By Octavian Lupu, octavian_lupu@yahoo.com 

Trecutul … Ce este mai cunoscut şi totuşi atât de puţin înţeles? În memorie ne năvălesc deodată impresii, senzaţii, fragmente din evenimentele prin care am trecut, într-un amestec ce ne uneori ne ameţeşte, alteori ne obsedează, pentru ca în cele din urmă nostalgia timpului ce s-a scurs să ne cuprindă cu totul. Ce a fost, s-a dus şi mai mult ca sigur că nu se va mai întoarce. Ocaziile pierdute sau oportunităţile folosite, eşecurile sau realizările, suferinţele sau bucuriile, toate laolaltă au fost îngropate în timpul ce s-a dus.

 

Dar chiar să nu mai fi rămas nimic? Să nu mai existe vreun reper sau vreo idee din ceea ce a fost? Ei bine, asemenea camerei de luat vederi, ce surprinde desfăşurarea imaginilor către care este ea îndreptată, o mulţime de amintiri ne-au mai rămas vii în memorie, iar acestea revin deseori la suprafaţă prin simpla putere a evocării, a gândului ce refuză încă să moară, să se topească în oceanul amintirilor. Iar atunci când filmul trecutului se derulează înaintea ochilor minţii, avem din nou ocazia să trăim acele evenimente ce ne-au impresionat de-a lungul vieţii într-un fel sau altul.

 

Unde doresc de fapt să ajung? Ce anume urmăresc prin exerciţiul explorării amintirilor ce le purtăm în suflet, uneori ca o comoară preţioasă, iar alteori ca o povară de care am dori să fim eliberaţi cumva? De ce să mai dăm atenţie la toate câte au fost? La ce bun şi cu ce folos? De ce? Răspunsul este intuitiv de simplu, fiindcă trecutul se află în spatele prezentului, determinând viitorul, iar pentru fiecare dintre noi, experienţele prin care am trecut reprezintă fundamentul a ceea ce suntem în clipa de faţă şi a ceea ce vom deveni de acum înainte.

 

Astfel, se poate întâmpla ca de multe ori să ne fie teamă să înaintăm pe cărarea vieţii, fiindcă într-o altă vreme, cineva ne-a descurajat în iniţiativele pe care le-am avut, sau alteori ne-a repetat la nesfârşit faptul că nu suntem buni de nimic, distrugându-ne imaginea de sine. În acest moment, mă opresc şi nu pot decât să constat cât de grea poate deveni povara sinelui, pe care îl purtăm fiecare dintre noi, atunci când imaginea despre noi înşine a fost deformată în mod grosolan fie de către persoane neîndemânatice în educaţia celorlalţi, în genul personalului didactic sau al părinţilor, iar fie de către persoane rău voitoare, ce au dorit să ne compromită evoluţia ulterioară.

 

Alteori avem tendinţa de a ne îngrijora în mod excesiv, fiindcă mulţi dintre noi am avut neşansa de a ne trăi copilăria într-o familie dezorganizată, în care absenţa regulilor juste, conducea la inducerea unui simţământ de nesiguranţă, în care oricând se putea întâmpla orice. Iar în alte ocazii, lăsăm să treacă prin faţa noastră ocaziile vieţii, fiindcă nimeni nu ne-a învăţat să încercăm lucruri noi, sau eventual să riscăm înţelept, pentru a putea să ne dezvoltăm deplinul potenţial pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare dintre noi. Şi ar mai fi multe de spus pe această temă.

 

Înţelegem astfel, că amintirile nu pot fi aruncate într-un coş de gunoi, să scăpăm de ele, sau să le facem uitate, fiindcă ele fac parte din noi înşine. De aceea, ele pot să ne dinamiteze liniştea interioară, să ne copleşească prin intensitatea rememorării, sau dimpotrivă pot să ne ajute, să ne motiveze pozitiv, să ne determine să ne înţelegem mai bine, conducându-ne să ne dăm seama cine suntem cu adevărat şi ce dorim de fapt de la viaţă. Într-o astfel de abordare, de fapt va trebui să încorporăm trecutul în experienţa prezentului, lucru ce ne va oferi viziune pentru depăşirea problemelor prin care trecem.

 

Din acest punct de vedere, amintirile pe care le purtăm în suflet, pot deveni materia primă în zidirea vieţii noastre viitoare, filtrând conotaţiile negative, care altfel ne-ar împiedica să ne înălţăm la nivelul potenţialului nostru deplin. În orice caz, nimeni nu va putea ignora forţa trăirilor generate de retrăirea interioară a trecutului şi energia primară, de nestăvilit a amintirilor, ce trebuie într-un fel sau altul să fie canalizată spre zidire şi nu distrugere.

 

Şi iată-ne stând în picioare pe solul prezentului privind în faţă spre orizontul viitorului şi având sub noi un zăcământ bogat format din amintiri brute, necizelate, gata să izbucnească cu o putere mai mare decât a petrolului ce erupe la suprafaţă. De aceea, avem nevoie de o sondă pentru a fora în adâncime şi de un sistem de colectare, transport şi prelucrare cu scopul de a obţine acele produse ce se vor constitui asemenea combustibilului pentru maşina cugetului, cu ajutorul căreia vom călători pe drumul vieţii.

 

Să trecem acum la lucru şi iată planul pe care îl propun. Vom încerca să sondăm, cu titlu de exemplu, o experienţă semnificativă din trecut, ce a avut puterea de a ne marca într-un fel sau altul, încercând să redăm cu cât mai multe detalii relevante. După aceea, vom analiza cu atenţie respectiva experienţă şi vom încerca să identificăm mesajul pe care ni-l transmite, în acest sens observând anumite cuvinte şi expresii cheie. În continuare, vom face apel la o altă „memorie”, „străbună” de data aceasta, mai precis la Sfânta Scriptură, încercând să determinăm în Biblie fragmente ce se pot conecta ca înţeles cu elementele cheie ale experienţei relatate. Vom încerca, după aceea, să combinăm forţa amintirilor redate cu cea a evenimentelor fundamentale reliefate de către Sfintele Scripturi.

 

Mai departe, vom prelua câteva dintre fragmentele identificate şi le vom şlefui pentru a înţelege mai bine mesajul lor. Ulterior, vom personaliza înţelesul lor cu scopul de a le integra cu impresiile experienţei noastre. Va fi astfel, un fel de studiu biblic aplicat, în urma căruia vor rezulta acele ingrediente necesare înţelegerii corecte a experienţelor pe care le-am avut de-a lungul timpului. În acest mod, vom ajunge să eliberăm energiile creative, pozitive şi motivaţionale din amintirile pe care le purtăm în adâncul sufletului nostru, depăşind complexele trecutului şi realizând potenţialul viitorului.

 

În continuare, vom realiza o adaptare a învăţăturilor pe care le-am dedus, prin exerciţiul rugăciunii, care va fi redată printr-o formă scrisă, în care se vor îmbina elementele spirituale cu experienţa noastră. Iar astfel, vom ajunge să rescriem sub o altă perspectivă impresiile ce au rezultat, adăugând o perspectivă spirituală deprinsă din Sfânta Scriptură. Este de aşteptat că vom obţine o descătuşare a energiilor pozitive din adâncul nostru şi o eliminare progresivă a aspectelor negative, ce altfel ne-ar fi compromis evoluţia ulterioară.

 

Nu în ultimul rând, vom ajunge să definim un plan de acţiuni concrete, pornind de la ceea ce am constatat prin aplicarea Cuvântului divin în înţelegerea propriului nostru trecut. Vom jalona un viitor în care forţa binelui va da contur celor mai nobile aspiraţii şi celor mai de seamă gânduri pe care le avem în inima noastră.

 

Într-un cuvânt, vom prelua petrol brut din zăcământul amintirilor noastre, îl vom analiza calitativ în ce priveşte compoziţia. Vom adăuga, după aceea, elemente „catalizatoare”, obţinute din studiul Sfintelor Scripturi. Ulterior să obţinem produse derivate, în genul benzinei şi motorinei, ce le vom folosi cu rol de carburant pentru a alimenta motorul acţiunilor pe care le vom întreprinde de acum înainte. Astfel, printr-un proces de „rafinare”, similar celui din industria petrolieră, vom folosi pe post de catalizatori cuvintele Bibliei, cu scopul de a avea putere pentru ziua de azi.