele Scripturi, existând adrese pe Internet unde se oferă afişarea Bibliei şi efectuarea de căutări în textul ei. De asemenea, există o mulţime de programe ce pot fi descărcate pe calculator, pe telefonul mobil sau pe alte terminale mobile, ce permit astfel de operaţiuni[1].
Prin urmare, este deosebit de simplu să cauţi un termen, sau un grup de cuvinte, în textul Sfintelor Scripturi, urmând ca ulterior să selectezi paragrafele, sau versetele, ce ţi se vor părea a fi relevante pentru rezolvarea problemei cu care te confrunţi. Acest mod de lucru este deosebit de intuitiv, fiind similar căutării şi selectării cu ajutorul programului „Google.com” a materialelor ce vă interesează pe Internet.
Astfel, locul unor volume consistente ce conţin „concordanţe”[2] relativ la textul Sfintele Scripturi, a fost luat de aceste programe simple, rapide şi deosebit de eficiente. Aşadar, tehnologia modernă ne vine în ajutor pentru a putea studia mai aprofundat Sfintele Scripturi şi eu cred că merită să folosim aceste avantaje ale timpului în care trăim.
Acum să trecem la aplicarea metodei enunţate pentru prima problemă:
Titlu: Retragerea în singurătate
1. Descrierea problemei: „În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputinţa de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie că este vorba de ceilalţi membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înţelege cu adevărat, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacţionând cu violenţă faţă de ceilalţi, chiar dacă nu am nici o raţiune precisă în acest sens. Mi-aş dori să pot merge într-un loc în care să mă retrag, în singurătate poate, cel puţin pentru timp, undeva departe, un loc în care să-mi redescopăr sensul şi valorile”.
2. Expresii cheie: neputinţa de a mai putea accepta, nimeni nu mă înţelege, un loc în care să mă retrag, singurătate.
3. Termenul cel mai relevant: singurătate.
Vom căuta acum în biblie după termenul cel mai relevant, adică folosind cuvântul „singurătate”, precum şi rădăcina acestuia, mai precis termenul „singur”. Personal am folosit o aplicaţie de tipul „Biblia pe telefonul mobil”, ce prezintă avantajul de a fi uşor de manevrat, fiindu-ne accesibilă practic tot timpul[3], sau mai precis, ori de câte ori dorim. Mai jos am ilustrat rezultatul la căutarea cuvântului „singurătate” folosind o adresă la care textul biblic este afişat online. Rezultatul îl puteţi vedea cu uşurinţă în imaginea următoare:
Mai departe am căutat după termenul „singur” şi am restricţionat căutarea începând cu Evanghelia după Matei până la Apocalipsa lui Ioan şi am găsit în jur de 155 de versete. Din acest număr mare de versete am selectat pentru exemplificare un număr de două versete ce mi s-au părut a fi mai relevante. Vreau să atrag atenţia că nu există o soluţie unică, ci ea depinde de experienţa personală pe care o aveţi, de personalitatea fiecăruia dintre noi şi nu în ultimul rând de inspiraţia pe care o aveţi în căutarea şi găsirea versetului potrivit.
Problema singurătăţii apare în multe locuri din textul Sfintelor Scripturi şi de regulă este asociată unor temeri de tot felul, cu situaţii dificile sau altele în felul acesta. Din lista de versete ce a rezultat am selectat versetul 29 din Evanghelia după Ioan, capitolul 8:
4. Ioan 8:29 „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut”.
Subliniez încă o dată faptul că Biblia nu ne oferă o soluţie unică, ci ea ne pune la dispoziţie o paletă de rezolvări valabile ale diferitelor probleme cu care ne confruntăm. Poate ţi se vor părea relevante alte cuvinte cheie, sau alte versete, decât cele care le-am prezentat, dar scopul meu nu este de a da „reţete”, ci de a contura o metodă de abordare, o modalitate de a căuta răspunsuri biblice la problemele cu care ne confruntăm.
Pentru a înţelege ceea ce ne transmite versetul Ioan 8:29, se poate apela la comentarii biblice deja realizate, însă în orice caz va trebui să înţelegi cu propria ta gândire ce vrea să ne spună acest text biblic. Nu este suficient să citim ceea ce au spus alţii cu privire la o anumită problemă, ci este esenţial să folosim propria noastră capacitate de a reflecta şi analiza, fiindcă doar în felul acesta vom găsi nu soluţia generală pentru problema cu care ne confruntăm, ci rezolvarea particulară, personalizată, aplicată propriei noastre situaţii, care în detaliile ei este în mod fundamental unică, precum este şi viaţa noastră.
De asemenea, vom putea alege mai multe versete ce ni se par a fi relevante pentru problema pe care doreşti să o rezolvi, astfel încât din combinarea acestora să rezulte un răspuns care să te ajute să mergi mai departe pe cărarea vieţii. De exemplu, îmi place foarte mult, iar în acelaşi timp cred că se aplică la problema enunţată, şi următorul verset:
5. Ioan 8:9 „Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia care stătea la mijloc (- n.a. acuzată de cei care ieşiseră din sală şi care o aduseseră înaintea lui Isus cu scopul de a fi omorâtă cu pietre)”.
Analiza acestor versete o vom face în capitolul următor, acum doar ne rezumăm la selectarea acestora pe baza unor criterii de căutare şi de relevanţă. Alegerea unor anumite versete, aşa cum am precizat, se bazează pe o anumită intuiţie ce se dezvoltă în timp, iar în plus nu trebuie ignorat contextul acestora. În urma unei căutări vor rezulta zeci, chiar sute de versete, aşa cum se întâmplă şi atunci când căutaţi cu un „search engine” în genul „google.com” pe Internet. Din această mulţime de rezultate va fi necesar sa selectaţi un număr de câteva versete care au o aplicabilitate directă la problema pe care căutaţi să o rezolvaţi.
Aşa cum am precizat, nu se poate da o reţetă, dar în principiu merită conturate următoarele idei:
  1. Căutarea să se facă după cuvintele cheie identificate la capitolul anterior, sau după expresii înrudite.
  2. În cazul în care rezultatele nu sunt relevante, se vor căuta expresii alternative înrudite cu expresiile cheie în cauză.
  3. Din mulţimea de rezultate, se vor selecta doar versetele ce par a fi mai relevante, prin restrângerea ariei de căutare, sau prin adăugarea de criterii suplimentare de căutare.
  4. În final, trebuie să ajungeţi la un număr de câteva versete, să zicem două până la cinci versete pentru început, pe care le veţi nota în vederea unei studieri viitoare, pe care o vom expune în capitolul următor.
  5. Nu în ultimul rând, în selectarea unui verset este bine să vă uitaţi puţin la contextul acestuia, adică este util să citiţi versetele ce preced şi cele ce urmează pentru a putea înţelege mai bine la ce se referă.
Nu este cazul să fii descurajat citind aceste reguli, fiindcă ele se deduc cu uşurinţă în urma câtorva exerciţii de căutare şi selecţie. Experienţa îşi va spune cuvântul şi în scurt timp metoda vi se va părea instructivă şi chiar pasionantă. În fond o astfel de metodă este similară căutării de „pepite” în nisipul aurifer, decantând o cantitate suficientă până când se obţin mai multe exemplare de valoare, utile pentru ceea ce ai nevoie în rezolvarea problemei în cauză.
Să mergem acum mai departe la a doua problemă ce a fost enunţată:
Titlu: În umbra lucrurilor ce vor veni
1. Descrierea problemei: „În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputinţa de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie că este vorba de ceilalţi membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înţelege cu adevărat, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacţionând cu violenţă faţă de ceilalţi, chiar dacă nu am nici o raţiune precisă în acest sens. Mi-aş dori să pot merge într-un loc în care să mă retrag, în singurătate poate, cel puţin pentru timp, undeva departe, un loc în care să-mi redescopăr sensul şi valorile”.
2. Expresii cheie: teamă de a privi în jurul, (teamă de a mai privi) în viitor, veştile rele se succed cu repeziciune, năucindu-mă în trecerea lor, urmărit de un prădător nevăzut, pierd controlul vieţii, îngrozesc la gândul zilei de mâine.
3. Termenul cheie cel mai relevant: pierdere a controlului vieţii şi a perspectivei viitorului.
Problema pierderii siguranţei vieţii, a speranţei ce este înlocuită de nelinişte şi teamă, de acea stranie tulburare a sufletului, apare în multe locuri din Biblie. De aceea, vom căuta după cuvântul „tulburare” şi după aceea folosind rădăcina lui, şi anume cuvântul „tulbure. Din raţiuni practice vom restrânge aria de căutare la Noul Testament.
Un verset deosebit de frumos pe care l-am găsit este în Evanghelia după Ioan aşa cum am redat în cele ce urmează:
4. Ioan 14:1 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”.
Vom căuta acum şi după un alt termen, care să ne ajute să extindem aria cercetării noastre, dar care să fie în acelaşi timp înrudit cu cel pe care îl examinăm, astfel că am ales pe cel de „nelinişte” şi vom lansa o căutare în întreaga Scriptură.
Au fost afişate mai puţine rezultate decât în cazul anterior, iar dintre acestea mi s-a părut a fi mai relevant cel din Psalmul 31:7, la care din raţiuni de înţelegere a contextului am adăugat şi versetul următor:
5. Psalm 31:7-8 „Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu, şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.”.
Ar merita acum să aleg şi un termen aflat în contrast cu cele exprimate în relatarea problemei, care să contrabalanseze aspectele negative enunţate. Astfel, un antidot sigur al lipsei de speranţă este chiar cultivarea nădejdii şi a bucuriei. De aceea, haideţi să căutăm acum după cuvântul „bucurie”. Doresc să subliniez faptul că atunci când vei căuta în Sfintele Scripturi un sfat potrivit pentru problemele cu care te confrunţi, o inspiraţie specială te va ajuta să alegi termenii potriviţi, iar după aceea aceeaşi inspiraţie te va călăuzi să alegi combinaţia de versete de care ai nevoie.
Pentru rezolvarea problemei pe care o studiem am ales versetul din Psalmul 100:
6. Psalm 100:2 „Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Sa”.
Să trecem acum la a treia problemă enunţată şi să căutăm versetele biblice corespunzătoare, care să ne ajute în rezolvarea ei.
Titlu: Sacrificând totul pentru succes
1. Descrierea problemei: „Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea în ultima vreme am fost tot mai preocupat să investesc cât mai profitabil banii pe care îi deţin. Acest lucru este normal, dată fiind criza financiară care se află în plină desfăşurare în aceste zile. Totul îmi merge din plin; ceea ce îmi propun, de îndată se şi realizează, şi de aceea mă pot considera a fi un om de succes.
Totuşi, de ceva vreme am observat că relaţiile mele cu familia au suferit ceva schimbări. Bineînţeles, nu schimbări notabile, dar totuşi semnificative; în orice caz suficient pentru a-mi atrage atenţia. Nu am idee de ce, dar soţia pare a fi tot mai retrasă; parcă i-ar fi teamă să mai vorbească cu mine. Copiii aproape că nu mă mai bagă în seamă; parcă m-ar evita. Ceva se întâmplă cu ei, dar nu îmi dau seama. Sau poate se întâmplă ceva cu mine?
Este drept că în ultimul timp vin tot mai târziu de la muncă. Dar ce să fac? Cheia succesului presupune efort şi iar efort. Este iarăşi adevărat că de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut în nenumărate discuţii şi întruniri de afaceri. Dar nu am vrut să pierd nişte ocazii, care cu siguranţă nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, îmi este tot mai clar că se întâmplă ceva în familia mea. Să fie oare o problemă la ei? Sau poate chiar la mine?”
2. Expresii cheie: preocupat să investesc cât mai profitabil, relaţiile mele cu familia au suferit ceva schimbări, succesul presupune efort şi iar efort, am petrecut nenumărate discuţii şi întruniri de afaceri.
3. Expresia cea mai relevantă: „succesul presupune efort şi iar efort”, sau cu alte cuvinte „succes prin supraefort”.
În urma analizei pentru identificarea cuvintelor cheie am înţeles că dorinţa de câştig adusese probleme serioase de relaţie în cadrul familiei pentru acel om. Ar fi interesant să explorăm conceptul de odihnă, fapt pentru care vom căuta folosind acest cuvânt. Din cauza mulţimii de versete ce includ acest termen, mă voi limita la o căutare doar în Noul Testament.
Pentru acest caz mi s-a părut util să selectez un anumit verset din Evanghelia după Matei:
4. Matei 11:28 „Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă”.
De asemenea, am căutat cuvintele „trudă” şi „trudit” în toată Biblia, iar unele dintre versetele cele mai relevante au fost următoarele:
5. Luca 5: 5-6 „Drept răspuns Simon I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.”
Şi ar mai merita căutat termenul „bogăţii”, fiindcă în mare măsură efortul depus de acest om era motivată de dobândirea de bogăţii materiale. Din mulţimea de versete pe care le-am obţinut în urma căutării, am avut convingerea că ar fi relevant şi următorul:
6. Matei 13:22 „Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.”.
Ajuns în acest punct am constatat că deja aveam o mulţime de versete biblice ce se cereau explorate, însă ce m-a bucurat cel mai mult a fost faptul că am reuşit să găsesc remedii corespunzătoare din Sfintele Scripturi la problemele concrete ale vieţii. Cred că studiul Bibliei trebuie totdeauna să ne conducă la rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm, fiindcă altfel nu vom avea nici un beneficiu din efortul pe care îl investim în partea spirituală.
Arătând prietenului meu lista de versete pentru cele trei probleme enunţate ca aplicări ale metodei pe care o prezentam, acesta mi-a zis:
- Versetele biblice sunt asemenea unor medicamente ce anihilează problemele spirituale pe care le avem. Administrate corespunzător ele vor aduce vindecare.
- La ce fel de vindecare te referi? l-am întrebat. În fond am dorit să scriu un studiu biblic aplicat, aşa cum m-ai îndemnat la început. Acum îmi vorbeşti despre vindecare? Nu înţeleg la ce anume te referi, am adăugat.
După o scurtă pauză în care a privit piscurile munţilor ce-şi etalau înălţimea şi splendoarea în acea splendidă dimineaţă de octombrie, el mi-a zis:
- Studiul biblic, fie el şi aplicat, nu poate fi un scop în el însuşi. Nu există cunoaştere de dragul cunoaşterii. Toţi căutăm ceva atunci când dorim să cunoaştem un anumit lucru. Astfel, scopul Bibliei este, printre altele, cel de a ne oferi vindecare spirituală deplină acum pe pământ, cu făgăduinţa vindecării depline în ceruri, referindu-mă la trup şi la mediul în mijlocul căruia trăim
- Vrei să spui, că un studiu biblic ce nu îşi propune vindecarea celor ce-l citesc sau ascultă, va di un fel de „predicare în pustiu”, lipsită de sens, aducând doar oboseală minţii şi iluzia unor lucruri ce nu au nici o legătură cu viaţa pe care o trăim? O pedalare în gol sau ceva în genul acesta? am întrebat puţin nedumerit.
- Nu vreau să pronunţ sentinţe, dar provocarea mea în ceea ce te priveşte este de a scrie o carte care să-i conducă pe cei care o vor citi la experimentarea vindecării spirituale depline prin Cuvântul lui Dumnezeu descoperit în Sfintele Scripturi.
- Dar scuză-mă, te rog, am continuat. La ce se referă această vindecare spirituală deplină? Nu înţeleg exact la ce anume te referi.
- Ei bine, vindecarea spirituală este de fapt nimic altceva decât dobândirea unei minţi sănătoase, capabilă să înţeleagă voia lui Dumnezeu, relaţia cu El, şi să trăiască în armonie cu legile universului aşa cum au fost exprimate de către Creator.
- Adică vindecarea spirituală este reprezentată prin dobândirea capacităţii de a intra în legătură cu Dumnezeu? am întrebat mai departe. Sau ceva în genul acesta? am continuat. Totuşi, nu sună cam „mistic” acest concept al „legăturii cu Dumnezeu”, ca să spun altfel?
- Misticismul se manifestă prin aplecarea spre ezoteric şi ocult, dar vindecarea spirituală este rezultatul studiului direct şi sincer, bineînţeles aplicat la problemele concrete ale vieţii, al Sfintelor Scripturi. Vom mai reveni asupra acestui subiect după ce vei face studiul versetelor pe care le-ai adăugat pe această listă.
- Ah, totdeauna îmi dai câte ceva de lucru! am exclamat, oarecum fără dorinţa de a reîncepe lucrul.
- De ce să te opreşti la jumătatea drumului? Deja sunt sigur că mulţi cititori abia aşteaptă să vadă continuarea acestei „terapii” prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu.
Acestea fiind zise, m-am întors la masa de lucru, fapt pentru care vom încheia acest capitol chiar acum şi vom trece imediat la următoarea etapă a călătoriei noastre în lumea Cuvântului divin.

[1] O astfel de adresă este www.biblephone.net unde sunt disponibile Biblii în mai mult de 60 de limbi de circulaţie internaţională, având posibilitatea consultării online, descărcării de programe biblice pe calculator, pe telefonul mobil sau pe alte terminale de utilizator gen iPod, MP4-playere etc.
[2] O „concordanţă” este o culegere de referinţe relativ la textul Sfintelor Scripturi, cu privire la diferiţi termeni sau diferite concepte din cadrul Bibliei. În trecut, o concordanţă era un instrument esenţial pentru a corela diferitele părţi ale Bibliei în legătură cu tratarea unui anumit subiect.
[3] Fără nici o dorinţă de a face publicitate unei anumite pagini de Internet, o aplicaţie gen „Biblia pe telefonul mobil” se poate descărca cu uşurinţă, sau este accesibilă pentru a fi încărcată pe browser-ul telefonului mobil, la adresa www.biblephone.net .
Idei ce merită a fi reţinute:

    1. Luaţi-vă timp pentru a analiza ceea ce aţi scris într-un caiet, sau într-un fişier de calculator, în legătură cu problemele cu care va confruntaţi, căutând în textul Sfintelor Scripturi răspunsuri valabile la problemele dumneavoastră.
    2. Realizaţi mai multe căutări folosind diferiţi termeni, în conformitate cu analiză de relevanţă pe care aţi realizat-o la capitolul anterior. Selectaţi acele versete biblice care vi se vor părea a veni în ajutorul rezolvării problemei cu care vă confruntaţi.
    3. Adăugaţi lista de versete în dreptul fiecărei probleme pe care aţi enunţat-o în caietul sau fişierul pe care l-aţi deschis, în vederea soluţionării ei.
    4. Citiţi de mai multe ori versetele selectate şi încercaţi să vedeţi contextul în care ele apar în cuprinsul Sfintelor Scripturi. Acest lucru vă va ajuta atunci când veţi trece la etapa de studiu.
    5. Realizaţi un obicei din a completa sau scrie în acest „Caiet cu probleme” şi mai ales urmaţi metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.

     

     
Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Capitolul 2: Cuvintele care dezleaga misterul problemelor vietii

ianuarie 6, 2009 admin Niciun comentariu
Orice scriere este compusă din cuvinte ce succed conform unor reguli gramaticale alcătuind propoziţii, fraze, paragrafe şi capitole. Aşa stau lucrurile şi în cartea de faţă, dar scopul meu în acest moment este de a începe să dezlegăm misterul lucrurilor scrise în „Caietul problemelor”.
 
Pentru a demara această nobilă acţiune, am apelat din nou la prietenul meu, sfătuitor în realizarea unui studiu biblic aplicat. Prin urmare, l-am întrebat direct într-una din zile:
 
- Spune-mi, te rog, cum ai vedea tu această chestiune a înţelegerii lucrurilor scrise în „Caietul problemelor”? Am impresia că mă aflu în faţa enunţului unei teoreme, bine exprimată, dar imposibil sau în orice caz greu de rezolvat.
 
Adresându-i aceste cuvinte, el s-a întors surâzător şi mi-a zis:
 
- De fapt abia acum începe cu adevărat urcuşul călătoriei noastre. Faptul că descriem o situaţie ce ne deranjează nu înseamnă că am şi găsit rezolvarea ei. Pe de altă parte, înainte de a rezolva o problemă, este obligatoriu să îi dezlegi misterul, taina ce nu se arată de la început privirii noastre. Dar pentru aceasta trebuie să priveşti problema din unghiul care trebuie.
 
A fost rândul meu să zâmbesc înainte de a spune:
 
- Îmi amintesc de un alt profesor de matematică, ce ne spunea la o lecţie de geometrie în spaţiu că este esenţial să priveşti dintr-o perspectivă avantajoasă figura geometrică ce redă problema pe care încerci să o rezolvi.
 
- Aşa este, îmi răspunse el, dar m-aş gândi şi la modul în care erau pictate tablourile în timpul Renaşterii. Astfel, tabloul putea fi bine înţeles doar dintr-un anumit unghi, oferind o anumită perspectivă şi numai privind la nişte detalii semnificative ce îi dezlegau, sau în orice caz reliefau, misterul compoziţiei. A picta, însemna de fapt, a codifica, a exprima prin simboluri şi semne ceva care trecea dincolo de subiectul imediat al tabloului în cauză.
 
- Te gândeşti cumva la tabloul Giocondei, în care Leonardo da Vinci a introdus acel detaliu al surâsului, ce avea să suscite atâtea întrebări şi speculaţii de-a lungul timpului? l-am întrebat pe prietenul meu.
 
- Nu uita, îmi răspunse la rândul său, că Leonardo da Vinci a fost deopotrivă matematician, fizician, filozof şi artist. El a înglobat în pictura sa câte ceva din toate domeniile în care excela cu prisosinţă. Acum, întorcându-mă la „Caietul problemelor”, descrierile realizate trebuie să fie oarecum înţeles, mai bine zis trebuie să identificăm detaliile semnificative ce dau înţeles ansamblului celor relatate.
 
- Dar care ar putea fi aceste detalii semnificative la un fragment de text? am întrebat în continuare.
 
- Pentru a-ţi răspunde, îţi voi pune la rândul meu o întrebare. Din ce este compus un tablou, mă refer la pictura redată de către un artist?
 
- Cu siguranţă, că o pictură reprezintă o compoziţie realizată din imagini aşezate pe o pânză, am răspuns imediat.
 
- Bine ai răspuns! Dar detaliile semnificative din ce sunt alcătuite? continuă el în aceeaşi linie.
 
- Bineînţeles că tot din imagini, sau mai bine zis din fragmente de imagini ce redau elementele cheie ale compoziţiei în cauză, am răspuns mai departe.
 
- Iarăşi ai dat un răspuns bun. Dar un text din ce este compus? reluă el.
 
- Normal, ceea ce sunt imaginile pentru un tablou vor fi cuvintele pentru un text, am răspuns fiind oarecum nedumerit unde dorea prietenul meu să ajungă.
 
- Aşadar, continuă el, ce vor fi detaliile semnificative pentru un text? Care va fi corespondentul lor? mă întrebă din nou fixându-mă cu privirea sa.
 
- Cred că am înţeles la ce te referi! am exclamat. Detaliile semnificative dintr-un tablou corespund unor cuvinte sau expresii cheie ce vor determina înţelesul de ansamblu al textului în cauză, am continuat fiind încrezător că acesta trebuia să fie răspunsul corect.
 
Răsuflând uşurat, prietenul meu adăugă:
 
- Evrika! Ai înţeles în cele din urmă şi îmi pare bine că am ajuns să mergem pe calea cea bună, adăugă el. Mintea umană este un fel de Leonardo da Vinci, care comunică cu exteriorul prin intermediul cuvintelor şi imaginilor de tot felul, un fel de tablouri sau compoziţii ce se cer înţelese. A identifica acele cuvinte cheie dintr-o descriere în genul celor din „Caietul problemelor”,  continuă el, înseamnă de fapt să vezi detaliile semnificative ce te vor conduce la dezlegarea misterului sau înţelesului celor scrise. Cuvintele cheie sunt asemenea ieroglifelor ce te ajută să dezlegi indicaţiile ce te vor conduce la intrarea în „piramidele” redate în „Caietul problemelor”.
 
Reflectând la cele spuse, am exclamat:
 
- Ce mi-ai spus mă determină să mă gândesc acum la misterul piramidelor din Valea Regilor, din Egipt. Mulţi oameni au dorit să le afle misterul şi mai ales modul în care se putea intra în ele având convingerea că lucruri deosebite sunt ascunse în interiorul lor, am adăugat gândindu-mă la cât efort s-a depus de-a lungul timpului pentru a descifra tainele piramidelor, dar deopotrivă şi misterul sufletului uman.
 
- Mai mult chiar, adăugă prietenul meu, ai putea da un alt titlu „Caietului cu probleme”, ceva în genul „Caietul piramidelor sufletului omenesc”. Acest gen de „piramide” îşi au Sfinx-ul lor, ce stă de pază la intrare, cerându-ţi cuvintele cheie pentru a te lăsa să treci mai departe, adăugă zâmbind la ideea acestei comparaţii.
 
De fapt fiecare om poartă în sine un mister, o taină, ce nu poate fi înţeleasă niciodată pe deplin. Uneori ea se exprimă ca un dor lăuntric mistuitor, ce te determină să mergi înainte, să cauţi, să nu fii mulţumit cu nimic materia. Aş spune, că dorinţa profundă a sufletului omenesc este de natură spirituală, ce trece dincolo de nevoile şi trebuinţele naturii noastre fizice, trupeşti ca să spun altfel. În fiecare dintre noi se află un artist, un Leonardo da Vinci, care desenează tot felul de reprezentări dorind să ne comunice atât nouă cât şi lumii, valoare unică reprezentată în adâncul inimii unui om.
 
Nu este vorba nici de cultură, nici de cunoştinţe; de la omul cel mai simplu, până la cel mai mare geniu, fiecare are în interior nişte capacităţi creative de excepţie, făcându-l să fie unic şi de o valoare nepreţuită. Niciodată nu voi înceta să mă minunez de cât de complex este realizat sufletul omenesc, indiferent de condiţia în care acesta s-ar putea afla. De aceea, nu trebuie să ne preţuim mai puţin decât valoare infinită ce se manifestă din noi, o valoare ce nu poate fi evaluată în bani sau în lucruri materiale, exprimând ca să spun aşa chiar „gândul lui Dumnezeu”, chiar divinitatea Sa, fiindcă să nu uităm că „omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu”.
 
Aplicând cele discutate cu prietenul meu, am înţeles că în fiecare text ce cuprinde o anumită descriere va trebui să caut cuvintele cheie, sau termenii, ce sintetizează ceea ce este redat. Practic va trebui să văd cum se exprimă întregul ansamblu prin intermediul câtorva cuvinte pe care se bazează întregul înţeles. Având aceste lucruri în minte, am luat prima dintre descrieri şi am citit-o de mai multe ori pentru a identifica cuvintele cheie.
 
Aceste cuvinte cheie nu sunt unice. Ele depind foarte mult de modul în care percepem respectivul text într-o anumită circumstanţă şi în funcţie de experienţa personală. În cele din urmă am evidenţiat termenii ce mi s-au părut a fi cheie.
 
„În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputinţa de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie că este vorba de ceilalţi membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înţelege cu adevărat, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacţionând cu violenţă faţă de ceilalţi, chiar dacă nu am nici o raţiune precisă în acest sens. Mi-aş dori să pot merge într-un loc în care să mă retrag, în singurătate poate, cel puţin pentru timp, undeva departe, un loc în care să-mi redescopăr sensul şi valorile”.
 
Astfel, am identificat următoarele expresii cheie: neputinţa de a mai putea accepta, nimeni nu mă înţelege, un loc în care să mă retrag, singurătate. Aşadar, am identificat trei elemente exprimate prin diferite acţiuni de neacceptare, neînţelegere şi retragere, ce conduc către starea de singurătate. Cu siguranţă că mă aflam aproape de dezlegarea unui mister. Totuşi, care dintre termenii selectaţi era totuşi cel mai relevant?
 
M-am întâlnit din nou cu sfătuitorul meu în alcătuirea acestei cărţi şi el mi-a spus următoarele:
 
- Alegerea celui mai relevant dintre termeni, presupune să determini acea expresie sau acel concept către care converg toţi ceilalţi termeni cheie selectaţi, ca dealtfel şi întreaga descriere în ansamblul ei, îmi spuse accentuând în special ultimele cuvinte.
 
- Adică înseamnă să identifici conceptul cheie, sau termenul principal, ce se află în spatele sau mai bine zis, la originea enunţului în cauză? am întrebat în continuare.
 
- Foarte adevărat ce spui, fiindcă dezlegarea misterului „piramidei” din text constă în identificarea principiului ce a stat la baza întregii relatări. Într-un mod mai plastic, înseamnă să priveşti în spatele cortinei, pentru a vedea adevărata identitate a actorilor, adică a ideilor expuse.
 
Întorcându-mă la enunţul analizat, am înţeles că termenul cheie relevant era cel către care convergeau toate acţiunile descrise, pe care le selectasem, şi era cel de singurătate. Explicând acum termenul în cauză, am înţeles că persoana în cauză suferea de sindromul izolării, mergând pe scara neacceptării, neînţelegerii şi retragerii către această finalitate numită „singurătate”, o izolare (auto-) impusă, un principiu ce îşi genera mecanismele pentru a se putea materializa, acţionând asupra minţii persoanei în cauză. De aceea, am intitulat prima relatare cu numele de „Retragerea în singurătate”, pe care sperăm să o compensăm în viitor cu o altă relatare, pozitivă de data aceasta, ce va purta un nume în genul „Dincolo de singurătate”, sau „Dobândind încredere în cei din jur”.
 
Să trecem acum la următorul enunţ amintit în primul capitol şi să aplicăm metoda determinării cuvintelor cheie:
 
„În ultimele zile am constatat că o mulţime de gânduri negre mă asaltează din toate părţile. Îmi este pur şi simplu teamă de a mai privi în jurul meu, dar mai ales în viitor. Nesiguranţa mă împresoară la fiecare pas, iar veştile rele se succed cu repeziciune pierzându-le şirul, dar sigur năucindu-mă în trecerea lor. Nu mai am speranţă, nici încredere; mă simt asemenea unui animal urmărit de un prădător nevăzut, dar totuşi prezent la fiecare pas. Simt că pierd controlul vieţii şi mă îngrozesc la gândul zilei de mâine.”
 
Termenii cheie identificaţi sunt următorii: teamă de a privi în jurul, (teamă de a mai privi) în viitor, veştile rele se succed cu repeziciune, năucindu-mă în trecerea lor, urmărit de un prădător nevăzut, pierd controlul vieţii, îngrozesc la gândul zilei de mâine. O analiză de relevanţă ne conturează o criză în ce priveşte controlul vieţii, o pierdere a perspectivei, a speranţei şi a încrederii, a acestor determinanţi ai viitorului. Gândurile negre ce apar sunt doar suprafaţa unei probleme profunde, ce greu poate fi sondată în adâncul simţămintelor ce se revarsă peste malul realităţii imediate. Aşadar, termenul cheie relevant este cel de pierdere a controlului vieţii şi a perspectivei viitorului, şi de aceea această relatare o vom numi cu titlul „În umbra lucrurilor ce vor veni”. Vom încerca în final să ajungem la o redare „În lumina lucrurilor ce vor veni”, dar până acolo avem un drum de parcurs.
 
Vom trece acum la ultimul enunţ din capitolul anterior şi vom evidenţia cuvintele cheie, după care vom face o analiză de relevanţă:
 
„Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea în ultima vreme am fost tot mai preocupat să investesc cât mai profitabil banii pe care îi deţin. Acest lucru este normal, dată fiind criza financiară care se află în plină desfăşurare în aceste zile. Totul îmi merge din plin; ceea ce îmi propun, de îndată se şi realizează, şi de aceea mă pot considera a fi un om de succes.
 
Totuşi, de ceva vreme am observat că relaţiile mele cu familia au suferit ceva schimbări. Bineînţeles, nu schimbări notabile, dar totuşi semnificative; în orice caz suficient pentru a-mi atrage atenţia. Nu am idee de ce, dar soţia pare a fi tot mai retrasă; parcă i-ar fi teamă să mai vorbească cu mine. Copiii aproape că nu mă mai bagă în seamă; parcă m-ar evita. Ceva se întâmplă cu ei, dar nu îmi dau seama. Sau poate se întâmplă ceva cu mine?
 
Este drept că în ultimul timp vin tot mai târziu de la muncă. Dar ce să fac? Cheia succesului presupune efort şi iar efort. Este iarăşi adevărat că de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut în nenumărate discuţii şi întruniri de afaceri. Dar nu am vrut să pierd nişte ocazii, care cu siguranţă nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, îmi este tot mai clar că se întâmplă ceva în familia mea. Să fie oare o problemă la ei? Sau poate chiar la mine?”
 
Expresiile cheie identificate sunt următoarele: preocupat să investesc cât mai profitabil, relaţiile mele cu familia au suferit ceva schimbări, succesul presupune efort şi iar efort, am petrecut nenumărate discuţii şi întruniri de afaceri. Convergenţa acestor termeni subliniază ideea efortului de a investi cu scopul obţinerii succesului material, dar cu efecte dăunătoare în planul relaţiilor de familie. Însă nu efortul în sine este problema, cât supraefortul redat prin expresia „efort şi iarăşi efort”. Astfel, avem o persoană ce nu ştie să se odihnească, să se relaxeze şi care tensionează relaţiile cu ceilalţi oameni, care sacrifică pe „altarul” afacerilor toate celelalte valori.
 
Expresia cheie relevantă este prin urmare aceea că „succesul presupune efort şi iar efort”, sau cu alte cuvinte „succes prin supraefort”. Titlul acestei relatări ar putea fi formulat în genul „Sacrificând totul pentru succes”, iar la final am speranţa că vom ajunge la o relatare reformulată sub titlul „Investind înţelept pentru a obţine succes”.
 
Am ajuns la finalul acestui capitol şi am învăţat să căutăm cuvintele cheie ce dezleagă problema, sau cel puţin surprind esenţa unei descrieri. Ca aplicaţie personală, vă îndemn să preluaţi fragmente de descrieri din ceea se publică în presa scrisă sau pe Internet şi să faceţi o analiză de determinare a expresiilor cheie. În felul acesta vă veţi da seama de conţinutul real al informaţiilor ce vă sunt furnizate zilnic prin intermediul acestor mijloace de comunicare în masă.
 
Acestea fiind zise, nu pot să spun decât că am ajuns să parcurgem şi a doua etapă majoră în studierea aplicată a Bibliei. Astfel, am trecut de „prima jumătate” în rezolvarea unei probleme, dar va trebui să trecem şi la „a doua jumătate”, lucru pe care îl vom face în capitolele următoare.
 
Idei ce merită a fi reţinute:
  1. Luaţi-vă timp pentru a analiza ceea ce aţi scris într-un caiet, sau într-un fişier de calculator, în legătură cu problemele cu care va confruntaţi, făcând o analiză de determinare a termenilor sau expresiilor cheie.
  2. Realizaţi o analiză de relevanţă şi determinaţi termenul cel mai relevant în ce priveşte ansamblul a ceea ce aţi surprins în relatarea ce aţi alcătuit-o.
  3. Daţi un titlu fiecărei relatări din „Caietul cu probleme”, care să surprindă esenţa celor scrise.
  4. Preluaţi relatări sau descrieri din presa scrisă sau de pe Internet şi realizaţi analiza de determinare a expresiilor cheie şi ulterior cea de relevanţă. Identificaţi principiile ce se manifestă în spatele oricărei relatări şi determinaţi forţa lor de a se manifesta în viaţa dumneavoastră şi a celor ce citesc astfel de relatări.
  5. Realizaţi un obicei din a completa sau scrie în acest „Caiet cu probleme” şi mai ales urmaţi metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.

 
 
Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Cuvant inainte – Vindecare prin Cuvant

noiembrie 12, 2008 admin Niciun comentariu

Hristos ne cheama la o relatie stransa cu El

În urmă cu ceva timp, am avut o discuţie interesantă cu o cunoştinţă, despre cum ar trebui să arate un studiu biblic. Discuţia a pornit de la dezvăluirea dorinţei mele de a scrie o carte pe tema studiului biblic personal. Adresată maselor largi de neiniţiaţi în ce priveşte cunoaşterea Sfintelor Scripturi.

 
Ideea mea era de a aduce la lumină un anumit gen de studiu, practicat pe scară largă în perioada finală a evului mediu, în special în mediile apusene reformat. Era vorba de studierea inductivă, verset cu verset, a textului biblic, într-o manieră direct, uşor omiletică, care să pună în valoare la maximum forţa şi valoarea conceptelor cuprinse în Cartea Sfântă.
 
În acel moment am surprins un zâmbet larg pe faţa interlocutorului meu, care mi-a spus că o astfel de idee este deosebit de bună în măsura în care ea se va întrepătrunde cu experienţele şi problemele celor ce vor citi cartea pe care o voi scrie.
 
- Bine, i-am răspuns eu, dar cum pot să întreţes studiul biblic cu experienţa personală a cititorilor? De regulă se merge pe realizarea unei prezentări generale din care fiecare este liber să-şi aleagă ce îi va plăcea.
 
- Răspunsul îl vei găsi, continuă el, atunci când vei înţelege că scopul studiului biblic nu este cel de a oferi doar cunoştinţe, acest lucru fiind doar un mijloc, ci acela de a realiza preschimbarea vieţii, saltul într-o dimensiune cerească, infinit superioară. Acest salt spiritual presupune abordarea paletei de probleme cu care ne confruntăm şi aplicarea puterii Cuvântului divin, capabil să descătuşeze cele mai sublime energii din viaţa ta.
 
- Vrei să spui că în loc de a furniza un studiu biblic aşa-zis „informativ”, ar trebui să mă preocupe mai mult o studiere aplicată, amestecată sau întreţesută cu gama de probleme concrete cu care fiecare dintre noi se izbeşte la fiecare pas? Totuşi, nu am cunoştinţă de existenţa unor astfel de studii biblice.
 
- Chiar dacă nu ar exista astfel de studii biblice, te asigur că dacă vei căuta să scrii în felul acesta vi şi reuşi, îmi spuse prietenul meu într-un mod cât se poate de provocator. Şi ştii de ce? continuă el, fiindcă este singurul gen de studiu ce va aduce cu adevărat lumina Cuvântului în experienţa noastră cotidiană, ori aceasta este cea mai mare nevoie a fiecărui om.
 
- Am de ales? am întrebat mai departe ştiind de fapt răspunsul.
 
- Cred că ştii deja că am început scrierea unora dintre cele mai pasionante şi interesante studii biblice, în care vom porni de la experienţa concretă şi vom căuta răspunsul şi soluţia oferite de către Dumnezeu.
 
În concluzie, am hotărât să adaptez studiul biblic la experienţa noastră cotidiană, astfel încât în locul unei studieri pur teologice să avem o abordare aplicată, cât mai practică cu putinţă. Aşadar, haideţi să începem o călătorie incitantă în lumea studiului biblic aplicat, având ca temă principală dobândirea vindecarea adusă de Cuvântul divin pentru toate problemele noastre.
Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Capitolul 1: O problema bine enuntata este pe jumatate rezolvata

octombrie 21, 2008 admin 1 comentariu
Dragă cititorule, dacă am reuşit să-ţi atrag atenţia cu această mică introducere, atunci te invit să fii partenerul meu de discuţie în înţelegerea aplicată la experienţa cotidiană a învăţăturilor Sfintelor Scripturi. Dar pentru început am o întrebare pentru tine: Cum poţi să exprimi cel mai bine problemele şi dilemele cu care te confrunţi? Sigur, există multe metode de a spune ce simţi şi de a încerca să te faci înţeles, dar cred că fundamental este ca indiferent de metodă să descrii cât mai clar problema cu care te confrunţi.
 
Când eram elev, deseori profesorul de matematică ne zicea „O problemă bine enunţată este pe jumătate rezolvată”, iar uneori la lecţiile de geometrie, de care cred că îţi aduce aminte orice fost elev, ne spunea că „Nu poţi gândi corect pe o figură desenată incorect”. De aceea, deseori trebuia să desenez din nou figura geometrică în cauză, până când arăta suficient de clar pentru a putea gândi corect pe marginea ei.
 
Aşadar, iată-ne împreună, tu şi cu mine, la o lecţie de geometrie a vieţii, în faţa unor probleme care înainte de a fi rezolvate trebuie să fie bine exprimate. Poate acum ar fi momentul să iei un caiet, ca la şcoală, sau să te aşezi în faţa calculatorului deschizând un nou fişier, şi să începi să descrii în propriile tale cuvinte problema cu care te confrunţi. Nu este nevoie să te cenzurezi, fiindcă oricum caietul îl vei pune într-un loc sigur, iar fişierul deschis îl vei parola. Important este să fii sincer cu tine însuţi şi să descrii cât mai clar cu putinţă, nu uita ce spunea profesorul de matematică, problema cu care te confrunţi chiar acum.
 
Cu siguranţă că lucrurile pe care le-ai scris ar putea să semene cu ceea ce am aşternut şi eu pe hârtie în caietul pe care l-am intitulat: „Problemele cu care mă confrunt”, sau mai simplu „Caietul problemelor”, pe care sperăm că în viitor îl vom numi din nou sub forma „Caietul problemelor şi soluţiilor”. Ar fi interesant acum să citim împreună ce ai scris, dar până vom ajunge la aceasta, hai să citim împreună ce am scris eu în „Caietul cu probleme”. În fond, vom schiţa enunţurile pentru o viitoare temă pentru acasă, nu este aşa?
 
„În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputinţa de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie că este vorba de ceilalţi membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înţelege cu adevărat, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacţionând cu violenţă faţă de ceilalţi, chiar dacă nu am nici o raţiune precisă în acest sens. Mi-aş dori să pot merge într-un loc în care să mă retrag, în singurătate poate, cel puţin pentru timp, undeva departe, un loc în care să-mi redescopăr sensul şi valorile”.
 
Am descris în paragraful anterior, în mod succint, o situaţie tipică de înstrăinare redată simptomatic, adică prin manifestarea diferitelor simţăminte. Sunt sigur că am trecut uneori prin astfel de situaţii, însă în orice caz deocamdată nu am dorit să examinez cauzele. Şi aici este momentul să enunţ un principiu atunci când scrieţi în „Caietul problemelor”, şi anume că nu trebuie să vă opriţi asupra posibilelor cauze, cel puţin nu la acest moment, ci doar constataţi şi scrieţi, ca şic cum ar fi o altă persoană cea despre care vorbiţi.
 
Unul dintre primele beneficii ale unei astfel de abordări rezultă din detaşarea ce se creează faţă de problema descrisă. Este ca şi cum te-ai privi din exteriorul condiţiei tale şi ai viziona propria ta viaţă asemenea unui film. Atunci când ne descriem simţămintele, mai ales în scris, tindem să devenim mai obiectivi în aprecierea situaţiei în care ne găsim.
 
Excesivul subiectivism, sau „eu”, în înţelegerea problemelor cu care ne confruntăm, generează o concentrare pe sine ce conduce la amplificarea percepţiei lucrurilor ce ne deranjează, generând senzaţia de fundătură, de neputinţă de a ieşi din mijlocul circumstanţelor defavorabile. De aceea, avem nevoie să ne detaşăm şi să descriem asemenea unui artist care priveşte un peisaj şi îl redă într-un tablou, care bineînţeles va prelua acele elemente ce i se vor fi părut a fi relevante.
 
Sunteţi un artist care contemplaţi propria dumneavoastră viaţă şi înainte de a emite judecăţi de valoare şi de a da verdicte, este esenţial să o priviţi aşa cum este ea, cu bunele şi relele ei. Înaintea de a interpreta un lucru este important să redai cât mai bine ceea ce vezi, ceea ce simţi, ceea ce gândeşti.
 
Să încercăm acum o altă redare a unei posibile situaţii cu care ne-am putea confrunta. Voi încerca să fiu cât mai realist, preluând anumite elemente ce le-am întâlnit în propria mea viaţă, dar încercând, din raţiuni „didactice”, să fiu cât mai general cu putinţă.
 
„În ultimele zile am constatat că o mulţime de gânduri negre mă asaltează din toate părţile. Îmi este pur şi simplu teamă de a mai privi în jurul meu, dar mai ales în viitor. Nesiguranţa mă împresoară la fiecare pas, iar veştile rele se succed cu repeziciune pierzându-le şirul, dar sigur năucindu-mă în trecerea lor. Nu mai am speranţă, nici încredere; mă simt asemenea unui animal urmărit de un prădător nevăzut, dar totuşi prezent la fiecare pas. Simt că pierd controlul vieţii şi mă îngrozesc la gândul zilei de mâine.”
 
În acest paragraf nu am fost concret în legătură cu stările descrise, care pot proveni din cauze multiple, dar am schiţat mai multe elemente ce redau o situaţie de afundare în incertitudine şi teamă, în principal cauzată de ceea ce numim a fi „gânduri negre”. Într-un „Caiet cu probleme” este bine să facem descrieri cât mai concrete cu putinţă, să fim sinceri cu noi înşine, menţinând totuşi nivelul de principiu.
 
Tocmai când terminasem aceste lucruri de scris, m-am întâlnit din nou cu prietenul meu, despre care am mai avut ocazia să amintesc şi i-am arătat manuscrisul. El l-a parcurs cu repeziciune şi mi-a zis următoarele:
 
- Văd că ai făcut progrese serioase în înţelegerea studiului biblic aplicat, îmi spuse el reflectând puţin. Cred că eşti pe calea cea bună, dar aş dori să nu dai impresia că te ocupi doar de cazurile legate de depresie sau de slăbiciune în faţa problemelor vieţii. Gândeşte-te că mulţi oameni nu au astfel de simţăminte sau cel puţin nu sunt conştienţi de ele.
 
- Bine, dar un om ce nu este conştient de propria sa neputinţă, nu are nevoie de un „Caiet de probleme”, am răspuns fiind nelămurit cu privire la ce dorea să îmi spună. El este deasupra problemelor vieţii, nu este aşa?
 
Reflectând în continuare la aceste cuvinte, prietenul meu îmi răspunse la rândul său:
 
- A nu avea probleme şi a nu fi conştient de ele sunt două lucruri complet diferite ca ziua de noapte. Nu există oameni fără probleme pe planeta Pământ; cei care par că nu au fie bravează, fie sunt ameţiţi de ceva ce-i determină să piardă simţul realităţii.
 
- Dar cum să redau în „Caietul problemelor” situaţia unui om care nu este conştient de existenţa lor în viaţa sa? am întrebat mai departe.
 
- Simplu; prin expunerea simplă a ceea ce îl preocupă problemele vor ieşi imediat la iveală, chiar dacă ele stăteau în întuneric. Cum am mai zis: „Nu există om fără probleme pe planeta Pământ”.
 
- Crezi că voi reuşi să redau o astfel de situaţie? am întrebat cu nedumerire.
- Sigur că vei reuşi; încearcă şi vei vedea că merge! îmi spuse în cele din urmă prietenul meu.
 
Acceptând această nouă provocare, am luat manuscrisul şi am redat ceea ce aş fi intitulat ca fiind „Problemele unui om fără probleme”, un titlu care de la început stârnea controverse nu numai în mintea mea, dar şi a celui care ar fi citit astfel de rânduri.
 
„Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea în ultima vreme am fost tot mai preocupat să investesc cât mai profitabil banii pe care îi deţin. Acest lucru este normal, dată fiind criza financiară care se află în plină desfăşurare în aceste zile. Totul îmi merge din plin; ceea ce îmi propun, de îndată se şi realizează, şi de aceea mă pot considera a fi un om de succes.
 
Totuşi, de ceva vreme am observat că relaţiile mele cu familia au suferit ceva schimbări. Bineînţeles, nu schimbări notabile, dar totuşi semnificative; în orice caz suficient pentru a-mi atrage atenţia. Nu am idee de ce, dar soţia pare a fi tot mai retrasă; parcă i-ar fi teamă să mai vorbească cu mine. Copiii aproape că nu mă mai bagă în seamă; parcă m-ar evita. Ceva se întâmplă cu ei, dar nu îmi dau seama. Sau poate se întâmplă ceva cu mine?
 
Este drept că în ultimul timp vin tot mai târziu de la muncă. Dar ce să fac? Cheia succesului presupune efort şi iar efort. Este iarăşi adevărat că de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut în nenumărate discuţii şi întruniri de afaceri. Dar nu am vrut să pierd nişte ocazii, care cu siguranţă nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, îmi este tot mai clar că se întâmplă ceva în familia mea. Să fie oare o problemă la ei? Sau poate chiar la mine?”
 
Orice citire onestă a unei astfel de descrieri ar arăta imediat că există nu una, ci o suită de probleme serioase în viaţa unui astfel de persoane. Practic, eroul nostru munceşte „zi – lumină” şi nu mai are timp de nimic altceva, bineînţeles nici de familie. Deşi se justifică la fiecare pas asupra propriei conduite, totuşi este silit să constate efectele, care îl conduc să îşi pună tot mai multe întrebări.
 
Înainte de a încheia acest capitol, aş vrea să reiau câteva idei de principiu. Astfel, pentru a putea a avea o justă privire de ansamblu asupra problemelor cu care ne confruntăm, este util să avem un „Caiet cu probleme” în care să notăm onest, direct, ca să nu spun sincer şi fără prejudecăţi, problemele ce ne ocupă atenţia, încercând să descriem cât mai fidel situaţia în care ne găsim, dar fără a intra, cel puţin pe moment, în detalii şi presupuneri cu privire la cauze. Această etapă va urma ulterior.
 
Mai departe, este bine să descriem lucrurile privindu-le oarecum din exterior, detaşându-ne de propria noastră situaţie, sau condiţie, şi încercând să nu emitem judecăţi de valoare, nici faţă de noi, nici faţă de ceilalţi sau situaţiile apărute. Justificarea de sine, este un obstacol serios, la fel ca prejudecata, în înţelegerea corectă a problemelor cu care ne confruntăm, conducând la sentimentul fie că suntem victime ale neînţelegerii celor din jur, fie la cel de judecător al celorlalţi. Fiind obiectivi în raport cu noi înşine, vom ajunge să fim obiectivi şi în ce priveşte înţelegerea situaţiilor şi a cauzelor în etapa de analiză, ce va urma.
 
Aşadar, studiul biblic aplicat presupune evaluarea corectă a problemelor cu care ne confruntăm, înainte de a trece la etapa următoare, de analiză şi determinare nu neapărat a cauzelor, care de multe ori ne rămân ascunse, ci a principiilor care generează probleme în viaţa noastră. De aici, vom trece ulterior la găsirea remediului potrivit, oferit de cuvintele Sfintelor Scripturi. Dar până atunci, vă invit să trecem la o nouă etapă descrisă în următorul capitol.
 
Idei ce merită a fi reţinute:
  1. Luaţi-vă timp pentru a scrie într-un caiet, sau într-un fişier de calculator, problemele cu care va confruntaţi, făcând o listă a lor, dar mai ales descriindu-le într-o manieră cât mai obiectivă.
  2. Nu vă cenzuraţi şi nu încercaţi să vă justificaţi, sau să vă scuzaţi, ci mai degrabă prezentaţi problema ca şi cum ar fi vorba despre altcineva.
  3. Notaţi elementele de principiu şi nu intraţi în detalii ce nu sunt necesare; de asemenea, nu încercaţi să interpretaţi, la această etapă, sau să daţi verdicte; pur şi simplu contemplaţi situaţia şi redaţi-o în cuvintele dumneavoastră proprii.
  4. Aveţi grijă ca aceste descrieri să fie personale şi să nu aibă nimeni acces neautorizat din partea dumneavoastră (un caiet pus într-un loc sigur, sau fişiere parolate pe calculator).
  5. Realizaţi un obicei din a completa sau scrie în acest „Caiet cu probleme” şi mai ales urmaţi metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.
 
Atingerea vindecatoare a Cuvantului divin nimic
Citeşte mai mult

Calendar

septembrie 2010
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
« Aug    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhive

Căutare

Meta

Categorii

Powered by WordPress Web Design by SRS Solutions © 2010 Conexiuni Creştine Contemporane Design by SRS Solutions
SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline